Contravenţie. Legea nr. 12/1990. Plângere contravenţională prin care se invocă necunoaşterea legii. Lipsa de relevanţă juridică


Prin introducerea în ţară, fără a depune declaraţie vamală, a sumei de 35.530 mărci germane s-au încălcat dispoziţiile art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, combinat cu art. 3 anexa 1 din Regulamentul Vamal V/10813/1994, cu aplicarea H.G. nr. 55/1994 şi art. 14 lit. f din Decretul nr. 210/1960.

Apărarea contravenientului, în sensul că nu ar fi cunoscut legea, nu are nici o relevanţă, deoarece nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii.

(Secţia de administrativ, decizia nr. 179/1997)

Inspectoratul de Poliţie Transporturi Bucureşti – Serviciul de Poliţie T.P. Gara de Nord a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 7.070/18.06.1996, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, solicitând casarea acesteia ca nelegală şi pe fond respingerea plângerii contravenientului M.I., ca nefondată.

Recurentul a susţinut, în motivarea cererii de recurs, faptul că, în mod greşit, Judecătoria sectorului 1 a admis contestaţia Iui M.I. şi a anulat procesul-verbal de contravenţie seria Z nr. 0894902, încheiat la 13.02.1996 de către Poliţia Gării de Nord, în temeiul art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 combinat cu art. 3 anexa nr. 1 din Regulamentul Vamal V/10813/1994 cu aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 55/1994 şi art. 14 lit. f din Decretul nr. 210/1960, prin care a fost sancţionat şi i s-a ridicat, în vederea confiscării, suma de 35.530 mărci germane şi 100 dolari SUA.

Se mai arată că probele administrate de contestator au fost analizate insuficient de către instanţă.

Tribunalul reţine că Judecătoria sectorului 1, pentru a pronunţa sentinţa civilă nr. 7.070/18.06.1996, a avut în vedere depoziţia unui martor M.M., care a fost, de asemenea, reţinută de organele de poliţie în Gara de Nord alături de M.I., care afirmă că li s-au confiscat cei 35.500 mărci germane, precum şi faptul că nu ştia că există o sumă maximă ce poate fi introdusă în ţară.

într-adevăr, Judecătoria sectorului 1 a finalizat proba testimonială cu uşurinţă, iar motivaţia că banii petiţionarului au avut o provenienţă licită, nu rezultă din depoziţia martorei, care este de fapt singura probă administrată în cauză, iar, pe de altă parte, nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii.

Aşa fiind, potrivit art. 304 pct. 7 şi 11 Cod proc. civ., tribunalul va admite recursul şi, potrivit art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., va casa hotărârea atacată, cu reţinere spre rejudecare.

în urma rejudecării cauzei pe fond, tribunalul va respinge plângerea contravenientului, ca nefondată.