Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V a Comercială
Cerere de revizuire. Contrarietate de hotărâri. Cauze cu obiect diferit. Inadmisibilitate.
Articolul 322 punctul 7 teza I, articolul 326 alineat 3 şi articolul 328 alineat 2 Cod procedură civilă. Articolul 1201 Cod civil.
Atunci când prin prima hotărâre irevocabilă s-a soluţionat cererea de partaj de bunuri comune, iar prin a doua hotărâre irevocabilă s-a soluţionat litigiul referitor la excluderea, respectiv retragerea din societate a asociatului, cu stabilirea drepturilor aferente, nu este îndeplinită cerinţa identităţii de obiect şi de cauză, nu există, aşadar, autoritate de lucru judecat între cele două hotărâri, iar cererea de revizuire întemeiată pe prevederile articolului 322 punctul 7 teza I Cod procedură civilă este inadmisibilă.
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanţe la 18.11.2008, Secţia a III a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti a înaintate spre competentă soluţionare cererea de revizuire formulată de revizuentul P. M. în contradictoriu cu intimatele P. T. (fosta P.) şi SC I. S. C SRL, ca urmare a aprecierii privind natura comercială a cauzei.
Prin cererea de revizuire formulată în temeiul articolului 322 pct. 7 se arată că: exista doua hotărâri definitive contradictorii – sentinţa civilă nr. 797/31.01.2006 pronunţată în dosarul nr.11296/303/2005 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare. Şi sentinţa civila nr.395/20.03.2007 pronunţată în dosarul nr.3014/2006 al Tribunalului Dâmboviţa- definitivă şi irevocabilă la data de 04.05.2007 prin neapelare, care, deşi soluţionează în mod aparent raporturile comerciale dintre coasociaţi, în condiţiile în care atât C.ul social cat şi contribuţia au loc în căsnicie, unde operează proprietatea codevălmasă a soţilor, drepturile reciproce dintre părţi sunt supuse regimului comunităţii de bunuri.
Contradictorialitatea dintre cele doua hotărâri consta in aceea că, pe căi diferite şi în faţa a două instanţe deosebite se încearcă, de fapt, aceeaşi finalitate practica – anume aceea a împărţirii bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei.
Prin sentinţa civilă nr.797/31.01.2006 instanţa a luat act de partajul bunurilor imobile comune ale soţilor, cu excepţia terenului situat în comuna C., sat C., Judetul Il., tarlaua nr.3 parcelele 66/44 şi 66/11 în suprafaţă de 15.000 m. p. imobilul situat în Comuna Sat. C., Jud. I., tarlalele 67 şi 67/1 în suprafaţă de 15.000- terenuri care aparţin societăţii SC I. C. S. SRL şi în acelaşi timp a constatat că părţile renunţă la partajul bunurilor comune mobile.
Prin sentinta civila 395/20.03.2007 a Tribunalului Dâmboviţa se încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită prin hotărârea de partaj, astfel că, instanţa de judecată, fără a avea în vedere cele stabilite deja prin hotărâre de partaj a dispus împărţirea bunurilor comune ale soţilor, respectiv a imobilului din comuna C., Sat. C., Judeţul Il., tarlaua nr. 3, parcelele 66/44 şi 66/11 în suprafaţă de 15.000 m.p..
Astfel, prin pronunţarea hotărârii a cărei anulare se solicită s-a încălcat principiul autorităţii lucrului judecat- efect propriu şi specific al actului jurisdicţional.
S-au ataşat dosarul 9919/2005 al Judecătoriei Sector 6 Bucureşti în care s-a pronunţat sentinţa 797 din 31.01.2006 dosarul 3014/2006 al Tribunalului Dâmboviţa în care s-a pronunţat sentinţa 395/20.03.2007 dosarul Curţii de Apel Ploieşti în care s-a pronunţat decizia 189/3.10.2009 şi dosarul 1430/42/2007 al I.C.C.J în care s-a pronunţat decizia nr. 1677/16.05.2008.
Intimata P. T. a depus întâmpinare prin care solicita respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată, respectiv ca inadmisibilă.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarelor din perspectiva motivelor de revizuire invocate, respectiv articolul 322 pct.7 Cod procedură civilă reţine următoarea situaţie de fapt.
Se invocă de către revizuentul P. M. existenţa contradictorialităţii dintre sentinţa 797/31.01.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr.9919/2005 şi sentinţa civilă nr.395/20.03.2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr.3014/2006.
Se susţine în esenţă că deşi prin cele două sentinţe s-au soluţionat cauze având ca obiect diferit, cu toate acestea se urmăreşte aceiaşi finalitate – respectiv împărţirea bunurilor comune între foşti soţi, se încalcă astfel principiul autorităţii de lucru judecat, existând identitate între părţi, obiect şi cauză în acţiunile deduse judecăţii.
Prin întâmpinarea formulată la cererea de revizuire, intimata P. T. invocă excepţia de tardivitate a cererii susţinând că sentinţa 395/20.03.2007 pronunţată în dosarul nr.3014/2006 al Tribunalului Dâmboviţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin neapelare la data de 04.05.2007.
În ceea ce priveşte fondul cererii susţine că cele două hotărâri nu sunt contradictorii având obiecte diferite astfel încât solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Curtea constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.797/31.01.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr.9919/2005 ( dosar ce a avut ca obiect partaj bunuri comune soţi) s-a luat act de tranzacţia încheiată între părţi cu privire la bunurile imobile conform înscrisului depus la dosar, imobile între care nu este enumerat terenul în suprafaţă de 14653,52 m.p. situat în Comuna C., Sat C. Judeţul Il., tarlaua nr.3 parcelele 66/44 şi 66/11/1 teren înstrăinat de soţi către SC I. S. COM SRL.
Prin sentinţa civilă nr.395/20.05.2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr.3014/2006 s-a respins cererea formulată de reclamantul P. M. de excludere din societatea SC I. S. C. SRL (societate în care asociaţi erau cei doi foşti soţi) a pârâtei P. (fostă P.) T., s-a admis în parte cererea rE.nvenţională formulată de aceasta în sensul că s-a luat act de retragerea asociatei P. T. din societate şi a fost obligată SC I. S. C. SRL la plata către aceasta a sumei de 417.241,86 lei reprezentând contravaloarea celor 45% de părţi sociale deţinute de aceasta în societatea comercială. Suma a fost determinată în baza unei expertize contabile şi agricole ce a avut ca obiect evaluarea terenului în suprafaţă de 14.653,52 m.p. situat în Comuna C., Sat C. Judeţul Il., tarlaua 3 parcela 66/44 şi 66/11/1 nr. 279.
Terenul sus-menţionat este proprietatea SC I. S. C. SRL ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.866/19.08.2004, şi nu a făcut obiectul tranzacţiei privind partajul dintre soţi.
Sentinţa comercială nr.395/20.05.2007 a Tribunalului Dâmboviţa a fost atacată cu apel iar prin decizia nr.189/3.10.2007 pronunţată în dosarul nr. 1430/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti s-a respins ca nefondat apelul formulat de P. M..
Prin decizia nr.1627/16.05.2008 pronunţată în dosarul nr.1430/42/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul P. M. împotriva deciziei nr. 189/3.10.2007 a Curţii de Apel Ploieşti.
Ca urmare sentinţa civilă nr.395/20.05.2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a rămas definitivă la 03.10.2007 şi irevocabilă la 16.05.2008.
Cererea de revizuire a fost expediată prin poştă la 02.07.2007 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III a Civilă la 06.07.2007.
S-a invocat de intimata P. T. tardivitatea cererii de revizuire, apreciind că sentinţa civilă nr.395/20.05.2007 a rămas definitivă prin neapelare la 04.05.2007.
Cele constatate de Curte faţă de dosarele ataşate şi la care au făcut referire mai sus contrazic cele susţinute de intimată (dar şi de revizuient pe acest aspect). Întrucât ne aflăm în situaţia prevăzută de articolul 322 pct.7 alin.1 (teza I) se aplică dispoziţiile articolului 324 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă (teza I), hotărâri definitive potrivnice.
Conform articolului 324 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă termenul de revizuire este de 1 lună în cazul prevăzut de articolul 322 pct. 7 alin. 1 de la comunicarea hotărârii definitive, sentinţa civilă nr.395/20.05.2007 a Tribunalului Dâmboviţa a rămas definitivă prin decizia nr.189/3.10.2007 a Curţii de Apel Ploieşti, decizie ce a fost comunicată către P. M. la 12.10.2007, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 35 dosar Curte de Apel Ploieşti.
Conform articolului 324 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă termenul pentru introducerea cererii de revizuire ar fi 12.11.2007. Cum cererea de revizuire a fost expediată prin scrisoare rE.mandată (poştă) la 02.07.2007 (conform articolului 104 Cod procedură civilă) excepţia tardivităţii urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire faţă de dispoziţiile articolului 326 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea constată că există două hotărâri definitive, date de instanţe diferite – de grad diferit – între aceleaşi persoane însă nu în una şi aceeaşi pricină.
Astfel, sentinţa 797/31.01.2006 a Judecătoriei Sector 6 a avut ca obiect partaj bunuri comune care s-a încheiat printr-o tranzacţie, tranzacţie în care nu se regăseşte imobilul situat în Comuna C. Sat. C., Tarlaua 3, parcelele 66/44 şi 66/11.
Prin sentinţa comercială nr.395/20.05.2007 Tribunalul Dâmboviţa ce a soluţionat litigiul dintre foştii soţi referitor la excluderea, respectiv retragerea din societatea deţinută în comun şi obligarea la plata către asociata P. T. a sumei corespunzătoare cotei de 45 % pe care o deţinea din C.ul social (rămasă definitivă şi revocabilă), astfel instanţa nu a avut de soluţionat litigiu legat de bunuri comune soţi, chiar dacă a fost vorba de societatea deţinută de soţi.
Nu există între cele două hotărâri identitate de obiect şi cauză astfel încât nu se poate invoca autoritate de lucru judecat.
Mai mult nu există nici o contradictorialitate între hotărârile a căror revizuire se cere.
Astfel nu se confundă patrimoniul din care fac parte bunurile comune ale soţilor cu patrimoniul unei persoane juridice.
Cu atât mai mult cu cât imobilul teren în discuţie nu a fost adus ca aport la C.ul social.
Toate aspectele referitoare la situaţia juridică a imobilului ce face parte din patrimoniul societăţii au fost stabilite prin expertiză întocmită în dosarul 3014/2006 al Tribunalului Dâmboviţa şi în baza căreia s-a pronunţat sentinţa 395/20.05.2007 rămasă definitivă şi irevocabilă.
Ca urmare nefiind îndeplinite condiţiile articolului 322 pct. 7 teza I Cod procedură civilă în sensul că nu ne aflăm în situaţia pronunţării unor hotărâri potrivnice în aceeaşi pricină, nu există triplă identitate impusă de articolul 1201 Cod civil, referitoare la obiect şi cauză (care sunt diferite), Curtea, în temeiul articolului 326 alin. 3 şi articolului 328 alin. 2 Cod procedură civilă, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pe lângă susţinerea neîntemeiată a revizuentului referitor la autoritatea de lucru judecat, tot neîntemeiată este şi susţinerea referitoare la competenţa instanţei care a soluţionat excluderea, respectiv retragerea fostului soţ din societate, este indubitabil că în această cauză competenţa aparţine instanţei comerciale şi nu civile, de altfel sentinţa 395/20.03.2007 a Tribunalului Dâmboviţa la care face referire revizuentul a rămas irevocabilă.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de intimata P. T. (fosta P.), Curtea, în baza articolului 274 Cod procedură civilă, a admis cererea şi l-a obligat pe revizuent la plata sumei de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanţei şi facturii anexate nr.44875/06.12.2007 emisă de Cabinet de avocat.
