Condiţii de admisibilitate a acţiunii în prestaţie tabulară


Condiţii  de admisibilitate a acţiunii în prestaţie tabulară

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 93/08.02.2008

Prin sentinţa civilă nr. 502/2007 pronunţată de Judecătoria Blaj în dosar nr. 897/191/2006  a fost admisă acţiunea civilă formulată  şi precizată de reclamantul U. P. împotriva pârâţilor Ţ. V. şi Ţ. L. şi în consecinţă:

S-a constatat că reclamantul a cumpărat prin act sub semnătură privată de la pârâtul Ţ. V. Imobilul înscris în CF 1640 C. B., top 440/1 casă de lemn şi curte intravilan de 234 mp şi top 492/1 grădină intravilan de 493 mp situat administrativ în C. B..

Au fost obligaţi pârâţii să se prezinte la notar să încheie act autentic  cu privire la imobilul  mai sus identificat, iar în caz de refuz, prezenta hotărâre să ţină loc  de act apt de întabulare a imobilului în cartea funciară cu titlu cumpărare în cota de 1/1 părţi.

S-a dispus Biroului de Carte Funciară din cadrul OCPI  A.  intabularea dreptului de proprietate al reclamantului conform hotărârii la rămânerea  sa definitivă.

S-a luat act  de renunţarea reclamantului la judecată împotriva celorlalţi pârâţi, S. F., Ţ. V., Ţ. M., S. M. şi a capătului doi din acţiune cu privire la sistarea indiviziunii asupra imobilului.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

În anul 1997, reclamantul a încheiat cu pârâtul Ţ. V. o convenţie sub  semnătură privată prin care acesta  îi vindea imobilul înscris în CF 1640 C. B. cu suma de 18.000 lei. Din acest preţ i-a achitat suma de 13.000 lei, rămânând neachitată suma de 5000 lei până la finalizarea contractului de vânzare-cumpărare.

S-a mai reţinut că reclamantul a făcut dovada consemnării la CEC a diferenţei de achitat către pârâţi, dar deşi le-a cerut acestora în repetate rânduri să vină să încheie actul notarial de vânzare-cumpărare, acesta a refuzat în mod sistematic.

Punctul de vedere al pârâtului care solicită ca suma de 5 milioane rămasă neachitată să fie actualizată nu a fost luată în considerare de instanţa de fond deoarece acesta nu a  înţeles să formuleze o acţiune reconvenţională în pretenţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ţ. V. , aducându-i critici pentru nelegalitate şi temeinicie, solicitând admiterea  recursului , modificarea în parte a hotărârii atacate şi obligarea reclamantului la plata sumei de 5.000.000 lei vechi, actualizaţi.

În expunerea motivelor de recurs se arată că în anul 2005 reclamantul i-a solicitat pârâtului să încheie act autentic de vânzare-cumpărare dar i-a cerut restituirea sumei de 5.000.000 lei actualizată, însă a fost refuzat.

De asemenea, în anul 2006 a fost de acord cu încheierea actului în formă autentică, dar în timpul finalizării actelor şi efectuării  măsurătorilor, părţile nu s-au înţeles  din acelaşi motiv mai sus arătat.

Recurentul mai arată că nu este de acord să primească  suma de 5.000.000 lei consemnată la CEC de reclamant deoarece valoarea actuală a acestei sume  este de 150.000.000 lei, iar a imobilului  de 500.000.000 lei.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacată prin prisma celor susţinute de recurent dar şi a prevederilor art.304/1 Cod pr.civilă , Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art.119 Cod pr. civilă „dacă pârâtul are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvenţională”.

În considerarea  acestor dispoziţii legale invocate, se poate defini cererea reconvenţională ca actul procedural prin intermediul căruia pârâtul urmăreşte  valorificarea unui drept propriu faţă de reclamant.

Însă din punct de vedere al condiţiilor de exerciţiu, cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească toate cerinţele unei acţiuni civile obişnuite.

Pârâtul însă nu a înţeles la instanţa de fond să formuleze o cerere reconvenţională, care trebuie să cuprindă neapărat elementele prevăzute de art.112 Cod pr. civilă.

Declaraţia dată de recurentul pârât la fila 66 din dosarul instanţei de fond  prin care solicită obligarea reclamantului la plata sumei de 5 milioane lei vechi nu poate fi primită ca o acţiune  reconvenţională deoarece nu întruneşte cerinţele prevăzute de textul de lege sus arătat.

Nu se va putea reţine nici faptul că instanţa de fond nu a avut rol activ în soluţionarea cauzei, deoarece sub acest aspect s-ar afecta principiul disponibilităţii şi echilibrului procesual dintre părţi.

Acest considerent este  întărit şi de faptul  că la prima instanţă pârâtul recurent a beneficiat de apărare calificată, iar în aceste condiţii nu se poate imputa judecătorului fondului neaplicarea disp.art.129 Cod pr.civilă.

Reţinându-se că pârâtul îşi poate valorifica pretenţiile sale printr-o acţiune civilă separată asupra admisibilităţii căreia se vor pronunţa instanţele de judecată, în baza art.312 Cod pr.civilă Tribunalul va respinge ca nefondat recursul de faţă.