Consiliul Concurenţei a sancţionat în mod nelegal fapte consumate anterior intrării în vigoare a legii.
Contractul de prestări-servicii încheiat este un contract cu succesivă, dând naştere unor raporturi juridice care se desfăşoară sub imperiul Legii nr. 21/1996 şi, din acest punct de vedere, este nelegală menţinerea clauzelor care prevăd exclusivitatea pe piaţă a unui agent economic şi interzicerea accesului altor agenţi economici.
Prin acţiunea înregistrată la 31.08.1998, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a chemat în judecată Consiliul Concurenţei, solicitând anularea Deciziei nr. 64 din 23.07.1998 referitoare la încălcări ale prevederilor legii concurenţei constatate în sarcina C.G.M.B.
în motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin decizia menţionată s-au reţinut în sarcina sa fapte anticoncurenţiale săvârşite prin înfiinţarea, împreună cu grupul german “X”, a societăţii comerciale “Y”, având ca obiect de activitate realizarea serviciului public de salubrizare a Municipiului Bucureşti, iar aceste constatări sunt neîntemeiate.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată, deoarece acesta nu a procedat la organizarea unei licitaţii pentru alegerea societăţii cu care s-a asociat în vederea creări unei societăţi care să presteze activitatea de salubrizare a Municipiului Bucureşti, iar în contractele cu această societate reclamantul a acordat exclusivitate SC “Y” SA pentru prestarea activităţii de salubrizare pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii.
Printr-o precizare de acţiune, reclamantul a arătat că pârâtul a emis o decizie nelegală, deoarece a aplicat dispoziţiile art. 5, 9, 10 şi 16 din Legea nr. 21/1996 a concurenţei, care a intrat în vigoare la 1.02.1997 conform art. 73 alin. 1, hotărârilor reclamantului, procedând astfel la aplicarea retroactivă a legii.
Analizând lucrările dosarului, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 64 din 23.07.1998, Consiliul Concurenţei a reţinut un număr de patru fapte care constituie încălcări ale Legii concurenţei nr. 21/1996 şi anume încălcări ale dispoziţiilor art. 9 alin. 1, art. 5 alin. 1 lit. g, art. 10 şi art. 16 alin. 1.
De asemenea, instanţa a reţinut că, prin Hotărârea C.G.M.B. nr. 152/ 1996 s-a decis asocierea cu grupul german “X” pentru constituirea unei (SC “Y” SA) cu participare 50% – 50%. în baza unei înţelegeri cadru, anexă la Hotărârea C.G.M.B. nr. 152/1996, noii societăţi i s-a acordat o exclusivitate pe o perioadă de 30 ani pe piaţa activităţii de salubrizare a Municipiului Bucureşti. Ulterior, C.G.M.B. a încheiat un contract de prestări servicii cu SC “Y” SA, acordându-i acesteia din urmă exclusivitate pentru 10 ani pe piaţa activităţii de salubrizare publică.
Totodată, instanţa a mai reţinut că Legea concurenţei nr. 21/1996 a prevăzut ca dată a intrării în vigoare un termen de nouă luni de la data publicării, respectiv 1.02.1997.
Având toate acestea în vedere, instanţa a considerat că în mod nelegal Consiliul Concurenţei a sancţionat fapte consumate anterior intrări în vigoare a legii, respectiv nesolicitarea avizului pentru restructurarea RASUB (aviz necesar, de altfel, numai în caz de fuziune sau divizare, potrivit art. 10 din Legea nr. 21/1996) şi omisiunea notificării concentrării economice realizate prin înfiinţarea SC “Y” SA.
Astfel, atât desfiinţarea RASUB, cât şi înfiinţarea noii societăţi SC “Y” SA au avut loc la o dată anterioară intrăii în vigoare a Legii nr. 21/1996, când agenţii economici implicaţi nu aveau obligaţia solicitării unor avize sau realizării unor notificări, respectiv pe parcursul anului 1996.
în ceea ce priveşte contractul de prestări servicii pe care reclamantul l-a încheiat cu SC “Y” SA, instanţa a reţinut că acesta este un contract cu executare succesivă, dând naştere unor raporturi juridice care se desfăşoară sub imperiul Legii nr. 21/1996 şi, din acest punct de vedere, este nelegală menţinerea clauzelor care prevăd exclusivitatea pe piaţă a unui agent economic.
Pentru aceste motive, instanţa a admis în parte acţiunea reclamantului şi a anulat parţial Decizia nr. 64/1998 a Consiliului Concurenţei, respectiv art. 3 şi 4 ale acestei decizii, menţinând celelalte dispoziţii ale actului atacat.
Notă: Prin Decizia nr. 200 din 18.01.2001, Curtea Supremă de Justiţie – Secţia Administrativ a respins recursul ca nefondat. (Judecator Simona Marcu)
(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 263/1999)
