Cerere privind obligaţia de a face. Obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare


C. civ.. art. 1073 O.G. nr. 51/1997. art. 9 lit. d)

în privinţa obligării pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a autovehiculului ce a constituit obiectul contractului de leasing. Tribunalul arbitral a constatat că, după ce a achitat ratele de leasing asumate prin actul de novaţie şi rezultate din contractul de leasing rămas de executat, reclamanta a achitat şi valoarea reziduală rămasă (4.055 curo), conform facturii fiscale nr. 195929 din 18 noiembrie 2005, în valoare de 17459 lei (inclusiv TVA), emisă de pârâtă, şi a ordinului de plată nr. 58 din 2 decembrie 2005, emis de reclamantă, şi că aceasta, în temeiul dispoziţiilor contractuale, şi-a manifestat, prin scrisoarea nr. 235 din 10 octombrie 2006, opţiunea în sensul perfectării actelor de vânzare-cumpărare a autoutilitarei.

Cu toate acestea, pârâta în mod nejustificat a refuzat încheierea actului de vânzare-cumpărare, sub pretextul formal că reclamanta nu şi-a achitat integral obligaţiile de plată, rămânând de achitat rata nr. 1 ce fusese anterior eşalonată pentru data de 23 mai 2005, apărare înlăturată de Tribunalul arbitral pe considerentul că. din punct de vedere juridic, cererea reclamantei ar fi inadmisibilă, deoarece „nici contractul de leasing şi nici legislaţia Icasing-ului nu prevăd obligaţia finanţatorului de a încheia un contract de vânzare-cumpărare la finalizarea lcasing-ului. nici chiar în situaţia în care utilizatorul ar fi respectat integral obligaţiile care i-ar fi revenit prin contract”. O asemenea susţinere este evident eronată, deoarece atât contractul de leasing (art. 10.7: „După ce ratele de leasing au fost plătite şi toate condiţiile prezentului contract au fost respectate de către utilizator, atunci utilizatorul va fi îndreptăţit să achiziţioneze vehiculele la valoarea lor reziduală de 4.055 euro”), cât şi legislaţia lcasing-ului [art. 9 lit. d) din O.G nr. 51/1997, republicată, cu modificările ulterioare: „Locatorul/finanţatorul este obligat să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului, care constă în posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului sau pentru achiziţionarea ori restituirea bunului”] prevăd şi recunosc, în mod expres, dreptul utilizatorului şi, deci. obligaţia finanţatorului/locatorului de vânzare a bunului dat în leasing la valoarea reziduală rămasă, pe baza opţiunii utilizatorului.

Prin urmare. Tribunalul arbitral a admis cererea arbitrală şi a dispus. în temeiul art. 1073

C. civ., obligarea pârâtei la îndeplinirea tuturor formalităţilor de vânzare-cumpărare a autovehiculului cea făcut obiectul contractului de leasing.

Sentinţa arbitrală nr. 258 din 29 noiembrie 2007