Prin plângerea formulata, petentul ZA a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean C, Ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate prescripţia executarii sanctiunilor contraventionale aplicate prin procesul verbal seria CP nr. XX/08.09.2012 încheiat de către Poliţia mun. T, iar în subsidiar să dispună anularea procesului-verbal seria CP nr. XX/08.09.2012 întocmit de către Poliţia mun. T.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancţionat contravenţional cu sancţiunea principală constând în amendă în cuantum de 280 lei pentru depăşirea vitezei legale în timp ce se deplasa cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare XX pe raza localităţii T.
Petentul a susţinut că sunt în cauză incidente dispoziţiile art.14 alin.1 din OG.2/2001 conform cărora daca procesul verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului in termenul de o luna de la data aplicării sancţiunii, executarea acestei sancţiuni se prescrie.
În acest sens, s-a afirmat că procesul – verbal contestat a fost întocmit la data de 07 septembrie 2012 şi nu a fost comunicat petentului până la data formulării plângerii, astfel că a intervenit prescripţia executării.
Cu privire la temeinicia şi legalitatea actului de constatare, petentul a arătat că, fata de pericolul social concret redus al faptei săvârşite, urmare produsă şi de circumstanţele personale, se justifică înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului, în condiţiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001
In drept, au fost invocate prevederile O.G. nr 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Intimatul legal citat, a depus întâmpinare în cauză , prin care a solicitat respingerea contestaţiei petentului
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată ca prin procesul-verbal seria CP nr. xx/08.09.2012 întocmit de Poliţia mun. T, petentul a fost sancţionat contravenţional întrucât la data de 07.09.2012 a fost înregistrat cu aparatul radar conducând vehiculul cu nr. de înmatriculare xx cu viteza de 75 km/h pe str. Constructorilor din mun. T fapt constatat cu aparatul radar montat pe autovehiculul marca Dacia cu nr de înmatriculare B19HTB. Această faptă contravenţională a fost sancţionată cu 4 puncte amendă, în valoare de 280 lei şi sancţiunea complementară constând în trei puncte de penalizare, în temeiul art.108 alin.1 lit. b pct.2 din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art.100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În soluţionarea plângerii contravenţionale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora instanţa sesizată cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravenţională şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat şi administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenţiei sub aspectul legalităţii întocmirii şi observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa constată că procesul-verbal seria CP nr. xx/08.09.2012 cuprinde formal toate menţiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute, fiind legal întocmit.
Cercetând temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa va avea în vedere că prin decizia pronunţată în cauza Anghel c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumţia deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi pentru a acorda în mod real, efectiv petentei dreptul la un proces echitabil instanţa apreciază că se pot administra probe în înţelesul dispoziţiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părţilor litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reţinută în procesul verbal atacat, în cazul petentei contravenient, respectiv că starea de fapt este cea reţinută de agentul constatator, în cazul intimatului.
De asemenea, în acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg în privinţa prezumţiilor şi a limitei rezonabile în care acestea trebuie folosite, trebuie reţinut că una din limitele până la care funcţionează prezumţia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situaţia în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumţia de temeinicie şi, în absenţa altor probe, propuse de către petentă pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă.
Conform dispoziţiile art. 109 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, pot fi constatate contravenţii la legea circulaţiei şi cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal.
Din această normă, instanţa reţine că mijlocul tehnic de măsurare trebuie să îndeplinească cumulativ cele două cerinţe: să fie omologat şi să fie verificat metrologic.
Instanţa reţine că, în speţă, starea de fapt a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, în conformitate cu dispoziţiile art. 109 alin. 2 din O.G. nr.195/2002 şi prevederile Normei de metodologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, fapt atestat de certificatul de aprobare a modelului şi buletinul de verificare metrologică depus la dosar.
Întrucât petentul nu a propus ori administrat probe care să răstoarne prezumţia de temeinicie a procesului verbal şi nici din alte elemente nu a rezultat o altă situaţie de fapt sau, cel puţin un dubiu privitor la aceasta, instanţa reţine că situaţia de fapt astfel cum a fost consemnată de agentul constatator în procesul-verbal de contravenţie corespunde adevărului.
În ceea ce priveşte excepţia de prescripţie a executării sancţiunii, art. 14 din OG nr. 2/2001 stabileşte că executarea sancţiunii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.
Relativ la comunicarea proceselor-verbale, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată de face, potrivit art. 27 din actul normativ anterior indicat, prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.
Trebuie subliniat că rolul comunicării este acela de a se asigura luarea efectiva la cunoştinţa despre existenta şi conţinutul procesului-verbal de contravenţie, simpla expediere prin posta a procesului-verbal fiind insuficienta pentru a se putea aprecia ca s-a realizat in mod legal procedura de comunicare a acestuia, atâta timp cat legea prevede modalităţi diverse pentru a se a asigura o comunicarea reala, efectiva, a actului, pe seama contravenientului.
În prezenta cauză, instanţa constată că persoana sancţionată a refuzat să primească un exemplar al procesului verbal, astfel incât intimatul a procedat la comunicarea actului de constatare şi sancţionare prin poştă, cu aviz de primire. Petentul, deşi avizat, prin oficiul poştal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenţei, care a fost returnată cu menţiunea „avizat, reavizat expirat termen păstrare” .
Cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 şi art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, Înalta Curte a statuat în cuprinsul Deciziei nr.10/2013 pronunţată în interesul legii, că în ipoteza în care persoana sancţionată, deşi avizată, prin oficiul poştal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenţei, organul constatator trebuie să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afişare, avându-se în vedere că returnarea plicului cu menţiunea “avizat”, “neavizat”, “expirat termen păstrare” nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii contravenţionale.
Dat fiind faptul că din cuprinsul confirmării de primire depuse la dosar rezultă că procesul verbal contestat nu a ajuns la destinatar, iar intimatul nu a procedat la modalitatea subsidiară de comunicare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prin afişare la domiciliul contravenientului, instanţa va reţine că acesta nu a fost comunicat persoanei sancţionate contravenţional, in termen de o luna de la intocmire, respectiv 07.09.2012.
Prin urmare, constatându-se depăşirea termenului de o lună până la comunicarea procesului verbal de contravenţie, instanţa, în temeiul dispoziţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 34 alin. 1 coroborat cu art. 14 alin.1 şi alin.2 din O.G. nr. 2/2001, va admite plângerea contravenţională şi va constata prescripţia executarii sanctiunilor contraventionale aplicate prin procesul verbal seria CP nr. 2384566/08.09.2012 încheiat de către Poliţia mun. Turda.
