ACŢIUNE ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV. NEÎNDEPLINIREA PROCEDURII PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 141/1997 PRIVIND CODUL VAMAL AL ROMÂNIEI. INADMISIBILITATE


Potrivit art. 41 din Convenţia T.I.R. de la Geneva autoritatea vamală este în măsură să aprecieze asupra cererii pentru acordarea dispensei de la plata taxelor vamale aferente carnetelor TIR.

Reclamanta, societate comercială, a chemat în judecată D.G.V. şi D.R.V. Giurgiu solicitând să se constate îndeplinirea cerinţelor prevăzute de Convenţia TIR referitoare la regularitatea operaţiunilor de transport derulate sub acoperirea carnetelor TIR şi obligarea D.G.V. la acordarea dispensei de la plata taxelor vamale aferente acestor carnete.

în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la datele de 6 şi respectiv 13.09.1996, prin punctul vamal Giurgiu-Mocănaşu au intrat în ţară camioanele TIR care transportau mărfuri alimentare, sub acoperirea carnetelor TIR, din Turcia către o societate comercială din Bucureşti. Aceste bunuri se aflau sub regim vamal de tranzit.

Reclamanta avea obligaţia să prezinte marfa la vama de destinaţie, în speţă Vama Bucureşti – Târguri şi Expoziţii, pentru îndeplinirea procedurii de vămuire. După vămuirea bunurilor s-a confirmat regularitatea operaţiunilor către Vama Giurgiu, prin aceasta dându-se descărcare carnetelor TIR sub acoperire, formalitate cerută de Convenţia TIR. A mai arătat reclamanta că toate transporturile de marfă din Turcia, care au avut ca beneficiar aceeaşi societate, efectuate sub acoperirea a 60 carnete TIR, nu s-au regăsit în evidenţele vamale, situaţie în care D.G.V. – Brigada de Supraveghere şi Control Vamal a comunicat reclamantei că nu s-au îndeplinit obligaţiile decurgând din art. 21 al Convenţiei TIR. în această situaţie, reclamanta fiind acuzată de contrabandă, s-au stabilit taxele vamale de import în sarcina acesteia.

în finalul acţiunii, reclamanta a susţinut că a respectat reglementările legale interne şi Convenţia TIR şi că marfa importată a fost preluată de reprezentanţii societăţii care a fost beneficiara ei, aceştia având şi obligaţia plăţii taxelor vamale.
D.G.V. a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea acţiunii în cu privire la constatarea unei stări de fapt şi că reclamanta nu a îndeplinit procedura prevăzută de Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.

Curtea a respins acţiunea ca inadmisibilă.

S-a reţinut că reclamanta a efectuat mai multe transporturi de mărfuri din Turcia pentru o societate comercială din România, transporturi efectuate sub acoperirea carnetelor TIR. Marfa a intrat în ţară pe la Vama Giurgiu-Mocănaşu, s-a înregistrat şi a ajuns la Vama Bucureşti Târguri şi Expoziţii.

Aceste transporturi sub acoperirea carnetelor TIR sunt reglementate de Convenţia TIR de la Geneva din 1975 la care România a aderat prin Decretul nr. 420/1979. Potrivit art. 21 din această convenţie, la biroul vamal de trecere Giurgiu cât şi la cel de destinaţie – Vama Bucureşti – vehiculele rutiere trebuie supuse controlului încărcăturii.

Biroul Vamal din Bucureşti trebuia să confirme celui de la Giurgiu încheierea operaţiunii de tranzit sub acoperire. întrucât în termenul de 1 an prevăzut de art. 11 din Convenţie nu s-au confirmat transporturile, D.G.V. a comunicat reclamantei nerespectarea Convenţiei şi a stabilit taxele vamale de import pe care trebuie să le achite.

Cu privire la aceste taxe, organele vamale au întocmit acte de constatare care nu au fost atacate pe căile administrativ-jurisdicţionale prevăzute de art. 168-172 din Legea nr. 141/1997, motiv pentru care acţiunea este inadmisibilă. De asemenea, instanţa de contencios nu are competenţa acordării dispensei de la plata taxelor vamale aferente carnetelor TIR. Potrivit art. 41 din Convenţia TIR numai autoritatea vamală este în măsură să aprecieze asupra unei asemenea cereri.

Notă: Curtea Supremă de Justitie a respins recursul prin decizia civilă nr. 1926/2000.

în acelaşi sens, sentinţa civilă nr. 1399/1999 menţinută prin decizia civilă nr. 1942/2000 a Curţii Supreme de Justiţie. (Judecator Apostol Filofteia)

(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 1398/1999)