Drept civil. Plângere contravenţională. Art.31. din Ordonanţa de Guvern nr. 2/2001 Plângeri prealabile


Art.31. din Ordonanţa de Guvern nr. 2/2001

Potrivit art.31. din Ordonanţa de Guvern nr. 2/200, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Instanţa a respins plângerea contravenţională formulată de petentă împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, ca neîntemeiată.

(JUDECĂTORIA CĂLĂRAŞI – SENTINŢA CIVILĂ NR. 2460/07.08.2012)

Prin sentinţa civilă amintită instanţa a respins plângerea contravenţională formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, ca neîntemeiată.

Pentru aceasta a avut în vedere următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.05.2012 sub nr. 2723/202/2012, petentul I.D., domiciliat în Călăraşi, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal seria CP nr. 0558153 dresat de IPJ Călăraşi – Serviciul Poliţiei Rutiere la data de 08.05.2012, întrucât situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal nu corespunde adevărului.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 420 lei, că s-a dispus măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 90 zile, pentru o prezumtivă încălcare a art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002. Motivul sancţionării, conform celor înscrise în procesul verbal, a constat în aceea că „a condus auto CL-06-YDY pe str. Panduri, iar la intersecţia cu str. Prel. Bucureşti … nu a acordat prioritate de trecere numitelor D.L. şi D. Ş.R. … indescifrabil …vieţii omeneşti”.

Petentul a mai arătat că, în opinia sa, nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenţionale, deoarece la data de 18.11.2011, în timp ce a efectuat un viraj la stânga de pe str. Panduri pe str. Prel. Bucureşti a atins uşor doi pietoni, respectiv D.L. şi D.Ş.R., care s-au angajat în traversare fără să se asigure. Petentul a mai arătat că din respectiva tamponare nu au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale, astfel cum impune textul de lege în baza căruia a fost sancţionat şi că pentru fapta respectivă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală.

În final, petentul a arătat că, întrucât nu s-a pus problema neacordării priorităţii de trecere, nu a fost săvârşită nicio contravenţie.

În drept, petentul a invocat prevederile art. 1, 19 şi 31 OG 2/2001.

În susţinerea considerentelor formulate în plângere, petentul a ataşat acesteia copia de pe procesul-verbal seria CP nr. 00558153 (fila 6) şi copie de pe cartea sa de identitate (fila 7) şi a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi martori.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravenţională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanţei respingerea plângerii şi menţinerea procesului-verbal ca temeinic şi legal întocmit.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că petentul a fost sancţionat contravenţional întrucât a condus auto cu nr. de înmatriculare CL-06-YDY pe str. Panduri, iar la intersecţia cu str. Prel. Bucureşti nu a acordat prioritate de trecere numitelor D.L. şi D.Ş.R. iar procesul-verbal a fost legal şi temeinic întocmit.

În drept, intimata a invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, conform art.242 alin.2 C. proc. civilă.

Au fost ataşate întâmpinării, înscrisuri, aflate la filele 15-20 din dosar.

În temeiul art. 167 C.pr.civ, considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanţa a admis proba cu înscrisuri solicitată de petent, iar din oficiu a dispus ataşarea la dosarul cauzei a rezoluţiei nr. 3907/P/2011 din 24.04.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, a actelor ce au stat la baza acestei rezoluţii, a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CP nr. 0558153 dresat de IPJ Călăraşi – Serviciul Poliţiei Rutiere la data de 08.05.2012, în original (fila 24) şi a dovezii de comunicare a acestuia. Considerând că nu sunt concludente şi utile soluţionării cauzei, raportat la restul probatoriului administrat şi faţă de lipsa martorilor la termenul de azi, de faptul că nu s-a mai insistat în audierea martorului din acte, instanţa a revenit asupra probei testimoniale privind audierea martorei D.L., a cărei declaraţie există în dosarul penal 3907/P/2011 ataşat la dosarul cauzei de faţă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi nr. 3907/P/2011 din data de 24.04.2012 (f. 16), în temeiul art. 228 alin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b C.pr.pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul I.D. pentru săvârşirea a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 şi 3 C.pen., în concurs ideal.

Pentru a se dispune această soluţie, s-a reţinut pe baza actelor premergătoare efectuate, că la data de 18.11.2011, în jurul orei 07.30, numitul II.D. a condus autoturismul marca OPEL cu nr. de înmatriculare CL-06-YDY pe str. Panduri, iar la intersecţia cu str. Prel. Bucureşti, când a efectuat virajul la stânga, a surprins şi accidentat pe numitele D.L. şi D.Ş.R. care se aflau în traversarea străzii prin loc marcat şi semnalizat corespunzător. Întrucât din actele premergătoare administrate a rezultat că numitele D.L. şi D.Ş.R. au suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare sub 10 zile de îngrijiri medicale, s-a constatat că fapta petentului I.D. nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune şi s-a dispus comunicarea soluţiei către I.P.J. Călăraşi – Poliţia Mun. Călăraşi – Biroul Rutier în vederea luării măsurilor legale.

În baza rezoluţiei parchetului, agentul constatator din cadrul I.P.J. Călăraşi a întocmit la data de 08.05.2012, ora 14.00 procesul-verbal seria CP nr. 0558153 (fila 24), în care s-a reţinut că la data de 18.11.2011, ora 07.30, numitul I.D. „a condus auto marca OPEL cu numărul de înmatriculare CL-06-YDY pe str. Panduri, iar la intersecţia cu str. Prel. Bucureşti, când a efectuat virajul la stânga nu a acordat prioritate de trecere numitelor D.L. şi D.Ş.R. care traversau strada prin loc marcat şi semnalizat corespunzător. Din accident au rezultat avarii şi omeneşti.” , faptă prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 şi sancţionată de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. 195/2002. De asemenea, în temeiul rezoluţiei parchetului şi al art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002, s–a dispus măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 zile.

Procesul-verbal de contravenţie atacat a fost întocmit în lipsa contravenientului, dar în prezenţa martorului asistent B.T.G. şi a fost comunicat petentului la 17.05.2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 32 din dosar.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa are obligaţia legală de a analiza legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi de a hotărî asupra sancţiunii aplicate.

Analizând procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. 0558153 sub aspectul condiţiilor de formă, instanţa constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001 şi art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii contravenţionale seria CP nr. 0558153, instanţa urmează să analizeze cuprinsul procesului-verbal pe baza celor arătate de petent în plângerea formulată. În esenţă, petentul a criticat actul întocmit de agentul constatator sub două aspecte, şi anume: reţinerea greşită a situaţiei de fapt şi greşita încadrare juridică a acesteia.

Pentru a analiza aspectele indicate de petent, instanţa reţine cu titlu preliminar faptul că agentul constatator care a încheiat contravenţia şi a aplicat sancţiunea nu este cel care a constatat efectiv fapta comisă de petent. În aceste condiţii, devin aplicabile principiile edictate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care în cauza Anghel contra României, a stabilit că, în materie contravenţională, în situaţia în care fapta nu este constatată în mod direct de agentul constatator, îi revine reprezentantului statului obligaţia de a aduce în faţa instanţei proba vinovăţiei contravenientului, şi doar în măsura în care a fost adusă această probă, rămâne în sarcina contravenientului să-şi probeze nevinovăţia.

Aplicând aceste principii la cauza de faţă, instanţa reţine că situaţia de fapt înscrisă de agentul constatator în procesul-verbal seria CP nr. 0558153 este cea stabilită de procuror în urma administrării actelor premergătoare începerii urmăririi penale în dosarul nr. 3907/P/2011, dosar în care s-a efectuat cercetarea la faţa locului, au fost audiaţi martori, părţile vătămate şi făptuitorul (petentul din cauza de faţă), au fost ridicate înscrisuri, s-au dispus constatări tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, etc. În aceste condiţii, chiar dacă agentul constatator nu a perceput în mod direct săvârşirea contravenţiei, prin depunerea la dosarul cauzei de faţă a rezoluţiei procurorului şi a actelor ce au stat la baza acestei rezoluţii, agentul statului şi-a îndeplinit obligaţia de a proba săvârşirea faptei de către petent. Urmează ca instanţa să analizeze susţinerile şi probele petentului în privinţa nevinovăţiei sale.

Analizând temeinicia procesului-verbal de contravenţie prin prisma criticilor formulate de petent în plângerea ce face obiectul cauzei de faţă, instanţa constată că este neîntemeiată critica petentului cu privire la reţinerea ca temei al sancţionării sale a unei situaţii de fapt neconforme cu realitatea, pentru următoarele motive:

Cu privire la fapta sa, petentul a redat trunchiat cuprinsul procesului-verbal, înlocuind aspecte esenţiale ale situaţiei de fapt, precum împrejurarea că cei doi pietoni pe care i-a lovit traversau strada prin loc marcat şi semnalizat corespunzător, cu termenul „indescifrabil”, iar ulterior în plângere a susţinut că cei doi pietoni s-au angajat în traversare fără să se asigure.

Instanţa constată că aceste susţineri sunt în mod vădit neîntemeiate, în condiţiile în care din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi schiţa accidentului întocmite de agenţii de poliţie rutieră (filele 6-11 din dosarul 3907/P/2011) rezultă cu claritate faptul că cei doi pietoni traversau strada pe trecerea de pietoni.

Mai mult decât atât, chiar petentul, în declaraţia olografă dată la data de 18.11.2011 şi aflată la fila 34 din dosarul de urmărire penală, a descris împrejurările săvârşirii faptei similar situaţiei de fapt reţinute în procesul-verbal de contravenţie: „când am efectuat viraj la stânga, datorită faptului că geamul lateral era acoperit de gheaţă, am acroşat pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător, cu marcaj şi indicator o femeie de aproximativ 35-40 ani care era însoţită de fiica sa de aproximativ 7-8 ani”.

Instanţa constată, de asemenea, neîntemeiată critica petentului cu privire la greşita încadrare juridică dată faptei sale de agentul constatator, pentru următoarele motive:

Petentul a susţinut în plângere nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenţionale prev. de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. 195/2002, text legal pe care s-a întemeiat agentul constatator la aplicarea sancţiunii, întrucât din accidentul pe care l-a produs nu au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale, astfel cum cere textul legal indicat.

Faptul că victimele accidentului pe care l-a produs petentul au suferit vătămări ce au necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale pentru vindecare se concretizează, în opinia instanţei, într-un prejudiciu cert de natură materială produs acestora. Este greşită interpretarea dată textului legal de petent, în sensul că termenul de „pagube materiale” din textul legal ar limita sfera de aplicare a textului respectiv la daune pecuniare asupra bunurilor, şi nu ar avea în vedere şi prejudiciul suferit de persoanele implicate în accident prin vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale. O interpretare de acest fel ar scoate din sfera ilicitului contravenţional tocmai situaţii de genul celei din speţa de faţă, în care nu s-a produs avarierea unui autovehicul sau deteriorarea unor bunuri, dar accidentul a avut un rezultat vădit mai grav, şi anume vătămarea sănătăţii sau integrităţii unei persoane, care însă nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi urmărită penal.

În acest sens, instanţa consideră că în sfera de aplicare a art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. 195/2002 intră toate acele situaţii în care un accident produs din cauza nerespectării regulilor de prioritate are ca rezultat vătămarea unor persoane ce necesită un număr de zile de îngrijiri medicale ce nu intră în sfera ilicitului penal.

Mai mult decât atât, în cauza de faţă se poate vorbi de pagube materiale şi în privinţa cheltuielilor cu tratamentul medical de urgenţă al celor două victime ale accidentului sau a cheltuielilor de spitalizare a numitei D.L. pentru perioada 18.11.2011–20.11.2011, conform actelor medicale existente în dosarul 3907/P/2011, filele 23-32.

Având în vedere considerentele anterior expuse, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. 0558153, dresat de IPJ Călăraşi – Serviciul Poliţiei Rutiere la data de 08.05.2012, a fost legal şi temeinic întocmit, sancţiunea contravenţională principală şi sancţiunea contravenţională accesorie aplicate au fost corect individualizate, conform art. 101 al. 3 lit. a coroborat cu art. 98 al.4 lit. c din privind circulaţia pe drumurile publice, iar criticile aduse acestuia de petentul I.D. prin plângerea formulată sunt neîntemeiate şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 34 al. 1 din OG 2/2001, instanţa a respins plângerea ca nefondată şi neîntemeiată.

1

1