Litigiu de muncă. Spor gradaţie de merit


Litigiu de muncă. Spor gradaţie de merit Sporul cuvenit în urma obţinerii la concurs a gradaţiei de merit nu are caracter permanent, susţinerea fiind generată tocmai de durata limitată în timp pentru care se poate beneficia de această gradaţie (5 ani) dar şi de modul în care aceasta se obţine (prin concurs).

Secţia civilă, sentinţa nr. 735 din 18 iunie 2015

Reclamanţii au chemat în judecată pe pârâta Grădiniţa Camil Ressu, solicitând instanţei obligarea acesteia la calculul şi plata gradaţiei de merit aferentă perioadei iulie-august din anii 2010-2014, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective. Totodată au solicitat reclamantele plata dobânzii legale aferentă acestor drepturi salariale.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantele au arătat că în învăţământul preuniversitar personalul didactic de predare dobândeşte gradaţie de merit în urma unui concurs, această gradaţie reprezentând un spor permanent la salariul de bază pentru o perioadă de 5 ani.

Susţin reclamantele că acest sport trebuia calculat şi în perioada de concediu, întrucât la calculul indemnizaţiei cuvenite pentru concediul de odihnă se iau în calcul şi drepturile salariale care se acordă cu caracter permanent.

Prin sentinţa civilă nr. 735/2015 a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la pretenţiile anterioare datei de 19.02.2012, care au fost respinse ca prescrise. Celelalte pretenţii au fost respinse ca neîntemeiate.

S-a reţinut că potrivit art. 264 alin. 1 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de gradaţie de merit, acordată prin concurs. Această gradaţie se acordă pentru 16% dintre posturile didactice existente la nivelul inspectoratului şcolar şi reprezintă 25% din salariul de bază. Gradaţia de merit se atribuie pe o perioadă de 5 ani.

Acordarea gradaţiei de merit este în prezent reglementată de OMEN nr. 5455/12.11.2013 pentru aprobarea Metodologiei şi criteriilor privind acordarea gradaţiei de merit în învăţământul preuniversitar, iar anterior, pentru reglementarea aceluiaşi aspect au fost în vigoare OMEN nr. 6211/13.11.2012 şi OMEN nr. 5486/29.09.2011.

Potrivit art. 2 alin. 2 lit. d din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, gradaţia de merit intră în calculul salariului de bază.

 Art. 12 din acelaşi act normativ prevede că Plata concediului de odihnă pentru personalul didactic se face conform art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000*) privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998**) privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 177/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 10 alin. 3 din OMECTS nr. 5559/2011 privind Normele metodologice pentru efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învăţământ prevede că  în calculul indemnizaţiei concediului de odihnă acordat cadrelor didactice se iau în considerare şi drepturile salariale care se acordă cu caracter permanent.

S-a apreciat că sporul cuvenit în urma obţinerii la concurs a gradaţiei de merit nu are caracter permanent, susţinerea fiind generată tocmai de durata limitată în timp pentru care se poate beneficia de această gradaţie (5 ani) dar şi de modul în care aceasta se obţine (prin concurs).

Nu se poate reţine ca fiind corectă aprecierea reclamantelor că gradaţia de merit care reprezintă 25% din salariul de bază este „un sport permanent pentru perioada de 5 ani”, însăşi formularea fiind una contradictorie, întrucât noţiunea de „permanent” presupune şi în sens larg (literar) şi în sens juridic, ceva care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere (adjectivul permanent fiind sinonim cu  necontenit, neîntrerupt).