Hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare.
(Secţia comercială, decizia nr. 7/21.04.1997).
Prin plângerea înregistrată la data de 11.07.1995 la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, S.C. “I. P.” – S.R.L. Bucureşti a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. 69, încheiat de vama E. B., la data de 17.06.1995, prin care s-a aplicat societăţii petente o amendă de 1.000.000 lei, în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 12/1994, dispunându-se şi confiscarea mărfii.
Prin sentinţa civilă nr. 7.650/27.07.1995, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a anulat procesul-verbal de contravenţie susmenţionat, a exonerat pe contestatoare de plata amenzii şi a dispus restituirea mărfii confiscate, cu motivarea că aceasta nu se face vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 10 din Legea nr. 12/1994.
împotriva acestei sentinţe, D. G. V. a formulat recurs, considerând sentinţa ca nelegală şi netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 79, Tribunalul Bucureşti a admis recursul, a casat sentinţa civilă atacată şi, în fond, a respins plângerea.
împotriva deciziei respective, S.C. “I. P.” – S.R.L. a formulat cerere de revizuire, în baza art. 327 Cod proc. civilă, invocând că această decizie este contradictorie cu decizia nr. 27 din 4.03.1996 a aceleeaşi instanţe.
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr. 556 din 1.11.1996, a respins cererea de revizuire.
împotriva deciziei civile nr. 79 din 22.05.1996 a Tribunalului Bucureşti, S.C. “I. P.” – S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, motivând că instanţa de recurs era datoare ca, odată cu soluţionarea recursului, să analizeze toate motivele de casare, atât din punctul de vedere al susţinerilor recurentei, cât şi al apărărilor intimatei.
Astfel, procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit în baza prevederilor art. 10 din Legea nr. 12/1994, care sancţiona exportul de material lemnos peste cantităţile contingentate sau al produselor lemnoase interzise exportului.
Instanţa, ignorând temeiul de drept al aplicării sancţiunii, a analizat contestaţia din punctul de vedere al respectării prevederilor Regulamentului Vamal. Prin aceasta, a ignorat constatările făcute de organele de urmărire penală, care au stabilit că S.C. “F.” – S.A. a pus la dispoziţia societăţii contestatoare cantitatea de material lemnos ce urma să fie exportată la 20.12.1994, din stocul existent la această unitate. Ulterior, furnizorul urma să-şi refacă acest stoc din buştenii care nu putuseră fi aduşi, datorită condiţiilor atmosferice. Totodată, s-a mai stabilit că vămuirea mărfii s-a făcut până la 29.12.1994, deci exportul s-a realizat în termenul de valabilitate al licenţei de export şi numai din vina cărăuşului marfa a fost expediată în luna ianuarie 1995, deşi vagoanele fuseseră puse la dispoziţia acestuia de R. C. F. R. S., la cererea petiţionarei, din luna decembrie 1994.
Instanţa a ignorat şi faptul că fuseseră sancţionaţi pentru încălarea Regulamentului Vamal, dar aceste sancţiuni au fost anulate, constatându-se că societatea nu se face vinovată de săvârşirea vreunei contravenţii.
Prin întâmpinarea depusă, intimata ridică excepţia de tardivitate a formulării contestaţiei, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 319 alin. 2 Cod proc. civilă, întrucât decizia civilă atacată nu este susceptibilă de silită, iar, pe fond, solicită respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile imperative prevăzute de dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine că excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare nu poate fi primită, atâta timp
cât, faţă de data la care contestatoarea a luat cunoştinţă de hotărârea dată în revizuire, s-a încadrat în termenul prevăzut de. art. 319 Cod proc. civilă. Pe fond, tribunalul apreciază contestaţia neîntemeiată. Astfel, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Potrivit art. 318 Cod proc. civilă, horărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie şi când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Această primă condiţie se referă la necesitatea ca soluţia instanţei de recurs să fie de respingere a recursului sau de admitere a lui în parte.
Or, este evident că această condiţie nu este îndeplinită în speţă, deoarece, cum recunoaşte chiar contestatoarea şi cum rezultă din decizia atacată, soluţia instanţei de recurs a fost aceea de admitere a recursului formulat de D. G. V.
în această situaţie, este evident că nu se mai poate pune problema verificării faptului dacă instanţa de recurs a cercetat sau nu toate motivele de casare. Cât despre afirmaţiile contestatoarei, referitoare la datoria instanţei de recurs de a cerceta motivele de casare din punct de vedere al susţinerilor intimatei, se constată că nu există vreo prevedere care să impună această condiţie cu privire la admisibilitatea contestaţiei în anulare.
Din cele amintite, rezultă că prezenta contestaţie în anulare nu îndeplineşte condiţia esenţială pentru a fi admisă.
Faţă de cele arătate, tribunalul urmează a respinge excepţia de tardivitate ridicată de intimată, cât şi contestaţia în anulare.
Notă: Legea nr. 12/1994 privind aprobarea volumului maxim de masă lemnoasă ce se va recolta în anul 1994, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 65 din 14 martie 1994.
