Potrivit art. 100 din Legea nr. 36/1995, actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin formularea unei acţiuni în anularea actului.
Notarul public nu poate fi parte în procesul având ca obiect actul pe care l-a încheiat şi, pe cale de consecinţă, acţiunea îndreptată împotriva sa s-a respins pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
(Decizia nr. 934 din 18 noiembrie 2004 – Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Olteniţa, judeţul Călăraşi, sub nr. 2079/2003, Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa a solicitat instanţei să dispună anularea declaraţiei numitului C.G. şi a încheierii de autentificare nr. 2924 din 17.08.2000 a notarului public M.N. din cadrul Notariatului Public Olteniţa.
în motivarea cererii s-a arătat că, prin Ordonanţa nr. 1324/P/2002 din 10 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului C.G. şi aplicarea faţă de acesta a unei sancţiuni cu caracter administrativ.
în sarcina învinuitului s-a reţinut că, la 17.08.2000, acesta a declarat în fals, în faţa notarului public, că este singurul moştenitor al defunctului său tată C.Ş., declaraţie autentificată de notarul public sub nr. 2924 din 17.08.2000, în baza căreia a beneficiat de suma de 450.663.388 lei, sumă pe care a ridicat-o conform Legii nr. 9/1998, deşi vocaţie succesorală aveau şi surorile sale Ţ.M. şi B.D.
Prin Sentinţa civilă nr. 1381/2003, Judecătoria Olteniţa a admis cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa, judeţul Călăraşi, şi a anulat declaraţia numitului C.G. şi încheierea de autentificare nr. 2924 din 17.08.2000 a notarului public M.N. din cadrul Notariatului Public Olteniţa.
împotriva sentinţei sus-menţionate a formulat apel pârâtul C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pârâtul a susţinut că sentinţa este nelegală, întrucât instanţa fondului i-a încălcat dreptul la apărare.
De asemenea, instanţa nu a verificat, în raport de data introducerii acţiunii, 12.06.2003, şi data emiterii Ordonanţei nr. 1324/P/2002, respectiv 10.06.2003, dacă s-a formulat plângere împotriva ei în termen de 5 zile de la înştiinţarea prevăzută de art. 246 din Codul de procedură penală, în raport de care se năştea dreptul la acţiune, context în care acţiunea formulată de parchet este prematură.
Mai consideră apelantul că, în raport de art. 45 din Codul de procedură civilă, parchetul nu avea calitate procesuală activă, întrucât nu apăra interesele legitime prevăzute de art. 45 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 1141 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în sensul că citaţia i-a fost înmânată apelantului cu mai puţin de 15 zile înaintea termenului de judecată, totodată fiindu-i încălcat dreptul la apărare, prevăzut de art. 156 din Codul de procedură civilă, drept pe care fiica sa a încercat să i-l obţină.
în susţinerea apelului, apelantul a depus la dosar înscrisuri: biletul de ieşire din spital, dovada de îndeplinire a procedurii de citare, plângerea formulată de apelantul C.G. împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din 10.06.2003, Sentinţa civilă nr. 4034/2002 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, Decizia civilă nr. 119/A/2003 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, dovada de comunicare a ordonanţei din 10.06.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa.
Prin Decizia civilă nr. 285/A/2003, Tribunalul Călăraşi a respins excepţia de prematuritate a introducerii acţiunii formulate de apelant şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatului Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa şi a respins apelul formulat de apelantul-pârât C.G.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că intimatul-reclamant Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa are calitate procesuală activă conferită de dispoziţiile art. 45 din Codul de procedură civilă, iar excepţia de prematuritate a introducerii acţiunii nu poate fi reţinută atâta timp cât plângerea împotriva ordonanţei procurorului a fost înregistrată la 7.07.2003 şi a fost respinsă la 1.08.2003.
De asemenea, instanţa de apel a constatat că citarea apelantului-pârât a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor art. 89 din Codul de procedură civilă, fiind respectat termenul de 5 zile prevăzut de lege sub sancţiunea nulităţii actului procedură.
Din sentinţa apelată nu rezultă că apelantul-pârât a uzat de drepturile conferite de art. 156 din şi deci nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.
împotriva Deciziei nr. 285/A/2003 a Tribunalului Călăraşi a formulat recurs apelantul-pârât C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs C.G. a criticat instanţa de apel în sensul că aceasta nu s-a pronunţat în legătură cu dovezile administrate, respectiv nu a luat în considerare actele ce atestau imposibilitatea de prezentare a recurentului la instanţă şi de a-şi formula apărări în cauză, fiindu-i încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 156 din Codul de procedură civilă; totodată, în cele două cicluri procesuale, a fost încălcat principiul egalităţii de tratamente.
La data de 3.11.2004 a formulat întâmpinare intimatul M.N., public asociat în Biroul Notarial “Notariatul Public Olteniţa”, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în raport de specificul activităţii notariale, reglementată prin Legea nr. 36/1995, ale cărei norme nu prevăd citarea notarului public în cadrul unei acţiuni în anularea sau constatarea nulităţii absolute a unui act notarial.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, l-a privit fondat în parte.
Din analiza Deciziei civile nr. 285/A/2003 rezultă că instanţa de apel a analizat actele depuse de apelant, pronunţându-se punctual asupra fiecărei critici formulate, respectiv atât în ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare în condiţiile art. 156 din Codul de procedură civilă, cât şi asupra legalităţii îndeplinirii procedurii de citare în condiţiile art. 89 din Codul de procedură civilă, susţineri în raport de care Curtea a constatat că dispoziţiile art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă nu sunt incidente în cauză.
în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de intimatul notar public M.N., Curtea a privit-o ca fondată.
Potrivit art. 100 din Legea nr. 36/1995, “Actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin acţiune în anulare la instanţa judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.”
în raport de aceste dispoziţii, notarul public nu poate fi parte în procesul în care se solicită anularea sau constatarea nulităţii actului încheiat de el, deoarece între părţile care au încheiat actul şi notarul care l-a emis nu se stabilesc raporturi civile în legătură cu acel act.
Astfel, Curtea, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, a admis recursul, a modificat în parte decizia recurată, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins acţiunea faţă de pârâtul notar public, M.N., pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi, respectiv, deciziei.
