Cererea reconvenţională având ca obiect obligarea reclamantei la plata unei sume de bani reprezentând prejudiciu nerecuperat în baza contractului încheiat între părţi pentru prestări servicii privind producerea seminţelor de porumb destinate exportului în anul 2004 – a fost admisă.
Astfel, conform art. 3.9 şi art. 3.10 din contractul nr. 127/2004, prestatorul avea obligaţia să „încheie contracte de prelucrare a seminţelor cu prestatori sau unităţi specializate, pc cheltuiala sa, agreate de beneficiar” şi „să pună la dispoziţia beneficiarului seminţe care îndeplinesc condiţiile de calitate prevăzute de contract”.
La rândul său, beneficiarul se obligă în baza contractelor să efectueze următoarele operaţiuni: art. 4.3 – să elaboreze tehnologia de producere a seminţelor, controlul tehnic şi instrucţiuni specifice pe parcursul realizării contractului, în concordanţă cu evoluţia condiţiilor climatice sau a altor factori specifici anului în curs, de carc depinde realizarea producţiei: art. 4.3.1 – să elaboreze tehnologia prelucrării seminţelor în raport de cerinţele specifice: art. 4.4 – să organizeze împreună cu prestatorul ridicarea probelor la seminţe pentru controlul calităţii şi obţinerea certificatelor oficiale de calitate a seminţelor ISTA, OECD şi fitosanitare, după caz; art. 4.6 – să urmărească încasarea contravalorii producţiei şi să efectueze plata cătrc prestator în conformitate cu art. 6.2 din contract; art. 4.7 -să asigure analizele şi etichetele lotizării seminţelor; art. 4.8 – să achite contravaloarea analizei seminţelor; art. 6 – beneficiarul se obligă să preia toată cantitatea de sămânţă care corespundea condiţiilor de calitatc prevăzute la art. 5 („Condiţii de calitate”); art. 8.1 -părţile vor întocmi certificate de constatare cu prilejul fiecărei vizite la beneficiar.
Istoricul situaţiei de fapt, susţinut de înscrisurile existente la dosar privind suma pretinsă cu titlu de daune produse la beneficiar prestatorului pentru marfă livrată la export şi refuzată la plată pc motiv de calitate de către clientul extern, a impus reţinerea potrivit cu care pârâta-reclamantă a preluat marfa în condiţiile de calitate corespunzătoare atestate de actul de control al inspecției de câmp, probele de electroforeză şi fitosanitare. Marfa a fost transportată cu acordul beneficiarului la staţia de batozarc, sămânţa fiind apoi calibrată. etichetată, atestată fito-sanitar şi livrată la export la data de 9 decembrie 2004. La destinaţie, clientul extern a reclamat la un interval de peste 40 de zile de la livrare deficienţe ale gradului de puritate genetică, pe baza rezultatelor unei examinări de electroforeză din 27 ianuarie 2005, reţinute într-un document carc pune la îndoială îndeplinirea condiţiilor unui act opozabil faţă de partea română.
Tribunalul arbitral, în conformitate cu prevederile art. 4.3, art. 4.3.1. art. 4.4 şi art. 6 din contractul încheiat între părţi, a Legii nr. 226/2002 privind aprobarea O.U.G. nr. 176^001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, a ordinelor de aplicare internă şi a celor constatate în concluziile raportului de expertiză judiciară, a reţinut lipsa de răspundere a prestatorului, care şi-a
îndeplinit obligaţia de livrare în condiţii corespunzătoare, pentru obligaţii izvorâte din raporturi juridice în care nu are calitatea de parte contractuală. în consecinţă. Tribunalul arbitral a admis acest capăt de cerere şi a obligat reclamanta-pârâtă la plata sumei pretinse cu titlu de daune.
Sentinţa arbitrală nr. 36. din 27 februarie 2009
