Executarea silită a unui contract de împrumut al unei sume de bani. Inexistenţa unei clauze contractuale privind daunele moratorii. Consecinţe


Pretenţiile creditorului din cererea de a contractului de împrumut al unei sume de bani, încheiat în formă autentică, cerere având ca obiect acordarea de penalităţi pe zi de întârziere, nu au temei şi urmează a fi respinse, în absenţa inserării în contract a unei clauze privind eventuale dobânzi.

Aceste penalizări se înscriu în categoria daunelor moratorii, or, pentru a face să curgă dobânda moratorie, este necesar să fi fost expres solicitată în cadrul unei acţiuni în justiţie separate, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, creditorul înţelegând să învestească actul de împrumut existent cu formulă executorie.

(Decizia nr. 201 din 27 ianuarie 2003 – Secţia a III-a civilă)
Prin cererea înregistrată sub nr. 1227/2000 la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, L.A. a formulat opoziţie la vânzarea pornită în Dosarul de executare nr. 20/2000.

La dosarul cauzei, a fost depusă cererea creditorului R.S., prin care a solicitat să se pună în executare contractul de împrumut autentificat sub nr. 2192 din 6.02.1995, contract ce a fost învestit cu formulă la data de 30.10.1995.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 17846 din 16.10.2000, a dispus închiderea licitaţiei în ceea ce priveşte imobilul situat în Bucureşti, sector 1, constatând achitat debitul în cuantum de 8.000.000 lei datorat de debitorii C.Ş. şi C.C.M.

S-au anulat formele de executare şi s-a dispus radierea comandamentului înscris sub nr. 207 din 21.02.2000 în registrul de transcripţiuni al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, iar opoziţia la comandament a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de administrativ, prin Decizia civilă nr. 2277 din 28.09.2000, a respins apelul declarat de creditorul R.S., arătând că, la data de 16.10.2000, debitorii au depus recipisa de consemnare a datoriei de 8.000.000 lei, neexistând în contractul de împrumut vreo clauză cu privire la dobândă.

Cu privire la cuantumul pretenţiei creditorului, s-a considerat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1578 şi 1800 alin. 1 din Codul civil.

împotriva deciziei a declarat recurs R.S., care arată că împrumutul a fost achitat după expirarea termenului de restituire şi că debitorii datorau şi penalizări de 0,5% pe zi.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că între recurentul creditor şi intimaţii debitori C.Ş. şi C.C.M. a intervenit, la data de 6.02.1995, un contract de împrumut cu garanţie imobiliară asupra terenului situat în Bucureşti, sector 1.

După expirarea termenului de restituire, respectiv 6.08.1995, contractul de împrumut a fost învestit cu formulă executorie.

De asemenea, s-a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 8634 din 17.09.1996 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă acţiunea introdusă de S.l. şi S.J. împotriva pârâtului C.Ş. şi s-a constatat valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare pentru terenul din cauză.

Numiţii S.l. şi S.J., la data de 1.04.1998, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3104 la Biroul notarului public V.R.G., au vândut către petentul L.A. imobilul.

La data de 16.10.2000, s-a depus la dosarul de executare suma datorată de 8.000.000 lei de către oponentul la executare L.A., acesta declarând, prin debitorul C.Ş., că a achitat debitul de 8.000.000 lei datorat creditorului.

Susţinerea recurentului creditor, în sensul că nu i-au fost acordate penalizările la împrumutul acordat, aşa cum a solicitat, nu are temei şi a fost respinsă.

Aceste penalizări se înscriu în categoria daunelor moratorii, or, pentru a face să curgă dobânda moratorie, este necesar ca ea să fi fost expres solicitată prin acţiune.

Creditorul nu a formulat o acţiune separată de obligare a debitorului la plata sumei datorate şi a eventualelor dobânzi moratorii, ci a înţeles să învestească cu formulă executorie contractul de împrumut existent, contract în care nu sunt stipulate eventuale dobânzi.

Prin urmare, s-a apreciat că dispoziţiile art. 1578 alin. 1 din Codul civil au fost corect aplicate de către instanţa de apel, nefiind întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Pentru aceste motive, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.