Ordin de protectie-Respinge cererea ca inadmisibilă


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr………/259/2014 reclamanta B.E.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. V., emiterea unui ordin de protecţie, în sensul ca pârâtul să fie obligat la păstrarea unei distanţe de 100 metri faţă de aceasta şi fiicele acesteia; la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de reşedinţa situată în Mizil, str. N. B., nr….., ap……, jud. Prahova si fata de locul de munca, respectiv SC …….. SRL, cu sediul în Mizil, str. M. B., nr……, jud. Prahova (acest capăt de cerere a fost precizat ulterior în sensul arătării unei distanţe de 50 metri ca distanţă minimă); interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu aceasta; obligarea paratului sa predea armele deţinute politiei; obligarea paratului sa urmeze consiliere psihologica.

A solicitat reclamanta, în ceea ce priveşte durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie, potrivit dispoziţiilor art. 27 legea 217/2003 modificată prin Legea 25/2012, ca aceasta să fie stabilită la 6 luni de la data emiterii ordinului de protecţie

În motivarea cererii reclamanta a arătat că cei doi au convieţuit în perioada 2011-2014, cuplul locuind la domiciliul paratului din Mizil, str……., nr. ……., jud. Prahova.

A mai susţinut reclamanta că pe parcursul convieţuirii au existat momente şi violente fizice si psihice care au determinat-o pe aceasta să-si dorească încheierea relaţiei, numai ca acest lucru nu este uşor de făcut având în vedere atitudinea şi refuzul pârâtului de a se împăca cu aceasta idee. Astfel, pentru a contura comportamentul pârâtului fata de aceasta, reclamanta  a arătat că la începutul relaţiei, după ce (avea la acel moment 17 ani) a fost la un club, într-o seara, pârâtul a strâns-o efectiv de gât până aproape de axfisiere şi apoi, a închis-o în casă până a reuşit sa o convingă sa nu plece de la el. După acest incident pârâtul a impus anumite reguli, potrivit cărora aceasta nu mai avea voie să iasă din casa neînsoţită, aceasta urmând sa meargă la serviciu si înapoi, doar el avea voie sa iasă în oraş cu prietenii şi toţi banii pe care aceasta ii câştiga erau controlaţi de acesta.

Reclamanta a mai menţionat  că părinţii săi nu îi mai oferă sprijin datorită faptului că la momentul în care cei doi au început relaţia, ei nu şi-au dat acordul si ca a fost nevoie de mult curaj şi de ajutor din partea unor prieteni pentru ca aceasta să întrerupă relaţia cu pârâtul. Acest lucru s-a întâmplat pe 21 august 2014 cand reclamanta s-a mutat cu chirie în Mizil str……, nr……, ap……, jud. Prahova, adresa pe care pârâtul o cunoaşte.

Din acest moment până când a avut loc răpirea din 8 septembrie 2014 pârâtul a insistat în toate modalităţile posibile să o determine pe aceasta sa se întoarcă la el, proferând ameninţări, jigniri, ba chiar urmărind-o. Pentru ca nu a reuşit să o convingă şi-a pus ameninţările îin practică şi în data de 8 septembrie 2014, in jurul orelor 6.20, în parcul de lângă şcoală nr. 3, în timp ce aceasta se ducea la serviciu, pârâtul a pus în spatele acesteia un cuţit cu o lamă foarte mare si a forţat-o să se urce în maşina sa, după care a dus-o la Mănăstirea Ciolanu, unde a încercat sa o convingă sa se împace, în caz contrar, ameninţând că o va omorî şi apoi sa va sinucide. A fost nevoie de intervenţia organelor de politie si a trupelor speciale pentru a o putea salva pe reclamantă. Împotriva pârâtului s-a întocmit dosar penal pentru faptele săvârşite la această dată, dosar care este în curs de soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil. De asemenea, începând cu aceasta data si pana la începutul lui octombrie 2014 a fost, crede, internat pentru a se face o expertiza medico-legala, prin care, din cate cunoaşte, s-a constatat ca a avut discernământul diminuat, motiv pentru care a fost pus în libertate.

A arătat reclamanta că este cert că, începând cu data de 13 octombrie 2014 pârâtul a contactat-o din nou, la început doar pentru a-i spune ca este bine, ca nu mai are nimic cu ea, ca este sub tratament si dacă poate să o mai sune din când în când. Deşi aceasta i-a cerut sa nu o mai contacteze, totuşi acesta nu i-a respectat dorinţa si, încet si sigur a început să facă presiuni asupra acesteia, prin mesajele telefonice si conversaţiile purtate, apelând la ameninţări, la sentimente si alte modalităţi de influenţare. Astfel, pârâtul a transmis sms-uri si a sunat-o în fiecare zi de nenumărate ori, a venit la domiciliul acesteia, i-a solicitat să meargă cu el în maşina pentru a discuta despre relaţia lor. Acest lucru s-a întâmplat de 2-3 ori în perioada 13-31 octombrie 2014, de fiecare dată aceasta fiind ameninţată ca, daca nu va fi de acord sa vorbească cu el, pârâtul va posta pe facebook unele fotografii care se afla in posesia sa, in care aceasta a fost surprinsă în timp ce făcea un duş sau că, le va face rău părinţilor ei, cu un pistol pe care a afirmat ca la procurat.

 Reclamanta a susţinut  că în aceste momente în care a vorbit cu pârâtul, a cedat şi, pentru a se asigura că va fi lăsată să plece a fost de acord să se împace, însă de fiecare dată, după ce reuşea să scape a infirmat acest lucru.

 A menţionat că de fiecare dată pârâtul avea asupra sa un fel de pix telescopic ce avea vârful foarte ascuţit cu care o speria, chiar arătându-i o poza de pe internet care indica adâncimea până la care poate ajunge daca i-l va înfige în cap.

 A mai susţinut reclamanta că pârâtul a convins-o de câteva ori să se întâlnească, sub ameninţare. Astfel, pe data de 28 octombrie, în timp ce se întorcea de la serviciu, în dreptul Liceului Teoretic, pârâtul a acostat-o şi i-a cerut să urce în maşină, apoi a încercat sa o forţeze in acest sens si numai când aceasta in început să ţipe, a lăsat-o în pace. În seara aceleaşi zile i-a solicitat sa se întâlnească, dându-i 10 minute sa se hotărască dacă vine la ea sau se duce la părinţii ei, pentru a-i omorî, dată la care aceasta i-a spus sa nu mai insiste şi să înţeleagă că între ei nu mai poate fi nimic si că, in măsura in care crede ca îl poate ajuta in vreun fel sa treacă mai uşor peste acest moment îl va ajuta.

Pârâtul nu a înţeles acest lucru şi, în zilele următoare i-a comunicat că vrea să meargă împreună la munte. La refuzul său pârâtul a spus ca nu contează ce vrea ea şi că vineri, 31.10.2014, după ce va ieşi de le serviciu, o va lua la munte. Probabil, pentru a-şi pune planul în aplicare, după ce aceasta s-a întors de la serviciu a pătruns în curtea imobilului in care aceasta locuieşte, fără a cere voie si doar la ţipetele ei a plecat.

Începând cu aceasta data, respectiv 31 octombrie 2014 a fost ultima dată când aceasta a mai luat legătura cu pârâtul, moment din care s-a hotărât să treacă peste sentimentele de compasiune şi teama si sa aducă la cunoştinţa organelor de poliţie comportamentul paratului.

 Reclamanta a considerat că având în vedere aceste manifestări ale pârâtului, care denota o violenţă fizică, verbală şi chiar psihică asupra acesteia, precum si reacţia acestuia la refuzul continuării convieţuirii, că viaţa, integritatea fizică şi psihică îi este pusa în pericol, astfel că se impune emiterea unui ordin de protecţie pe o perioadă de 6 luni faţă de pârât.

În drept au fost invocate Legea nr.217/2003 actualizată prin Legea nr.25/2012

Pârâtul nu a formulat întâmpinare.

La primire dosarului instanţa din oficiu a numit apărător pentru pârât.

La termen de judecată din data de 10.11.2014 s-a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi audierea unui martor, iar pentru pârât proba cu interogatoriul reclamantei.

Analizând cererea formulată de reclamantă, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa a constatat  că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Reclamanta şi pârâtul au avut calitatea de concubini în perioada octombrie 2011-21.08.2014 şi au locuit la domiciliul pârâtului, aşa cum  a susţinut reclamanta prin cererea de chemare în judecată iar pârâtul prin răspunsurile date la interpelarea instanţei.

Faptele la care face trimitere reclamanta, recunoscute în parte de către pârât, s-au petrecut ulterior încetării convieţuirii şi fac obiectul unei cercetării penale aşa cum a arătat şi reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil.

Din probatoriu administrat  a rezultat că numai reclamanta este supusă de către pârât unei violenţe fizice şi psihice, nu şi fiicele acesteia, iar aceste violenţe nu s-au manifestat în prezenţa minorelor.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 217/2003  republicată şi modificată prin Legea nr.25/2012 scopul dispoziţiilor este de ocrotire şi sprijinire a familiei, de dezvoltare şi consolidare a solidarităţii familiale, bazată pe prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei, şi constituie un obiectiv de interes naţional.

Aceasta dispoziţie plasează în centru ocrotirii membrii familiei astfel că în cauza de faţă măsura trebuie dispusă atât pentru a proteja victima, reclamanta, faţă de violenţa psihică şi fizică aşa cum a fost ea definită de art.21 din acelaşi act normativ.

În sensul art. 22 lit.c din acelaşi act normativ prin membru de familie se înţelege persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, astfel apărând şi relaţiile de concubinaj însă cu condiţia ca această relaţie să fie asemănătoare relaţiei dintre soţi. Părţile au demonstrat îndeplinirea acestei condiţii susţinând că au avut calitatea de concubini în perioada octombrie 2011-21.08.2014 şi au locuit la domiciliul pârâtului.

De asemenea art. 22 lit.c din acelaşi act normativ, teza finală, impune o condiţie premisă de admisibilitate respectiv „în cazul în care convieţuiesc”. Din probatoriu administrat, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta din data de 21.08.2014 nu mai locuieşte cu pârâtul, fapt recunoscut şi de acesta şi reclamantă la interpelarea instanţei, astfel că în cauză nu este îndeplinită condiţia convieţuirii motiv pentru care cererea devine inadmisibilă sub acest aspect, instanţa neputând interveni, în aplicarea legii, asupra unor situaţii nereglementate de aceasta.

Instanţa  a reţinut că pârâtul a fost de acord cu emiterea ordinului de protecţie cu toate acestea acest ordin nu poate fi emis prin încălcarea normei imperative cu trimitere la persoanele ce pot beneficia de protecţia şi condiţiile în care el poate fi emis.

Instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârât.

Faţă de numirea din oficiu a unui apărător pentru pârâtul I.V. instanţa a dispune avansarea onorariului apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei din fondurile Ministerului de Justiţie.