Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravenţională, formulată de contestatoarea C. S., judeţul C. prin primar G. N., în contradictoriu cu intimata I.S.U.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 04.10.2011, fiind consemnate în încheierea respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentinţă. La acel termen, instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de azi- 11.10.2011, când a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.1038/249/17.06.2011, contestatoarea C. S., judeţul C., reprezentata prin primar G. N., a solicitat în contradictoriu cu intimata I.S.U., anularea procesului-verbal seria F nr. 009903/18.05.2011.
În motivarea plângerii s-a arătat că în mod greşit intimata a sancţionat contravenţional C. S., judeţul C., reprezentata prin Primar, întrucât aceasta nu are capacitatea juridică de a fi sancţionată contravenţional si de a avea calitate de contravenient, avand in vedere dispoziţiile art. 21 si 62(1) din Legea nr. 215/2001 republicata. Prin urmare, se arată, procesul verbal este lovit de nulitate absolută.
Contestatoarea mai arată că in procesul verbal nu se indică data când trebuia solicitat avizul de securitate la incendiu, pentru a se verifica intervenţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea. Totodată, se menţionează, organul constator nu a verificat daca persoana sancţionată are obligaţia de a obţine avizul de securitate la incendiu pentru Grădiniţa din satul S. G., precum si care sunt responsabilităţile Primarului comunei S., G. N., raportat la lucrările de execuţie la Grădiniţa. Astfel, se arată, este real că la Grădiniţa din satul S. G. se fac lucrări de construcţie, însă in baza unui contract de prestări servicii, încheiat cu o firma de construcţie contractata de I.Ş. al judeţului C., iar contestatoarea, deşi este ordonator principal de credite al instituţiilor şcolare subordonate I.Ş. al judeţului C., nu are atribuţii pe linia obţinerii autorizaţiilor necesare în vederea efectuării unor lucrări in cadrul acestor instituţii şcolare.
In plus, precizează contestatoarea, Grădiniţa cu program normal 4 grupe din satul S. G. are personalitate juridica, prin urmare contractele se încheie de aceasta in calitate de beneficiar sau de către I.Ş. şi constructor in calitate de executant. În acest sens directorul şcolii întocmeşte un referat de necesitate si oportunitate, in vederea realizării reparaţiilor/lucrărilor la unitatea şcolara, precum şi o evaluare a reparaţiilor/lucrărilor ce urmează a fi efectuate, iar responsabilul financiar al uitaţii şcolare face un studiu de piaţa pentru a putea avea o situaţie din punct de vedere al preturilor pentru reparaţiile/lucrările respective, inscrisuri care se depun la Consiliul Local in vederea aprobării, aprobare care nu poate avea loc fără o sursa de finanţare. Prin urmare lucrările trebuie sa figureze pe lista de investiţii a Inspectoratului şcolar si in lista de investiţii aprobata de Consiliul Local al comunei S. pe anul 2011, iar dupa semnarea contractului, situaţiile de lucrări se aproba de Directorul unităţii şcolare si de către un diriginte de şantier.In cazul in care lucrările nu sunt aprobate si efectuate in conformitate cu prevederile legale, atat unitatea şcolara cat si Primăria pot fi sancţionate de către Curtea de Conturi a României, instituţie însărcinata cu verificarea legalităţii activităţii acestor unităţi.
Contestatoarea mai arată că, potrivit prevederilor art. 30 din Legea nr. 307/2006, obligaţia solicitării si obţinerii avizelor revine persoanei fizice sau juridice care finanţează si realizează investiţii, sau după caz beneficiarului investiţiei, or Comuna S. nu se încadrează in prevederile acestor dispoziţii legale, nefiind beneficiarul lucrării si nici finanţatorul acesteia..
În ceea ce priveşte forţa probanta a procesului-verbal de contraventie, contestatoarea arată că, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancţionate contravenţional, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că acuzaţia adusă petentului este o acuzaţie penală în sensul Convenţiei, iar acesta beneficiază şi în procedura contravenţională de prezumţia de nevinovăţie, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii faţa de posibilele abuzuri din partea autorităţilor, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenţională desfăşurată în faţa instanţei de judecată revine în primul rând organului constatator şi nu petentului. Astfel se arata, recent chiar România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Angliei împotriva României, pe motiv câ s-a încălcat prezumţia de nevinovăţie într-o procedură contravenţională (a se vedea paragr. 66-69 din Hotărârea Anghel împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curţii Europene a Drepturilor Omului).
În drept au fost invocate dispoziţiile art.112 si urm. C.pr.civ., art.15 si urm din OG nr.2/2001.
Prin întâmpinarea formulată la 05.08.2011, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenţionale.
În motivare s-a arătat că procesul-verbal de contravenţie respectă prevederile art. 16 din OG nr. 2/2001 referitor la consemnarea în cuprinsul acestuia a împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite întrucât s-a indicat de către agentul constatator faptul că fapta contravenţională se referă la o grădiniţă şi deci este evident că principalii expuşi la pericol sunt copiii preşcolari, în caz de izbucnire a unui incendiu, iar avizul de securitate la incendiu este singurul document oficial care confirmă faptul că lucrările de execuţie la grădiniţă se vor derula cu respectarea criteriilor de siguranţă la incendiu şi că respectiva lucrare nu pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a copiilor şi a personalului didactic care deserveşte această instituţie de învăţământ.
Referitor la obiecţiunea contestatoarei privind lipsa consemnării în procesul-verbal a datei când trebuia solicitat avizul de securitate la incendiu, pentru a se verifica intervenţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea, intimata arată că în speţă este vorba despre o contravenţie continuă, conform art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, încălcarea obligaţiei legale – obţinerea avizului de securitate la incendiu -prorogându-se în timp, pe toată durata cuprinsă între aprobarea de către organele abilitate a începerii executării lucrării de execuţie a grădiniţei (începerea de jure a execuţiei lucrării) şi începerea de facto a executării construcţiei. Astfel, se arata, obligaţia obţinerii avizului se securitate la incendiu subzista în sarcina petentei, în calitate de finanţator al investiţiei, conform art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 307/2006 – comuna S. fiind ordonator principal de credite, după cum afirmă însăşi petenta- , în fiecare zi anterioară începerii de facto a executării lucrării. Data săvârşirii contravenţiei în speţă, contravenţie care este continuă şi are caracter omisiv, coincide cu data constatării acesteia, respectiv data de 18.05.2011, conform art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001.
În consecinţă, menţionează intimata, agentul constatator nu avea posibilitatea să previzioneze ce lucrări de execuţie avea să finanţeze contestatoarea şi dacă aceste lucrări de execuţie respectă sau nu cerinţele de securitate la incendiu, aceasta fiind unica în măsură a întocmi toată documentaţia tehnică necesară solicitării avizului, în funcţie de data la care previziona a se realiza în fapt lucrarea de execuţie.
In ceea ce priveşte susţinerile contestatoarei privind faptul că agentul constatator nu ar fi verificat dacă persoana sancţionată are obligaţia obţinerii avizului şi care sunt responsabilităţile primarului G. N., intimata solicta respingerea acestora ca neîntemeiate..
În acest sens se menţionaeză ca la momentul efectării controlului au fost verificate în detaliu responsabilităţile atât ale primarului, cât şi ale Consiliului Local, dar şi ale Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă, constatăndu-se un număr de 11 contravenţii, din care doar una- cea în cauză, a fost sancţionată cu amendă contravenţională.Clemenţa dovedită de agentul constatator care a aplicat o singură amendă contravenţională la 11 contravenţii constatate, se precizează, este întărită şi de faptul că de la ultimul control derulat în comuna S. (proces-verbal nr. 1385184/4337 din 22.12.2010), primarul – ca reperezentant al comunei nu a remediat nici până în prezent niciuna din cele 10 nereguli constatate la acea dată şi sancţionate toate cu avertisment (de ex: nu a întocmit planul de evacuare al localităţilor în caz de incendiu; nu a asigurat funcţionarea sirenei electrice la şcoala din sat, în caz de izbucnire a unui incendiu, nu a asigurat marcarea hidrantilor stradali etc), ceea ce denotă o mala fides evidenta a reprezentantului legal al comunei faţă de siguranţa cetăţenilor săi.
Intimata precizeaza de asemenea că în cazul în care Inspectoratul Şcolar este parte contractantă in contractul de execuţie a lucrării, acesta are calitatea de antreprenor, iar grădiniţa este cea care are calitatea de terţ beneficiar, insă exclusiv unitatea administrativ teritorială comuna S., ca ordonator principal de credite este finanţatorul lucrării, aceasta figurând de altfel pe lista de investiţii aprobată a consiliului local, conform art. 167 alin, (l),alin. (6) lit. a) teza a II-a si alin. (11) din Legea învăţământului – Legea nr. 84/1995. Inspectoratul Şcolar are în acest caz calitate de ordonator secundar de credite şi de antreprenor al lucrării.
În drept şi-a întemeiat întampinarea pe dispoziţiile: art. 115-118 Cod de procedură civilă; art. 30 alin. şi (2) şi art. 44 pct. IV lit. I) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor: art. 13 OG nr. 2/2001; art. 1 lit. m) din HG 1739/2006, art. 205. art. 209 Cod Civil.
La termenul din 06.09.2011 contestatoarea a depus precizări la întâmpinarea formulata de intimată.
In motivare s-a arătat că petenta nu a incalcat prevederile art.30 alin. 1 si 2 din Legea 307/2006 deoarece obligaţia solicitării şi obţinerii avizului de securitate aparţine persoanei fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţia, ori dupa caz, beneficiarului investiţiei. In acest sens se arată că obţinut copia tradusă a contractului încheiat la 12.07.2010 între Ministerul Educaţiei. Cercetării, Tineretului şi Sportului, încalitate de angajator şi S.C. A. S.A. în calitate de antreprenor prin care antreprenorul se obligă să construiască noi grădiniţe (printre care şi S. G. identificată la pct.5 parg.3 condiţii particulare ale contractului 11 (bb), plata urmând a se face de angajator conform art.3 din contract, neputând obţine anexele la contract deoarece nu este parte în contract şi nu are obligaţii cu privire la derularea acestui contract. În consecinţa, se menţionaeză, contestatoarea Comuna S. reprezentata prin primar nu este finanţator al investiţiei şi chiar daca este ordonator principal de credite nu are nici o obligaţie de a obţine avizul.
La data de 03.10.2011 intimata a inaintat la dosar răspuns la precizările formulate de contestatoare.
In motivare s-a arătat că afirmaţia contestatoarei în sensul că nu ar avea calitatea de finanţator al investiţiei, conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 307/2006, la Grădiniţa cu program normal 4 grupe din satul S.-G., comuna S., afirmaţie întemeiată pe copia tradusă a unui extras din contractul perfectat în data de 12.07.2010 între Ministerul Educaţiei. Cercetării, Tineretului şi Sportului, în calitate de angajator şi SC A. SA, în calitate de antreprenor, este nesusţinută probatoriu din următoarele motive: în primul rând, contestatoarea a depus la dosarul cauzei o copie a traducerii legalizate a unui extras dintr-un prezumtiv contract perfectat intre Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în calitate de angajator şi SC A. SA, în calitate de antreprenor, însă contestatoarea nu a depus la dosarul cauzei şi originalul acestui extras din prezumtivul contract încheiat în limba engleză, astfel că există îndoieli în ceea ce priveşte veridicitatea şi autenticitatea acestui document; în al doilea rând, este îndoielnică veridicitatea acestui contract, fiind practic imposibil a găsi o justificare pentru care un contract perfectat între o instituţie publică cu sediul în România -în speţă Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului- şi o societate comercială cu sediul în Brăila, România- în speţă SC A. SA – este încheiat în limba engleză, deşi legislaţia incidentă în materie de achiziţii publice impune perfectarea contractului în limba română, iar în cazul în care executantul lucrării este o firmă străină şi contractul se perfectează în limba statului de origine al executantului, în mod obligartoriu este însoţită de o în lima română a contractului, varianta în limba română având prevalentă faţă de cea în limba străină; în al treilea rând, chiar daca se porneşte de la prezumţia de veridicitate şi de autenticitate a extrasului tradus al contractului, acesta se referă la o lucrare efectuată la Grădiniţa cu program prelungit S. G., pe când, în speţă este vorba despre nesolicitarea şi neobţinerea avizului de securitate la incendiu înainte de începerea lucrărilor de execuţie a Grădiniţei cu program normal 4 grupe din satul S.-G.; în ultimul rând, chiar în ipoteza în care acest contract s-ar fi referit la Grădiniţa cu program normal 4 grupe din satul S.-G., acest fapt nu impietează asupra reţinerii calităţii de Finanţator al investiţiei al unităţii administrativ-teritoriale comuna S., întrucât în contractul în discuţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are calitatea de angajator, în speţă de comanditar al lucrării, întrucât achiziţiile publice se fac la nivel central, iar nu descentralizat, însă finanţarea lucrării se face exclusiv prin bugetul unităţilor administrativ-teritoriale de la nivel local, acest fapt fiind stipulat expres de art. 167 alin (1). alin. (6) lit. a) alin (11) din Legea nr. 84/1995 – Legea învăţământului.
Intimata mai menţionaeză că, referitor la adesa nr. 2600 din 05.09.2011 depusă la dosarul cauzei de contestatoare, solicită respingerea acesteia ca înscris probatoriu datorită faptului că nu este pertinentă, concludentă şi utilă cauzei, referindu-se la faptul că nu s-ar fi efectuat decontări pentru lucrare, fapt evident din moment ce lucrarea nu este finalizată, fiind în fază de execuţie. Afirmaţia contestatoarei că s-ar fi efectuat decontări de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu este de altfel susţinută probatoriu. Aspectul acesta al decontării lucrării nu influenţează aplicarea sancţiunii contravenţionale pentru lipsa avizului de securitate Ia incendiu, document care oricum trebuie obţinut înainte de începerea lucrărilor de execuţie, conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 307/2006
În cauză instanţa a administrat la solicitarea părţilor proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus la dosar: procesul-verbal contestat, dovada comunicării acestuia, proces-verbal de control din 18.05.2011, proces-verbal de control din 22.10.2010, adresa nr.2600/05.09.2011 emisa de contesattoare, adresa nr.850/05.09.2011 emisa de Scoala cu clasele I-VIII S. G., procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.1691/02.06.2011, contract din 12.07.2010 incheiat intre Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi SC A. SA (traducere autorizata de pe copia in limba engleza a acestuia)
La termenul din 06.09.2011 instanţa a respins excepţia lipsei capacitătii de folosinţa şi exerciţu a contestatoarei, invocate de aceasta.
La aceeaşi dată instanţa a unit cu fondul excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale, invocate de asemenea de contesatatoare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine urmatoarele:
In data de 18.05.2011, a fost intocmit de catre un agent constatator din cadrul ISU, procesul -verbal seria F, nr. 0009903 prin care s-a constatat savârşirea de catre contestatoare a contraventiei prevazută de art.44, punctul 4, lit.i din Lg nr.307/2006. S-a retinut in procesul-verbal că în data de 18.05.2011 (ora 13) s-a constat cu ocazia controlului efectuat la Grădiniţa cu program normal cu 4 grupe din loc. S., faptul că nu a fost solicitat avizul de securitate la incendiu, inainte de începerea lucrărilor de execuţie a acesteia, conform prev, art.30 alin….1 şi 2 din Lg nr.307/2006 cu completarile si modif iulterioere coroborat cu prev. art.1lit.m din HG 1739/2006. În consecinţă, s-a aplicat contestatoarei amenda contravenţională în cuantum de 5.000 lei.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale, invocate de contestatoare, instanţa urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Contravenţia prev. de art.44 pct.IV, lit.i din Lg nr.307/2006 privind nesocotirea obliagţiei de a obţine avizul de securitate la incediu constă într+o faptă a cărei durat’ă de săvârşire în timp este evidentă, depinzând de parcurgerea unor etape de realizare a lucrărilor. Chair dacă obţinerea avizului trebuia să aibă loc înainte de începerea lucrărilor, desigur că obligaţia subzistă pe toată durata efectuării acestora..
Or, raportat la această modalitate de specifică de săvârşire, care îi imprimă un caracter continuu, contravenţia trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al efectuării lucrărilor, astfel că ea poate fi sancţionată din momentul începerii lucrărilor şi până la terminarea lor, iar în cazul lucrărilor finalizate până la împlinirea termenului de înscris în art.13 din OG nr.2/2001.
Astfel întrucât în speţă – la momentul intocmirii procesului-verbal- lucrările erau în curs de execuţie (deoarece din procesului-verbal de recepţie depus la fila 67 dosar rezultă că lucrările s-au finalizat in jurul datei de 02.06.2011), data săvârşirii faptei conincide cu data constatării contravenţiei . Prin urmare nu era împlinit termenul de 6 luni prev. de art.13 din OG nr.2-2001 , prezumtiva faptă fiind săvârşită la 18.05.2001, fiind sancţionată la aceeaşi dată.
Pe fond, examinând procesul –verbal prin prisma dispoziţiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea normelor legale a căror încălcare atrage nulitatea absolută.
În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate invocate de contestatoare, privind lipsa capacităţii de folosinţă şi exerciţiu a Comunei S., instanţa urmează a le respinge ca neîntemeiate pentru considerentele reţinute cu ocazia respingerii excepţiei astfel invocate, cu menţiunea că deşi contestatoarea şi-a calificat aceste apărări drept excepţii, instanţa le-a analizat şi cu ocazia verificării legalitaţii procesului-verbal contestat. In plus faţă de cele reţinute in sedinţa publică din 06.09.201, instanţa constată că, deşi contestatoare formuleaza aceleaşi apărări si cu privire la Primăria S. („Primăria Comunei S./Comuna S. nu are calitate procesuală de folosinţă…”), entitatea sancţionată în speţă nu este Primăria, despre care se poate reţine lipsa capacităţii de folosinţă şi exercitiu, fata de dispoziţiile art.77 din Lg nr.215/2001, ci Comuna S.
In mod similar instanţa apreciază drept neîntemeiate criticile de nelegalitate invocate de contestatoare, privind neindicarea în cuprinsul procesului-verbal a împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, intrucât descrierea faptei cuprinde suficiente elemente pentru a putea permite instanţei verificarea sub toate aspectele a temeiniciei sancţiunii aplicate, reţinându-se in plus împrejurarea ca fapta este omisivă şi are drept consecinţă crearea unei stari de pericol, astfel că nu se poate vorbi de „evaluarea pagubelor”, urmarile nefiind materializate.
Sub aspectul verificării temeiniciei procesului-verbal de contravenţie, instanţa apreciază, contrar susţinerilor contestatoarei, că nu se poate vorbi de o aplicare automată a garanţiilor specifice procesului penal în materie contravenţională. Este real că CEDO interpreteaz? noţiunea de acuzaţie în materie penal? în mod autonom, aceasta având un conţinut specific care nu corespunde în mod necesar cu cel consacrat în dreptul intern al statelor, dar aceeaşi curte apreciază de la caz la caz, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei. Pentru a stabili dac? o anumit? procedur? intr? în domeniul penal, CEDO are în vedere mai multe criterii, cel mai important fiind natura şi gravitatea sancţiunii ce urmează a fi aplicată autorului faptei (cauza Kadubec împotriva Slovaciei), or amenda aplicată în speţă, raportat şi la persoana căreia se aplică (contestatoarea fiind o persoană juridică de drept public), prin cuantumul ei nu poate fi considerată ca atrăgând consecinţe importante pentru contestatoare.
În ceea ce priveşte cauza Anghel împotriva României, principalul motiv pentru care Curtea de la Strasbourg a reţinut aplicarea garanţiilor procedurale specifice cauzelor penale a constituit-o faptul că, la data sanctionării petentului respectiv, Lg nr.61/1991 care incrimina fapta, prevedea sancţiunea închisorii contravenţionale alternativă cu amenda şi posibilitatea inlocuirii sancţiunii pecuniare cu cea a inchisorii Prin urmare gravitatea mizei, decurgând din aceea că la data respectivă exista posibilitatea reală ca petentul să fie privat de libertate ca o consecinţa a faptei reţinute în sarcina sa, a determinat CEDO să considere aplicabile dispoziţiile art.6 alin.2 din Convenţie.
Mai mult, chiar dacă am considera că petenta benficiază de garanţiile specifice cauzelor penale, printre care şi prezumţia de nevinovăţie, nu am ajunge automat la concluzia că sarcina probei revine în exclusivitate intimatei.
Astfel lipsa avizului de securitate la incendiu este un fapt necontestat de petentă, astfel că acesta nu mai face obiectul probaţiunii. In schimb apărările contestatoarei se referă la imprejurarea ca nu ei îi revenea obligaţia obţinerii acestuia întrucât nu are calitatea de finanţator al investiţiei. Or, in vederea determinării persoanei care este finanţatorul investiţiei şi căreia ii revenea prin urmare responsabilitatea obţinerii avizului de securitate la incendiu, instanţa va analiza textele de lege incidente în materie, precum şi înscrisurile depuse de părţi în acest sens.
Sub acest aspect instanţa reţine dispoziţiile art.167 din Lg nr.84/1995, conform cărora unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, indiferent de provenienţa sumelor (de la bugetul de stat, din veniturile bugetelor locale…) sumele alocate unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se regăsesc în toate cazurile în bugetele unităţilor administrativ teritoriale. În consecinţă calitatea de finanţator revine în toate cazurile unităţilor administrativ teritoriale, in calitate de ordonatori principali de credite.
Prim urmare, chiar dacă am considera probate apărările contestatoarei cu referire la imprejurarea că lucrarile de construcţie desfasurate la Grădiniţa cu program normal cu 4 grupe din loc. S,se efectueaza in baza unui contract incheiat intre Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi SC A. SRL (deşi, astfel cum a arătat şi intimata in primul rând o traducere autorizată a unei copii simple de pe contract nu poate avea forţă probantă, in al doilea rând contractul respectiv se refera la Gradinita cu program prelungit din aceeaşi localitate), potrivit dispoziţiilor art.167 alin1, 3 şi 4 din Lg nr. nr.84/1995 finanţarea indiferent ca este de bază sau compelmentară se asigură prin sau din bugetele locale. Astfel chiar dacă achiziţiile publice s-au făcut la nivel central, plata sumelor nu se poate face decât prin intermediul bugetelor locale., in acelaşi sens fiind şi dispoziţiile al 13 al art.167 din Lg nr. nr.84/1995, conform cărora finanţarea de bază şi finanţarea complementară a unităţilor de învăţământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanţarea învăţământului preuniversitar, încheiat între directorul unităţii de învăţământ preuniversitar şi primarul localităţii în a cărei rază teritorială se află unitatea de învăţământ, contractul încheindu-se în maximum 30 de zile de la data aprobării bugetului local, iar sumele reprezentând finanţarea de bază şi finanţarea complementară înscriindu-se în bugetul de venituri şi cheltuieli.
În aceste condiţii adresa nr2600/05.09.2011 emisă de contestatoare nu poate fi reţinută drept concludentă, cu atât mai mult cu cât aceasta constituie înscris provenit de la persoana care are calitatea de parte in cauză.
Pentru considerentele mai sus expuse şi având în vedere şi dispoziţiile art.34 din O.G nr.2/2001, instanţa urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale, invocată de contestatoare .
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de U. A. T. – Comuna S., jud. C., prin primar, în contradictoriu cu intimata ISU, împotriva procesului-verbal de contravenţie seria F nr. 009903/18.05.2011
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi –11.10.2011.
