In speţă, participarea procurorului este impusă în virtutea legii, conform dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. nr. 506/2001, astfel încât concluziile procurorului sunt, potrivit legii, obligatorii. în consecinţă pronunţarea sentinţei fără participarea procurorului atrage sancţiunea nulităţii hotărârii.
Prin sentinţa civilă nr. 31/CA pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. 35/CA/2002, a fost admisă contestaţia formulată de SC “A.” SRL în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu.
Instanţa a dispus anularea deciziei nr. 18/18.02.2002 emisă de D.G.F.P. Giurgiu şi a actului constatator (procesul verbal din 18.01.2002).
în motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că reprezentantul contestatoarei K.I., fiind cetătean turc, trebuia să beneficieze, potrivit art. 142 C. pr. civ., de un traducător pentru a putea formula apărările şi a avea posibilitatea de a da explicaţiile cuvenite. Din aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că actul constatator este lovit de nulitate absolută conform art. 105 şi 108 C. pr. civ.
împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs D.G.F.P. Giurgiu, criticând sentinta în temeiul dispoziţiilor art. 304 (1), 304 (7), 304 (9), 304 (10) C. pr. civ.
Recurenta pârâtă, în primul motiv de recurs, a arătat că sentinta a fost pronunţată fără participarea procurorului, şi, în consecinţă, nu au fost îndeplinite cerinţele impuse de pct. 5 din Legea nr. 506/2001. în al doilea motiv de recurs, recurenta susţine că sentinţa atacată este nelegală, întrucât instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 142 C. pr. civ., dispoziţii care sunt obligatorii numai în faza judecării cauzei, acestea nefiind aplicabile în timpul efectuării controlului de D.G.F.P. Giurgiu care îşi exercită atribuţiile conform reglementărilor stabilite prin O.G. nr. 70/1997 privind controlul fiscal şi H.G. nr. 886/1999 pentru aprobarea instrucţiunilor de aplicare a prevederilor H.G. nr. 70/1997 privind controlul fiscal.
în al treilea motiv de recurs, recurenta arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, întrucât instanţa în mod greşit a anulat actul de control în temeiul art. 142 C. pr. civ., instanţa nefăcând distincţie între faza administrativă a efectuării controlului şi faza judecării cauzei.
în al patrulea motiv de recurs, recurenta precizează că instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de dezlegare a pricinii, având în vedere că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile stabilite de art. 3 alin. 1, lit. b din O.U.G. nr. 13/ 2001 şi art. 2 din normele metodologice de aplicare a contestaţiilor formulate împotriva măsurilor dispuse prin actele de control şi impunere întocmite de organele Min. Fin. Publice.
Recursul este întemeiat.
Curtea reţine că, dacă în unele cazuri prezenţa procurorului este facultativă, în speţă, participarea procurorului este impusă în virtutea legii, conform dispoziţiilor art. 5 Legea nr. 506/2001, astfel încât concluziile procurorului sunt potrivit legii obligatorii. în consecinţă, pronunţarea sentinţei fără participarea procurorului atrage sancţiunea nulităţii hotărârii.
Pentru aceste considerente, cu referire la art. 5 din Legea nr. 506/2001, coroborat cu art. 105 (2) şi art. 312 C. pr. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere şi celelalte motive de recurs invocate de recurentă. (Judecator Luiza-Maria Paun)
(Secpa Administrativ, decizia civilă nr. 597/2002)
