Sancţiunea juridică ce intervine în lipsa cauzei actului juridic civil
Art. 966-968 Cod civil
Pentru a se naşte în mod valabil o obligaţie juridică, trebuie să
existe o cauză conformă cu legea şi regulile de convieţuire socială, părţile
urmărind prin convenţia lor să dobândească un drept legitim şi să-şi asume
obligaţii corelative.
Cauza actului juridic este elementul psihologic ce determină
consimţământul părţilor în contractul de vânzare-cumpărare, scopul
cumpărătorului fiind acela de a dobândi în patrimoniul său dreptul de
proprietate asupra bunului, iar cel al vânzătorului de a se plăti preţul.
Recurenta-reclamantă a contestat existenţa scopului urmărit de
către părţile care au încheiat contractele de vânzare-cumpărare pentru care a
solicitat nulitatea absolută, intenţia reală a acestora fiind aceea de a
zădărnici executarea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată cu
moştenitorul vânzătorului.
(Decizia civilă nr.1314/R din 05 octombrie 2009)
Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2008, reclamanta B.I.C. a
chemat în judecată pe pârâţii S.M., S.C., S.E. şi I.Gh. solicitând pronunţarea unei
hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-
cumpărare autentificate sub nr.2451, 2452 şi 2453 din 23.05.2005.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a încheiat la data de
15.04.2002 împreună cu S.Gh. o promisiune de vânzare-cumpărare pentru
suprafaţa de 1653, 82 mp situat în Rm. Vâlcea, teren asupra căruia autorului
promitentului vânzător i-a fost reconstituit un drept de proprietate în baza Legii
nr.18/1991.
Ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, moştenitorii
autorului S.M. au încheiat o tranzacţie astfel că terenul ce a făcut obiectul acestei
convenţii a fost atribuit în lotul altei persoane decât promitentul vânzător, creând
astfel posibilitatea de a se vinde imobilul în dauna intereselor reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr.980 pronunţată la 10.02.2009 a fost respinsă
cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Instanţa de fond în motivarea soluţiei pronunţată a reţinut că motivul
pentru care reclamanta a solicitat desfiinţarea celor trei acte de vânzare-cumpărare a
fost aceea a caracterului ilicit al cauzei, însă nu s-a răsturnat prezumţia conformităţii
acesteia cu legea potrivit art.967 Cod civil.
Pretinsa împiedicare a reclamantei de a deveni proprietar al imobilului
ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare nu poate să fie apreciată ca
fiind de natură să contravină normelor de ordine publică sau bunelor moravuri
pentru a se face dovada caracterului ilicit al contractelor în cauză.
Împotriva hotărârii a formulat apel reclamanta pentru motive de
nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr.170 din 25.06.2009 a respins
apelul ca nefondat şi a păstrat contractele de vânzare cumpărare cu argumentul că
vânzarea unui bun succesoral este permisă de lege întrucât moştenitorul ce a făcut
un astfel de act de dispoziţie are speranţa legitimă ca va dobândi bunul în lotul său
pentru a-l putea transmite în mod valabil cumpărătorului.
Cunoaşterea de către moştenitori a promisiunii de vânzare-cumpărare
pe care intimata reclamantă a încheiat-o nu este de natură să conducă la
convingerea că aceştia au urmărit o cauză ilicită la încheierea contractelor autentice
de vânzare-cumpărare.
Hotărârea a fost criticată de către reclamantă pe calea recursului
pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă în dezvoltarea căruia
s-a arătat că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită condiţiilor prevăzute de
art.966-968 privitoare la cauză şi condiţiile acesteia.
Recursul a fost admis, cu consecinţa modificării deciziei recurate, în
sensul că pe fond a fost admisă acţiunea, constatându-se nulitatea absolută a
contractelor de vânzare-cumpărare nr.2451/2005, 2452/2005 şi 2453/2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Recurenta a contestat valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare
pentru lipsa cauzei sau pentru caracterul ilicit al acesteia în sensul că scopul părţilor
la încheierea actelor a fost acela de a împiedica reclamanta să dobândească în
patrimoniul său dreptul de proprietate asupra terenului prin executarea
antecontractului de vânzare-cumpărare.
Pentru a se naşte în mod valabil o obligaţie juridică trebuie să existe o
cauză conformă cu legea şi regulile de convieţuire socială, părţile urmărind prin
convenţia lor să dobândească un drept legitim şi să-şi asume obligaţii corelative.
Cauza actului juridic este elementul psihologic ce determină
consimţământul părţilor în contractul de vânzare-cumpărare, scopul cumpărătorului
fiind acela de a dobândi în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra bunului,
iar cel al vânzătorului de a se plăti preţul.
Reclamanta-recurentă a contestat existenţa scopului urmărit de către
părţile contractelor de vânzare-cumpărare, intenţia reală a acestora fiind aceea a
zădărnicirii executării promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată cu moştenitorul
S.Gh.
Promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la data de 15.04.2002 a
creat în patrimoniul recurentei dreptul de creanţă constând în facultatea acesteia de
a solicita promitentului vânzător transferul dreptului de proprietate asupra terenului
de 1653,82 m.p. prin încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă
autentică.
Convenţia încheiată între reclamantă şi comoştenitorul S.Gh. nu putea
fi opusă şi celorlalţi moştenitori ai autorului S.M. căruia în temeiul Legii nr.18/1991
i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, aceştia de pe
urmă putând să solicite partajarea imobilului, potrivit art.728 Cod civil, însă
executarea acestui drept trebuia să se facă conform scopului pentru care legiuitorul
l-a edictat, evitând săvârşirea unui abuz în dauna intereselor reclamantei.
Pentru a se evita vătămarea dreptului de creanţă, legalmente dobândit
prin convenţia evocată, recurenta a intervenit în procesul de partaj ce a avut ca
obiect sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, în calitate de creditoare a
comoştenitorului S.Gh., soluţionat printr-o hotărâre de expedient ce a consfinţit
tranzacţia părţilor.
Analiza existenţei şi însuşirilor cauzei actelor de vânzare-cumpărare
impune analiza scopului tranzacţiei încheiate de moştenitor respectiv verificarea
intenţiilor acestora de a sista indiviziunea asupra imobilului în cauză ori de a urmări
împiedicarea executării convenţiei încheiată de către S.Gh. şi recurentă prin
atribuirea terenului ce a făcut obiectul promisiunii în lotul altui moştenitor.
Tranzacţia încheiată de către moştenitor a presupus o partajare făcută
în grabă fără a da posibilitatea instanţei să cenzureze apărările şi opoziţia
reclamantei în legătură cu dreptul de creanţă dobândit faţă de unul din
comoştenitori.
Potrivit art.785 Cod civil, creditorul comoştenitorului poate solicita
revocarea unui partaj succesoral atunci când acesta s-a făcut fără a se ţine cont de
opoziţia ori de apărările creditorului, prezumându-se caracterul fraudulos al
împărţelii.
Tranzacţia încheiată de moştenitori pentru considerentele arătate
poate fi prezumată ca frauduloasă fiindcă nu s-a dat posibilitatea reclamantei să îşi
apere dreptul său de creanţă, de altfel această tranzacţie a fost ulterior desfiinţată în
calea de atac a recursului pentru caracterul său nelegal.
Caracterul contrar legii pe care tranzacţia comoştenitorilor l-a avut a
fost de natură să fie transmis şi actelor subsecvente, respectiv actelor de vânzare-
cumpărare, fiindcă raţionamentul moştenitorilor S.M. şi S.E. de a împiedica
executarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de recurentă a existat şi
la momentul încheierii contractelor contestate..
Fiindcă scopul urmărit de către vânzătoarele S.M. şi S.E. a fost acela
de a împiedica recurenta să dobândească un drept de proprietate asupra suprafeţei
de 1653,82 mp şi nu de a transmite în mod valabil un astfel de drept în patrimoniul
altor persoane în schimbul unui preţ potrivit art.1294 Cod civil, s-a apreciat că
actele juridice încheiate au fost lipsite de cauză, neputând să-şi producă efectele
prevăzute de textul de lege enunţat, motiv pentru care se impune sancţiunea
nulităţii absolute în baza art.966 Cod civil.
Neexistând un scop real la încheierea contractelor de vânzare-
cumpărare nu se poate analiza şi însuşirile acesteia, lipsa cauzei fiind suficientă
pentru a se aprecia asupra sancţiunii civile ce urmează a se aplica actelor civile.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul a
fost admis, aşa cum s-a arătat.
