Acţiune privind anularea unui act administrativ. Forma plângerii prealabile Acte ale autorităţilor publice


Reclamantul a arătat că actul atacat este nelegal motivat de faptul că acesta a fost emis de un organ necompetent. Astfel, potrivit dispoziţiilor art.91 al.4 din Legea nr.161/2003 în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la cele două funcţii incompatibile, prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului la propunerea secretarului unităţii administrativ teritoriale.

A apreciat că măsura luată este netemeinică întrucât a respectat termenul prevăzut la art. 91 al.3 al. Legii nr.161/2003 renunţând la funcţia de administrator în favoarea soţiei sale, Axinia Iustina.

În drept a invocat disp.art.91 al.5 din Legea nr.161/2003 şi art.1 din Legea nr.554/2004.

În dovedire au fost anexate în copie, înscrisuri.

Prim-pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată.

Secund-pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat, în esenţă, de faptul că, raportat la dispoziţiile art.1 al.1 din Legea nr.554/2004 calitatea procesuală pasivă în cauză are Consiliul Local al oraşului Broşteni.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că hotărârea contestată este legală şi temeinică.

În şedinţa publică din data de 15.10.2009, în virtutea rolului activ, reglementat de art.129 al.5 Cod procedură civilă, instanţa a pus în vedere reclamantului să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, însă reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Prin sentinţa nr. 2039/20.11.2009, Tribunalul Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca inadmisibilă.

S-a reţinut că :

Legea nr. 554/2004 menţionează în art. 7 că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente revocarea, în tot sau în parte a acestuia, fără a distinge în raport cu caracterul său individual sau normativ.

Această reglementare este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalităţii, având ca scop atât protecţia autorităţii publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârşite cu ocazia emiterii actului poate evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât.

În acord cu principiile cristalizate în jurisprudenţa Curţii europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a statuat, în mod constant că, stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie şi la un proces echitabil în însăşi substanţa sa, statul dispunând de o anumită marjă de apreciere în acest sens.

Având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, deşi i s-a acordat termen în acest sens, procedură care reprezintă o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, în baza art.109 al.2 cod procedură civilă, s-a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, arătând, în esenţă, că din adresa nr. 473/P/114/2009 din 5.05.2009, rezultă că procedura prealabilă a fost îndeplinită.

Mai arată că schimbarea sa din funcţie putea fi dispusă doar printr-un ordin al Instituţiei Prefectului şi nu prin hotărârea Consiliului Local.

Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a constatat că recursul care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, este întemeiat.

Problema pe care instanţa trebuie să o dezlege în recurs constă în a decela dacă, din conţinutul adresei nr. 473/P/114/2009 din 15.05.2009 (f.22 dosar fond) rezultă că reclamantul a formulat recurs administrativ faţă de măsura schimbării sale din funcţie dispusă prin Hotărârea Consiliului Local B. nr. 12/30.04.2009.

Instanţa a constatat că, potrivit terminologiei folosite de art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă administrativă se exercită pe calea unei plângeri, prin care persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, revocarea, în tot sau în parte, a acesteia.

Art. 2 alin. (1) lit. j) din aceeaşi lege defineşte plângerea prealabilă ca fiind „cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”.

Plângerea prealabilă se circumscrie noţiunii mai largi de petiţie, definită de art. 2 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 233/2002, drept „cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale, de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice”.

Deşi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că prin plângerea prealabilă petiţionarul trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, în speţă prefectului, competent a efectua controlul de legalitate al hotărârii consiliului local, revocarea, în tot sau în parte, a actului vătămător, considerăm că interpretarea literală a acestui text ar impune un formalism excesiv în exercitarea recursului administrativ.

În aceste condiţii, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a constatat că solicitarea reclamantului adresată Instituţiei prefectului, de a i se reanaliza situaţia „după actul adiţional de numire a unui nou administrator”, solicitare formulată la 30.04.2009, întruneşte condiţiile plângerii prealabile în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel încât, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, a casat sentinţa atacată cu trimitere pentru rejudecare la prima instanţă, ocazie cu care vor fi analizate şi celelalte motive din cererea de recurs.