CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL. SUSPENDAREA PROCEDURII ADMINISTRATIV JURISDICŢIONALE. JUDECATA OMISSO MEDIO. Acte ale autorităţilor publice


FISCAL.

SUSPENDAREA PROCEDURII ADMINISTRATIV

JURISDICŢIONALE.

JUDECATA OMISSO MEDIO.

Art.169 şi 178 lit.a Cod pr.fiscală

Câtă vreme nu s-a soluţionat contestaţia

împotrivaactului administrativ fiscal, instanţa de

contencios nu se poate pronunţa asupra legalităţii şi

temeiniciei acestuia.

Suspendarea procedurii administrativ jurisdicţionale

se poate face numai în condiţiile legii speciale.

(Decizia nr.2295/R-C/16 septembrie 2005)

Reclamanta „R.A.J.D.P.” a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P.

anularea unei decizii de impunere şi a unui raport de inspecţie fiscală, iar în

subsidiar, în măsura în care nu se poate soluţiona fondul cauzei, să se dispună

anularea deciziei emise de pârâtă şi obligarea acesteia la soluţionarea

contestaţiei.

În motivare reclamanta a susţinut că în mod nelegal nu i s-a

acordat un drept de deducere TVA, iar decizia prin care i s-a refuzat această

solicitare a fost atacată de ea printr-o contestaţie a cărei soluţionare a fost însă

suspendată.

Prin sentinţa nr.351/CAF/2005, Tribunalul Vâlcea a respins

contestaţia arătând că facturile în temeiul cărora se solicită deducerea de TVA

nu au completate toate rubricile din formular, iar vânzătoarele sunt fie firme

fantomă, fie nu se pot dovedi autenticitatea şi realitatea operaţiunilor

efectuate, aspecte care, însă, fac obiectul unor cercetări penale.

Recursul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Piteşti prin

decizia nr.2295/R-C/2005, sentinţa a fost modificată, a fost anulată decizia

nr.14/2005 emisă de pârâtă şi dosarul a fost trimis acesteia pentru

soluţionarea contestaţiei. Celelalte pretenţii ale reclamantei au fost respinse ca

premature.

Instanţa de control judiciar a reţinut astfel că reclamanta a făcut

cerere de rambursare de TVA, condiţii în care s-a întocmit un raport de

inspecţie fiscală şi

2

s-a emis decizia nr.60/2004 de respingere a solicitării. Împotriva acestei

decizii s-a formulat contestaţie, a cărei soluţionare a fost suspendată prin

decizia nr.14/2005, până la definitivarea cercetărilor penale.

În condiţiile art.169 din urm. din Codul de procedură fiscală,

persoanele nemulţumite de actele administrative fiscale pot formula împotriva

acestora contestaţie, cale administrativă de atac de competenţa, în cauză, a

D.G.F.P. Vâlcea. Legea specială prevede, aşadar, o procedură obligatorie şi

prealabilă dreptului persoanei nemulţumite de a se adresa instanţei de

judecată.

Câtă vreme contestaţia formulată nu a fost soluţionată de organul

competent, instanţa de judecată nu poate, decât cu încălcarea unor norme

imperative şi prin lipsirea părţilor de o cale de atac, să verifice în fond

pretenţiile reclamantei asupra cărora organul administrativ-jurisdicţional nu s-

a pronunţat.

În ceea ce priveşte suspendarea pronunţată prin decizia

nr.14/2005, s-a reţinut că aceasta este greşită întrucât acelaşi Cod de

procedură fiscală prevede, la art.178 lit.a, în ce condiţii se poate dispune

această măsură atunci când există indiciile săvârşirii unei infracţiuni.

Se cere astfel ca soluţia ce s-ar putea pronunţa în dosarul penal să

poată influenţa rezultatul procedurii administrative, cerinţă care, în cauză, nu

se regăseşte, dreptul reclamantei nedepinzând de rezultatul cercetării penale.

Acestea privesc numai aspectul dacă vânzătoarele către reclamantă au săvârşit

infracţiuni dintre cele la care se referă Legea nr.87/1994, pe când dreptul

reclamantei depinde de respectarea de către aceasta a dispoziţiilor Legii

nr.571/2003, respectiv dacă documentele invocate de ea îndeplinesc sau nu

cerinţele impuse de legislaţia fiscală pentru deducerea de TVA.

În concluzie, s-a reţinut că se impune mai întâi să se soluţioneze

contestaţia formulată şi numai după parcurgerea acestei etape administrative

pot fi sesizate instanţele de judecată.