Plangere contraventionala admisa radar. Planse foto nerelevante – nu apare numarul de inmatriculare. Amenzi


Nr. document: 574

Data document: 23.04. 2012

Domeniu asociat: Amenzi

Titlu jurisprudenta: Plangere contraventionala admisa radar. Planse foto nerelevante – nu apare numarul de inmatriculare.

Prin plangerea contraventionala inregistrata la data 29.02.2012 pe rolul Judecatoriei Corabia sub nr. 451/213/2012 formulata de petentul BOC impotriva procesului verbal de contraventie seria CC nr. 9950806 incheiat la data de 23.02.2012 de un reprezentant al Inspectoratului de Politie al Judetului Olt, aceasta a solicitat anularea acestui proces verbal.

In motivarea cererii petentul a aratat ca a fost sanctionat cu o amenda contraventionala in cuantum de 1400 lei, pe motiv ca la data respectiva, in jurul orelor 3,00, pe raza comunei O, judetul Olt, pe DN 541 ar fi fost surprins conducand autoturismul marca H cu o viteza de 102 km/h.

Petentul arata ca faptele retinute in procesul verbal de contraventie nu corespund realitatii, nu recunoaste faptul ca rula cu o asemenea viteza, desi nu se afla in localitate ci in afara localitatii, lucru pe care i l-a comunicat si lucratorului de politie, dar care nu a tinut cont de punctul sau de vedere.

In drept, petentul si-a intemeiat plangerea pe dispozitiile OG 2/2001 si NML021-05.

La dosar au fost depuse inscrisuri peintre care, procesulverbal de contraventie seria CC nr. 9950806 incheiat la data de 23.02.2012 de un reprezentant al Inspectoratului de Politie al Judetului Olt in original si in copie, adeverinta eliberata de SC X SRL.

Intimatul legal citat, nu s-a prezentat in instanta si nici nu a depus intampinare.

La solicitarea instantei, la dosar au fost depuse de catre intimat, plansele foto radar, buletin verificare metrologica si atestat operator radar.(fila 20-25).

Din analiza actelor si lucrarilor de la dosar, precum si a dispozitiilor Codului de procedura civila si ale OG nr.2 /2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta retine urmatoarele :

La data de 23.02.2012 a fost incheiat de intimata procesul-verbal de contraventie seria CC nr. 9950806, prin care s-a retinut in sarcina petentului savarsirea faptei prevazute si sanctionate de art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002, constand in aceea ca, la data de 23.02.2012, ora 15,15, a condus atoturismul cu nr. XXX pe DN54A cu viteza de 102 km/h, fiind filmat cu aparatul radar PYTHON II seria PYT 672000138, montat pe autovehiculul cu nr. B 21 PHB.

A fost aplicata sanctiunea contraventionala a amenzii in cuantum de 1400 lei si retinerea premisului in vederea suspendarii dreptului de a conduce, procesul-verbal fiind semnat de petent.

In privinta elementelor de forma ale procesului verbal instanta observa ca acesta indeplineste toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conform art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului.

Pe fond, instanta retine ca, potrivit art 121 alin 1 din R OUG nr 195/2002, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar art 49 alin 1 din OUG nr 195/2002 stabileste ca limita de viteza in localitati este de 50 km/h.

Instanta retine ca fapta savarsita de petent a fost inregistrata cu mijloace tehnice omologate si certificate si anume aparatul radar PYTHON II seria PYT 672000138, montat pe autovehiculul cu nr. B 21 PHB.

Totodata, instanta mai retine ca cerintele metrologice si tehnice ale utilizarii cinemometrelor folosite de politia romana la stabilirea vitezei de circulatie a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.

In conformitate cu prevederile art. 4 din Norma de metrologie legala intitulat Cerinte privind utilizarea cinemometrelor, masurarile si inregistrarile care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislatiei rutiere in vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de catre operatori calificati. Instruirea operatorilor se va efectua in conformitate cu reglementarile specifice in vigoare, elaborate de institutia abilitata sa detina si sa utilizeze cinemometrele.

Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai daca au fost verificate metrologic, au fost marcate si sigilate in conformitate cu prevederile prezentei norme si sunt insotite de buletine de verificare metrologica in termen de valabilitate.

Masurarile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislatiei rutiere daca nu sunt respectate cerintele 4.1…4.3 precum si in urmatoarele cazuri:

– daca masurarile au fost efectuate in conditii de ceata, ploaie, ninsoare sau furtuna;

– daca cinemometrul este destinat numai utilizarii in regim stationar, iar masurarile au fost efectuate cu cinemometrul in miscare;

– daca, in momentul masurarii, in raza de masurare a aparatului se deplaseaza simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar in evidenta.

Paragraful 3.2.6. din norma de metrologie NML 021-05, , prevede ca inregistrarea efectuata trebuie sa contina mentiunea ca a fost efectuata autotestarea aparatului.Aceasta functie trebuie sa fie activata automat la fiecare punere in functiune a cinemometrului. In cazul depistarii unor defecte sau dereglari functionale, acestea vor fi semnalate iar functionarea cinemometrului va fi blocata.

Paragraful 3.5.1 din norma de metrologie NML 021-05 prevede ca inregistrarile efectuate trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele:

– data si ora la care a fost efectuata masurarea;

– valoarea vitezei masurate;

– sensul de deplasare a autovehiculului;

– faptul ca a fost efectuata autotestarea (conform. 3.2.6);

– imaginea autovehiculului, din care sa poata fi pus in evidenta numarul de inmatriculare al acestuia.

Aplicand aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta in cauza, instanta apreciaza ca cinemometrul utilizat de agentul constatator indeplineste toate conditiile prevazute in mod imperativ de lege astfel incat constatarea contraventiei sa fie efectuata cu un mijloc tehnic certificat si verificat din punct de vedere metrologic.

In ceea ce priveste inregistrarea depusa la dosarul cauzei de intimat ( filele 20-21), acestea nu respecta cerintele prevazute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005

Dupa cum rezulta din analiza plansei-foto depuse de intimat la dosar, in fotografia cu numarul 3 apare ca fiind inregistrata viteza de 102 km/h, retinuta in procesul-verbal atacat, ca fiind viteza autoturismului condus de petent, insa nu se distinge numarul de inmatriculare al autovehiculului inregistrat cu aceasta viteza. Aceasta conditie este indeplinita numai de fotografia nr.2, pe care apare o viteza inregistrata de 44 km/h.

In aceste conditii, avand in vedere ca fapta a fost constatata prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele obtinute astfel nu se poate avea certitudinea ca petentul a circulat cu viteza de 102km/h, petentul se bucura in continuare de prezumtia de nevinovatie, potrivit dispozitiilor articolului 6 paragraful 2 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, care statuaeza ca orice persoana acuzata de o infractiune (contraventie) fiind prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita, iar indoiala profita persoanei acuzate (vezi si Comisia, raportul din 30 martie 1963 in cauza Austria impotriva Italiei).

In legislatia romaneasca, ca si in cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Republica Ceha si Slovacia), contraventiile au fost scoase de sub incidenta legii penale si supuse unui regim administrativ.

Din perspectiva conventionala, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu impiedica statele sa isi indeplineasca rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau mentinerea unei distinctii intre diferitele tipuri de infractiuni. In principiu, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu se opune tendintei de “dezincriminare” existente in statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, asa cum s-a aratat in hotararea din 21 februarie 1994, in cauza Ozturk impotriva Germaniei, aceste fapte intra sub incidenta art. 6 al Conventiei. Pentru a se face aceasta aplicare a prevederilor art. 6 al Conventiei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului considera ca este necesar sa fie avute in vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei in dreptul national; 2. natura faptei; 3. natura si gradul de gravitate ale sanctiunii care ar putea fi aplicata persoanei in cauza. In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat, de pilda, si in cauzele Garyfallou AEBE impotriva Greciei (Hotararea din 24 septembrie 1997), Lauko impotriva Slovaciei si Kadubec impotriva Slovaciei (hotararile din 2 septembrie 1998).

In aprecierea acestor criterii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor de catre dreptul intern nu are decat o valoare relativa, esentiala fiind natura faptei si a sanctiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive masurile din legislatiile nationale referitoare la dezincriminarea unor infractiuni mai putin grave in “interesul individului”. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a avut in vedere faptul ca sanctiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adreseaza tuturor cetatenilor in vederea realizarii scopului preventiv si represiv al sanctiunii, ceea ce confera faptei natura penala.

In aceste conditii, distinctia operata de statele europene intre crime, delicte si contraventii nu este operanta, in sensul art. 6 al Conventiei, toate avand caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garanteaza oricarui acuzat dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei in dreptul intern.

Rezulta ca, sub acest aspect, legislatia contraventionala din Romania intra sub prevederile art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Pe de alta parte, in favoarea intimatului opereaza prezumtia instituita prin art 1171 C.civ privind legalitatea , veridicitatea si autenticitatea actului intocmit de un functionar public aflat in exercitarea atributiilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Prezumtia instituita prin art 1171 C.civ are insa un caracter relativ care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila de a fi combatuta prin proba contrara.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga Aktiebolag si Vulic v. Suedia).

Forta probanta a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta).

Astfel, in hotararea pronuntata in cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a retinut ca prezumtiile sunt permise de Conventie dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile tinand seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apararii. Prin urmare, prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumtia de veridicitate nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal desi din probele administrate de „acuzare” instanta nu poate fi convinsa de vinovatia „acuzatului”, dincolo de orice indoiala rezonabila.

Avand in vedere ca intimata nu a depus la dosar planse foto din care sa reiasa cu certitudine ca petentul a condus cu viteza de 102 km/h, instanta nu poate da eficienta prezumtiei de temenicie a procesului verbal, intrucat procedand astfel, avand in vedere modul tehnic de constatare a acestor contraventii, s-ar ajunge la situatia in care petentul este pus in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal.

Dupa cum s-a retinut mai sus, in cazul constatarii contraventiilor cu ajutorul mijloacelor de masurare, inregistrarile fac parte integranta din procesul-verbal, astfel ca, intrucat inregistrarea facuta in mod legal nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, instanta va retine ca in cauza exista un dubiu care nu poate fi inlaturat prin administrarea altor probe, dubiu care profita faptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumtiei de nevinovatie.

Pentru considerentele mai sus expuse, avand in vedere si dispozitiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata prin Legea nr. 180/2002, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificarile ulterioare, instanta va admite plangerea, va anula procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, va exonera petentul de plata amenzii contraventionale si de masura complementara a suspendarii dreptului de a conduce.

Publicat pe portal 25.05.2012

3