Contract de antrepriză. Culpă comună. Aplicarea principiului echi-


tătii

între părţi au intervenit mai multe contracte de antrepriză, potrivit cărora reclamanta trebuia să execute pentru pârâtă lucrări de construcţii, fabrica din Ş„ Ilfov. întrucât între părţi au intervenit discuţii în legătură cu lucrările executate şi plăţile tăcute, la 6 august 2003, părţile au încheiat un proces-verbal prin care au convenit, printre altele, că pârâta va plăti imediat 15.000 dolari SUA la 7 august 2003 şi că o altă sumă de 72.277 dolari SUA va fi plătită numai după ce reclamanta va termina lucrările, ce urmau a fi executate în 20 de zile de la încasarea sumei de 15.000 dolari SUA. La terminarea lucrărilor urma a se preda lucrarea şi a se încheia proces-verbal de predare-primirc.

Din cele convenite de părţi la 6 august 2003, s-a făcut plata de 15.000 dolari SUA (restul sumei de 72.277 urma să fie încasată potrivit înţelegerii părţilor). Finalizarea lucrărilor ncexecutatc la data de 6 august 2003 este în discuţie (reclamanta afirmând că Ic-a executat şi că a invitat pârâta să facă recepţia, iar aceasta din urmă afirmând că lucrările nu au fost executate şi că a fost nevoită să recurgă la un terţ care le-a terminat şi căruia i-a achitat contravaloarea lucrărilor efectuate), ridicând problema dacă pârâta datorează sau nu diferenţa de preţ de 72.277 dolari SUA, constând în îndeplinirea obligaţiei de a restului de lucrări construcţii.

Caracterul culpabil al neîndeplinirii prestaţiei caracteristice a antreprenorului (obligaţie de executare a lucrărilor), precum şi caracterul culpabil al neîndeplinirii prestaţiei caracteristice a investitorului (obligaţia de plată a lucrărilor executate) sunt imposibil de stabilit, dacă nu s-ar ţine seama de contextul contractual şi faptic ulterior încheierii procesul ui-verbal încheiat între părţi prin care părţile au convenit modalitatea de plată a lucrărilor neexecutate. Tribunalul arbitral a reţinut că ncrespectarea culpabilă de către reclamantă a obligaţiei de a comunica în scris data terminării lucrărilor, pe carc a analizat-o conjugat cu ncrespectarea de către pârâtă a obligaţiei de a organiza începerea recepţici lucrărilor, precum şi nercspectarea de către ambele părţi a formalităţii obligatorii instituite de art. 6 şi urm. din Regulament constând în încheierea procesul ui-verbal de recepţic la terminarea lucrărilor, justifică soluţia de constatare a comportamentului culpabil comun ambelor părţi. Caracterul sinalagmatic al contractelor de antrepriză nr. 1-9. II a impus Tribunalului arbitral efectuarea unei analize interdependente a neexecutării prestaţiilor caractcristice antreprenorului şi investitorului. A proceda altfel ar însemna a nega caracterul reciproc şi interdependent al prestaţiilor caractcristiec decurgând din contractcic de antrepriză. Pe cale de consecinţă. Tribunalul arbitral a conferit eficienţă probatoric egală tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, reţinând vinovăţia

comună atât a reclamantei antreprenor, cât şi pârâtei investitor ca urmare a nerespectării obligaţiilor asumate. Prin urmare, obligarea pârâtei la plata sumei de 72.277 dolari SUA ar fi excesivă, deoarece în concluziile sale expertul apreciază că pârâta ar datora 65.337 dolari SUA, neputând stabili cu certitudine dacă la 6 august 2003 lucrările la obiectiv erau finalizate. Acelaşi caracter excesiv l-ar avea şi soluţia de respingere a acţiunii reclamantei, în condiţiile în care proceselc-verbale de inspecţie din 22 septembrie 2003 şi 19 martie 2004. semnate de reprezentanţii ambelor părţi, atestă că lucrările s-au efectuat în proporţie de 100%.

Culpa comună a antreprenorului şi investitorului justifică stabilirea consecinţelor patrimoniale ale acesteia prin mecanismul înjumătăţirii sumei de 65.337 dolari SUA. astfel cum a fost stabilită de concluziile raportului de expertiză. Scopurile justiţiei arbitrale de a încuraja atât derularea raporturilor comerciale, cât şi stipularea de către comercianţi în contractclc comerciale a unor convenţii arbitrale valide şi operante, coroborate cu atitudinea culpabilă comună a părţilor litigante, justifică soluţia de obligare a pârâtei la plata sumei de 123.727,4 RON (32.668,5 dolari SUA) reprezentând jumătate din totalul sumei de 247454,8 RON (63.337 dolari SUA) solicitate de reclamantă prin acţiunea arbitrală.

Pe cale de consecinţă, pârâta a fost obligată, în temeiul art. 969 C. civ., dar ţinând cont de principiul echităţii, la plata sumei de 123.727,4 RON reprezentând rest de plată pentru lucrările executate potrivit contractelor de antrepriză nr. 1-9, II.

Sentinţa arbitrată nr. 79 din 19 aprilie 2007