Cerere de acordare spor de dispozitiv . Personal contractual şi funcţionari publici din cadrul consiliului local. Inaplicabilitatea prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 Salarizare


În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca prin dispozitia nr. 119/17.05.2010, pârâtul Primarul comunei Silistea a dispus reîncadrarea numitei G. M. N. în functia publica de consilier, grad profesional asistent treapta 2 de salarizare, cu un salariu de baza de 1.146 lei compus din vechiul salariu de baza de 818 lei, un spor de dispozitiv de 25% si un spor de vechime de 20%.

Dispozitia este nelegala în partea care priveste sporul de dispozitiv întrucât Legea nr. 138/1999, modificata si completata, care reglementeaza acest spor nu este aplicabila în cauza, întrucât acest act normativ se aplica personalului militar din anumite institutii publice nominalizate în mod expres în lege.

Ordinul nr. 275/2002 al Ministrului Administratiei si Internelor, modificat si completat prin Ordinul nr. 496/2003 nu este de asemenea aplicabil pentru ca potrivit art. 31 alin. 3) din Legea nr. 188/1999, salarizarea functionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitare de salarizare a acestora.

Pe de alta parte, Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice nu reglementeaza acordarea sporului de dispozitiv.

În fine, potrivit Deciziei nr. 37/14.12.2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, prevederile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 se interpreteaza în sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara în procent de 25% din salariul de baza se acorda functionarilor publici si personalului contractual din cadrul M.A.I. si institutiilor publice subordonate acestui minister, precum si personalului din cadrul serviciilor comunitare care au beneficiat de acest drept salarial si înainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.

Sentinta civila nr. 1522/18.03.2008 invocata de pârât nu poate produce efecte pentru ca numita G. M. N. nu a fost parte în respectivul proces.

În drept au fost invocate prevederile Legilor nr. 340/2004, nr. 554/2004, nr. 215/2001, nr. 138/1999, Ordinul nr. 275/2002, Decizia nr. 37/14.12.2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Pentru dovedirea actiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei actul administrativ contestat – fila 6, si sentinta civila 1522/18.03.2008 a Tribunalului Teleorman – fila 17.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare, desi a fost citat cu aceasta mentiune.

Analizând cererea în raport de probele administrate si prevederile legale incidente în cauza instanta retine ca aceasta este întemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 „ Cadrele militare în activitate , militari angajati pe baza de contract si salariatii civili , beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25 % din solda de functie , solda de grad , solda de venit, indemnizatia de comanda si gradatii , respectiv din salariul de baza”.

În conformitate cu dispozitiile art. 1 din legea citata , sporul de dispozitiv „ se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale , Ministerului de Interne , Serviciului Român de Informatii , Serviciul de Protectie si Paza , Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei „ .

În baza prevederilor art. 47 si art. 49 din legea nr. 138/1999 , personalul civil din Ministerele si Institutiile Centrale prevazute la art. 1) beneficiaza de drepturile salariale reglementate de aceasta lege , numai daca „ desfasurarea activitatilor în conditii similare cu cele ale cadrelor militare „ .

Din interpretarea fie doar literala a acestor a acestor prevederi legale , rezulta în mod neîndoielnic ca indemnizatia de dispozitiv se cuvine unei categorii limitata de salariati , adica personalului militar si personalului civil care lucreaza în institutiile prevazute la art. 1) si numai daca personalul civil desfasoara actiuni în conditii similare cu cele ale cadrelor militare .

În acest sens trebuie sa fie interpretate prevederile pct. 9.2 din ordinul nr. 496/2003 al Ministerului Administratiei si Internelor , mai ales ca însasi emitentul ordinului a precizat prin circulara nr. 1503 /2003 ca acesta nu se aplica autoritatilor si institutiilor din administratia publica.

În fine, potrivit Deciziei nr. 37/14.12.2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, art. 13 din Legea nr. 138/1999, se interpreteaza în sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara în cuantum de 25% din salariul de baza se acorda personalului care îsi desfasoara activitatea în cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, precum si celui care lucreaza în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si înainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.

Ori, în baza prevederilor art. 329 alin. 3) din Codul de procedura civila, aceasta interpretare este obligatorie pentru instante.

Cum numita G. M. N. nu se regaseste în categoria personalului nominalizat prin Decizia nr. 37/14.12.2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie si nici prin sentinta civila nr. 1522/18.03.2008 a Tribunalului Teleorman, nu se poate pune problema ca poate beneficia de sporul de dispozitiv.

În considerarea acestor motive, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanta va admite cererea reclamantului si va anula dispozitia nr. 119/17.05.2010 în partea ce priveste sporul de dispozitiv.