Cerere numire lichidator. Interes în promovarea cererii


Legea nr. 31/1990, art. 237 alin. (6), (7), urm.

Pentru admiterea unei cereri de numire a unui lichidatori în condiţiile art. 237 alin. (6), aceasta trebuie să fie făcută de o persoană interesată. în accepţiunea legii, poate fi considerată persoană interesată căreia i se recunoaşte legitimarea de a acţiona, persoana care în procedura lichidării societăţii dizolvate îşi vede realizate drepturile, creanţele născute şi nerealizate faţă de societatea comercială dizolvată.

Aşadar, dovedirea interesului este condiţionată de dovedirea calităţii de creditor a solicitantului, care în speţă, nedovedindu-şi această calitate nu are interes în promovarea cererii.

C.A. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia comercială nr. 276 R din 15 februarie 2011, nepublicată

Prin sentinţa comercială nr. 5594 din 3 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială a respins cererea prin care Administraţia Finanţelor Publice Sector 6 a solicitat numirea unui lichidator la SC M.T. SRL.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 237 alin. (7) şi urm. din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece la data

formulării cererii de numire a lichidatorului, petenta nu şi-a dovedit interesul formulării unei astfel de cereri, prin nedepunerea niciunui înscris care să ateste existenţa vreunei creanţe care ar putea fi valorificată prin lichidarea societăţii.

împotriva acestei sentinţe, Administraţia Finanţelor Publice Sector 6 a declarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii şi numirii unui lichidator la SC M.T. SRL.

în motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea atacată este bazată pe o aplicare greşită a legii în măsura în care prima instanţă a considerat că Administraţia Finanţelor Publice Sector 6 nu dovedeşte interesul de a acţiona prin depunerea fişelor sintetice totale. Recurenta consideră că persoana interesată, în sensul legii, este aceea care are calitatea de creditor potenţial, iar organul fiscal nu trebuie să demonstreze deţinerea unei creanţe certe, lichide şi exigibile, aceste din urmă aspecte urmând să fie lămurite în faza lichidării propriu-zise.

Mai mult, recurenta a arătat că în cuprinsul fişei sintetice sunt evidenţiate obligaţiile de plata ale SC M.T. SRL la bugetul de stat consolidat, obligaţii stabilite prin chiar declaraţiile de creanţă ale debitoarei în faţa organelor fiscale, aspecte care nu sunt contestate de către societate prin reprezentanţii săi.

Astfel, Administraţia Finanţelor Publice Sector 6 consideră că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 şi că cererea este făcută in termenul de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de dizolvare.

Circumstanţial, se arată că în alte cazuri asemănătoare instanţele au încuviintat cererea Administraţiei Finanţelor Publice Sector 6 de desemnare a lichidatorului.

Recurenta a subliniat că dacă societatea se radiază fară lichidare, aceasta semnifică exonerarea sa de obligaţia de plată a datoriilor fiscale.

Analizând actele dosarului, precum şi încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

Prin încheierea din 6 noiembrie 2009, s-a dispus dizolvarea SC M.T. SRL în temeiul art. 237 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările ulterioare. Potrivit art. 237 alin. 6 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, la rămânerea irevocabilă a hotărârii de dizolvare, societatea comercială urmează să intre în lichidare, iar în vederea realizării lichidării, este necesară numirea unui lichidator.

în acest sens, în conformitate cu prevederile art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, dacă în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de dizolvare, nu se procedează la numirea unui

lichidator, judecătorul delegat numeşte un lichidator la cererea oricărei persoane interesate.

In urma adoptării O.U.G. nr. 116/2009, atribuţiile judecătorului delegat la care se face referire mai sus au fost transferate tribunalului.

în accepţiunea legii, poate fi considerată persoană interesată căreia i se recunoaşte legitimarea de a acţiona, persoana care în procedura lichidării societăţii dizolvate îşi vede realizate drepturile, creanţele născute şi nerealizate faţă de societatea comerciala dizolvată.

Aşadar, dovedirea interesului este condiţionată de dovedirea calităţii de creditor a Administraţiei Finanţelor Publice Sector 6 în raport cu SC M.T. SRL.

In materie fiscală, potrivit art. 21 şi art. 23 C. proc. fisc., creanţele fiscale şi implicit obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care potrivit legii se constituie baza de impunere care le generează.

Este adevărat că baza de impunere este generată prin sistematizarea declaraţiilor depuse la organul fiscal de către debitor, prin centralizarea fiecărui tip de impozit sau obligaţie fiscală, care se reflectă în fişa sintetică totală a debitorului respectiv, însă acestea nu au atributele legale de a fi considerate titluri de creanţă în sens propriu.

Titlul de creanţă, enunţat în art. 110 alin. (3) C. proc. fisc. se generează în baza documentelor justificative şi a evidenţelor contabile ale contribuabilului, care constituie probe în stabilirea bazei de impunere.

Or, în condiţiile în care titlurile de creanţă nu au fost consemnate la dosar nu se poate reţine că Administraţia Finanţelor Publice Sector 6 are calitatea de creditor şi poate acţiona ca persoana interesată cu sesizarea instanţei în condiţiile art. 237 alin. (7) şi următoarele din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare.

Radierea societăţii SC M.T. SRL fară lichidare în condiţiile în care o cerere corespunzătoare de intrare în lichidare nu a fost promovată nu poate fi considerată un beneficiu acordat de instanţă debitorilor bugetari, ci reprezintă un efect al legii, prin eliminarea acelor societăţi care, fară a fi viabile, continuă să fie înregistrate ca funcţionale.

In aceste condiţii, critica recurentei derivată din aplicarea greşită a legii de către prima instanţă nu este fondată, astfel că recursul Administraţiei Finanţelor Publice Sector 6 va fi respins ca neîntemeiat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.