În motivarea cererii, revizuentul a aratat ca a contestat la Tribunalul Dâmbovita decizia de calcul a taxei pe poluare nr.5985 din 25.02.2009 si raspunsul nr.21919 din 07.07.2010 emise de AFP Târgoviste prin care i s-a respins cererea de restituire a taxei pe poluare, solicitând instantei sa anuleze aceste acte administrative si sa oblige AFP sa-i restituie suma de 1718 lei, achitata cu titlu de taxa pe poluare pentru autoturismul marca BMW TIP C3, achizitionat din Germania, înmatriculat initial în 1994, precum si accesoriile aferente, în urma judecatii, prima instanta i-a admis contestatia, pârâtele AFP Târgoviste si AFM au declarat recurs, care a fost admis de Curtea de Apel Ploiesti prin decizia nr.455 din 1.03.2011, a fost modificata în tot hotarârea Tribunalului Dâmbovita, iar pe fond, respinsa actiunea ca inadmisibila.
S-a sustinut de L. R. ca în cauza sunt incidente dispozitiile art. 322 pct.9 Cod procedura civila, ce statueaza ca în cazul în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului constata o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale, datorita unor hotarâri judecatoresti, consecintele acestei încalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii, iar în cauza C-402/09 hotarârea Curtii – Camera I din 7.04.2011, a declarat ca art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculari în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeaza punerea în circulatie în statul membru mentionat a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara însa a se descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie, având aceeasi vechime si aceeasi uzura, de pe piata nationala, impunându-se revizuirea deciziei nr.455 din 1.03.2011.
Curtea, examinând calea extraordinara de atac, prin prisma motivul de drept invocat, a art. 322 pct.9 Cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
Revizuentul a învestit Tribunalul Dâmbovita cu o contestatie administrativ fiscala, prin care a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare, a raspunsului AFP T., restituirea sumei platita cu titlu de taxa pe poluare, cu accesoriile aferente, actiunea fiind admisa prin sentinta nr.1407/25.11.2010, ce a fost recurata de AFM si AFP T., în nume propriu si pentru Ministerul Finantelor Publice, iar Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia nr.455 din 1.03.2011 a admis cele doua recursuri, a modificat în tot sentinta recurata si pe fond a respins actiunea ca inadmisibila, retinându-se ca în cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ, cele ale art. 109 alin.2 Cod procedura civila si ale art. 207 Cod procedura fiscala, înainte de sesizarea instantei, actul administrativ fiscal trebuia contestat în termenul de 30 de zile, numai dupa îndeplinirea procedurii prealabile administrative putând fi investita instanta, nerespectarea acestei proceduri ce este o conditie de exercitare a dreptului la actiune, atragând inadmisibilitatea, ceea ce nu mai impunea analizarea temeiniciei pretentiilor lui L. R.
Potrivit art. 322 Cod procedura civila, revizuirea unei hotarâri data de o instanta de recurs, atunci când se evoca fondul, se poate cere în cazurile limitativ enumerate de acest text de lege, punctul 9 statuând ca se poate promova calea extraordinara de atac daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale datorata unei hotarâri judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei hotarâri continua sa se produca si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii, însa, în prezenta cauza, acest motiv de revizuire nu este incident, întrucât hotarârea la care face referire revizuentul este pronuntata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene de la Luxemburg, si nu de Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, jurisdictiile celor doua curti sunt diferite, iar litigiile nationale sunt supuse controlului acestor instante, în baza unor norme legale diferite, respectiv, Legea 30/1994 si Legea nr.157/2005.
Este adevarat ca CJUE a pronuntat hotarârea din 7.04.2011 în cauza C-402/2009 prin care, fiind investita cu o cerere de pronuntare a unei hotarâri preliminare de catre Tribunalul Sibiu, a statuat asupra sensului în care trebuie interpretat art. 110 (90) din TFUE, însa o atare situatie putea atrage aplicabilitatea cazului de revizuire special prevazut de art. 21 alin.2 din legea contenciosului administrativ, ceea ce nu s-a invocat în cauza de fata. Chiar daca acesta ar fi fost temeiul de drept al cererii de revizuire, calea extraordinara de atac nu ar fi fost admisibila întrucât normele juridice interne impun o procedura prealabila obligatorie în ceea ce priveste contestarea actelor administrativ fiscale, numai dupa îndeplinirea acesteia putându-se analiza temeinicia pretentiilor ce fac obiectul litigiului, respectiv compatibilitatea normelor interne cu cele comunitare, în prezenta cauza fiind reprezentate de dispozitiile OUG 50/2008 si cele ale art. 110(90) din TFUE, or, L R nu a respectat procedura prealabila obligatorie instituita de art. 205 si urm. din OG 92/2003, art. 7 din legea contenciosului administrativ si art. 109 din Codul de procedura civila.
Fata de considerentele expuse, Curtea a constat ca în cauza nu este incident cazul de revizuire prevazut de art. 322 pct.9 Cod procedura civila, CEDO nu a constatat o încalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale datorate unei hotarâri judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei încalcari continua sa se produca, decizia nr.455 din 1.03.2011 nu este afectata de nelegalitate sau netemeinicie, calea extraordinara de atac nu este fondata, fiind respinsa de instanta.
