Neîndeplinirea obligaţiei legale de plată a cauţiunii, în condiţiile prevăzute de art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, atrage respingerea contestaţiei debitorului împotriva măsurilor de silită dispuse de A.V.A.B.
(Decizia nr. 15 din 13 februarie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Cererea înregistrată sub nr. 88 din 16.01.2002 la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială, reclamanta S.C. “C.” S.A. Oradea a solicitat ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună suspendarea executării vânzării activelor sale, făcută de către A.V.A.B., cu încălcarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001, în urma licitaţiei publice din data de 10.01.2002.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că S.C. “C.” S.A. a fost anunţată cu privire la licitaţie doar în data de 07.01.2001, nerespectându-se prevederile art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, astfel că nu a avut posibilitatea de a lua atitudine faţă de modul în care s-a decis scoaterea la vânzare a activelor. La licitaţie nu s-a permis accesul reprezentantului său, deşi acesta era împuternicit să reprezinte societatea, fiind încălcate astfel dispoziţii ale Codului de procedură civilă. împuternicirea dată numitului S.G. a fost trimisă prin fax pârâtei, la 10.01.2002. Tot la aceeaşi dată, S.C. “C.” S.A. a înaintat o contestaţie preşedintelui A.V.A.B. privind modul de scoatere la vânzare a activelor. Se mai arată că reclamanta este întru totul de acord cu scoaterea la licitaţie a activelor, însă solicită ca aceasta să se facă potrivit interesului general.
în dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Cererea de ordonanţă preşedinţială este neîntemeiată.
Potrivit art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, articol introdus prin Legea nr. 409/2001, debitorii pot contesta în justiţie măsurile dispuse de A.V.A.B. şi pot face contestaţie la executare numai după depunerea unei cauţiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării. Alineatul (2) al aceluiaşi text de lege prevede că dovada privind plata cauţiunii prevăzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului fără de care nu va putea fi înregistrată.
Cererea reclamantei, având ca obiect suspendarea executării vânzării activelor societăţii reclamante, reprezintă o modalitate de contestare a măsurilor dispuse de A.V.A.B., astfel că trebuia însoţită obligatoriu de o cauţiune în valoare de 20% din valoarea activelor, calitatea de debitor fiind indiscutabilă.
întrucât această obligaţie legală reprezintă o condiţie de admisibilitate a oricărei cereri prin care se contestă măsurile dispuse de A.V.A.B., şi cum reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiţii, Curtea a respins cererea reclamantei, ca nefondată.
