Prin sentinţa civilă 126/31.10.2005 s-a admis acţiunea reclamantului şi a fost anulat Ordinul 380/3.06.2005 al Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei – Cabinet Ministru. A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantului în funcţia din care a fost destituit. S-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr.4oo2/2oo5 reclamantul A. T. a solicitat anularea Ordinului nr.38o/3.06.2oo5 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi suspendarea executării art.3 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat următoarele:
În urma controlului efectuat de Direcţia de Intern şi Control a fost întocmit un raport privind realizarea obiectivului de investiţii “sediul D.MS.S.F. Bacău”, raport pe baza căruia a fost sesizată comisia de disciplină din cadrul M.M..S.S.F.
Audierile din cadrul comisiei de disciplină s-au desfăşurat cu încălcarea
dreptului său la apărare, respectiv a dispoziţiilor art.19 lit.b), d) şi g) din H.G. nr.121o/2oo3. De asemenea, au fost încălcate dispoziţiile art.28 alin.2 lit.c) şi e) privind activitatea de cercetare a abaterii disciplinare, precum şi dispoziţiile art.33 alin.3 lit.a) – f), cercetarea făcându-se numai pe baza declaraţiilor de martori, fără a avea vreun document cu privire la probitatea sa profesională.
Nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a putea fi încadrat în dispoziţiile
art.65 alin.2 lit.a) şi b) din Legea nr.188/1999.
În ceea ce priveşte depunerea devizului general reactualizat,
potrivit Legii nr.5oo/2oo2, această obligaţie revenea ordonatorului principal de credite care, în decursul derulării investiţiei, nu a cerut niciodată o protecţie bugetară privind investiţia în curs.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile
prevăzute de art.7 din Legea nr554/2oo, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei a susţinut că ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 178/1999 şi ale H.G. nr.l21o/ 2oo3.
Prin încheierea din 26.09.2005 instanţa, văzând dispoziţiile art.68 din Legea nr.188/1999 care deschid calea judecăţii împotriva sancţiunii aplicate, a respins excepţia invocată de pârâtă. Prin încheierea din 3 octombrie 2oo5 a considerat necesar a fi pusă în discuţie excepţia prescrierii aplicării sancţiunii pentru faptele din 31.12.2oo2 şi 31.12.2oo3 având în vedere dispoziţiile art.65 alin.5 din Legea nr.188/1999.
Răspunzând acestei din urmă excepţii, pârâtul a susţinut că termenul prevăzut de art.65 alin.5 a fost respectat, sancţiunea fiind aplicată pentru nerealizarea punerii în funcţiune a obiectivului de investiţii, la termenul stabilit, respectiv decembrie 2oo4, iar sesizarea comisiei de disciplină s-a făcut la data de 5.o4.2oo5.
Curtea de apel, examinând actele dosarului şi susţinerile părţilor în raport de dispoziţiile legale aplicabile în materie constată următoarele:
Prin Ordinul nr.380/2.06.2005 al Ministrului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei s-a dispus, începând cu data de 6.06.2005, în conformitate cu art.65 alin.(3) lit.e) şi art.84 alin.1 lit.d) din Legea nr.188/1999, sancţionarea reclamantului prin destituirea din funcţia publică de conducere şi încetarea raporturilor de serviciu din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct – expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare l al Direcţiei de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie a jud.Bacău (art.1).Prin art.3 al ordinului s-a dispus ca, în baza art.73 alin.(1) din Legea nr.188/1999, D.M.S.S.F. Bacău să ia măsurile pentru ca reclamantul să restituie costurile privind şcolarizarea, precum şi drepturile salariale primite pe perioada programului de perfecţionare potrivit angajamentului înregistrat sub nr.C/10586/24.11.2003.
Ordinul a fost emis în baza adresei nr.286/30.05.2005 conţinând propunerea de sancţionare şi a raportului nr.285/005 ale comisiei de disciplină din cadrul ministerului. Potrivit acestor acte, faptele sesizate sunt întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor şi neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor în ceea ce priveşte finalizarea investiţiei “sediul D.M.S.S.F. Bacău”, fapte rezultând în urma controlului efectuat de o echipă a Direcţiei de Audit Intern şi Control şi reţinute în Raportul privind realizarea obiectivelor de investiţii în sediul D.M.S.S.F. Bacău.
Acest din urmă raport conţine date cu privire la fazele derulării investiţiei, fondurile alocate şi cele cheltuite şi culpa în nerealizarea punerii în funcţiune a obiectivului în decembrie 2004. Astfel, s-a reţinut că în perioada 2001 – decembrie 2004 au fost alocate fonduri în sumă totală de 86.539.444.867faţă de prevederea bugetară de 87.338.000.000 lei şi s-au efectuat plăţi în sumă de 86.539.444.867 lei.
În privinţa culpei s-a reţinut că aceasta aparţine reclamantului care avea obligaţia de serviciu de a depune la minister devizul general actualizat întocmit de proiectant, acceptat de constructor şi însuşit de ordonatorul de credite la 31.12.2002 şi 31.12.2003 pentru a se fundamenta bugetele pe anii 2003 şi 2004 şi a se stabili în mod corect valoarea obiectivului, de a sesiza din timp conducerea Direcţiei Generale Economică şi Financiară din minister privind stadiul lucrărilor şi respectarea graficului de execuţie.
În concluziile raportului s-a reţinut exercitarea de către reclamant a unui management necorespunzător al proiectului de investiţie şi o comunicare ineficientă.
Se constată, aşadar, că faptele pentru care a fost sancţionat reclamantul constau în inacţiuni, respectiv nedepunerea la minister a devizului general actualizat la 31.12.2002 şi 31.12.2003, precum şi într-un management necorspunzător şi lipsă de comunicare cu responsabilii din minister.
Calitatea managementului şi abilităţile de comunicare (care ţin, în ultimă instanţă, tot de aptitudinile manageriale) este legată de competenţa profesională, incompetenţa fiind motiv de eliberare din funcţie conform art.84 alin.(4) din Legea nr.185/1999, iar nu de destituire din funcţia publică care, în cauza de faţă, este un caz de sancţiune disciplinară (art.84 alin.(5) din aceeaşi lege). Pe de altă parte, potrivit fişelor de evaluare anuale, reclamantul a avut în anul 2001 calificativul “excepţional”, iar în anii 2002, 2003 şi 2004, calificativul “foarte bun”.
În ceea ce priveşte abaterile disciplinare reţinute în sarcina reclamantului, acestea sunt reglementate de art.65 alin.(2) lit.a) şi b) din Legea nr.188/1999. Însă, potrivit art.65 alin.(5) din lege, sancţiunile disciplinare se aplică în termen de 6 luni de la data săvârşirii abaterilor. Cum, în cauză, abaterile au fost săvârşite la sfârşitul anului 2002, respectiv a anului 2003, sancţiunea aplicată la data de 3.06.005 apare ca fiind tardivă. Se are în vedere şi faptul că cu prilejul efectuării, de către consilierii din cadrul Direcţiei de Audit Intern şi Control din cadrul M.M.S.S.F., a controlului financiar de gestiune pe perioadele 30.09.2003. 31.05.,2004 (fila 15 şi următoarele cu referire la fila 24), 7.o2.2ooo – 3o.o6.2oo2 (fila 49 şi următoarele, cu referire la filele 58-59), 3o.o6/3o.o9.2oo3 – 30.09.2003 (filele 66 şi următoarele cu referire la filele 76-77) nu s-au semnalat nereguli cu privire la derularea lucrărilor la obiectivul de investiţii “sediul D.M.S.S” Bacău. Aceasta în condiţiile în care pârâtul avea obligaţia, potrivit art.44 din Legea nr.5oo/2oo2, să urmărească procesul investiţional, să întocmească rapoarte trimestriale de monitorizare şi să propună redistribuirea fondurilor între proiectele înscrise în programul de investiţii, ordonatorii principali fiind cei cărora le revine responsabilitatea realizării obiectelor de investiţii.
Sentinţa civilă nr.126/31.10.2005 a Curţii de Apel Bacău
