Opoziţia creditorului împotriva deschiderii procedurii insolvenţei la cererea debitorului. Continut


Legea nr. 85/2006, art. 32 alin. (2)

Termenul de exercitare a opoziţiei împotriva sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei la cererea debitorului este de 15 zile de la notificare, iar, în lipsa unei menţiuni exprese a legii, pe calea opoziţiei creditorii pot invoca orice fel de motiv prin care se încearcă combaterea stării de a debitorului.

In principal, opoziţia creditorilor va viza elementele ce alcătuiesc continutul insolvenţei vădite sau al insolvenţei iminente în care debitorul arată că se află prin cererea introductivă.

C.A. Oradea, s. a ll-a civ., de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 795/C din 20 decembrie 2011, nepublicată

Prin sentinţa nr. 1156/F din 4 mai 2011, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată opoziţia formulată de crcditorul SC A. SRL B. în contradictoriu cu debitorul SC B. C. SRL şi administratorul judiciar C.I. Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele: prin încheierea nr. 707/F/2011 a fost deschisă procedura simplificată de insolvenţă faţă de debitorul SC B.C. SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar C.I. Reprezentând o cale specială de retractare pusă la dispoziţia creditorilor debitorului faţă de carc a fost deschisă procedura insolvenţei, opoziţia reglementată de art. 32 din are ca şi fundament două ipoteze: inexistenţa insolvenţei sau abuzul de drept al debitorului care a cerut aplicarea procedurii anterior ca insolvenţă să se producă sau ca ea să devină iminentă. Admiterea ei presupune, aşadar, probarea de către creditorul oponent a faptului că debitorul deţine lichidităţi suficiente pentru plata datoriilor scadente, simpla afirmaţie în acest sens nefiind suficientă, întrucât s-ar aduce atingere prevederilor art. 1169 C. civ. Aşa fiind, trebuie precizat că nu s-a probat de către creditor că debitorul ar deţine sume de bani suficiente pentru acoperirea creanţelor înscrise în tabelul preliminar de creanţe. Declanşarea executării silite de către acesta împotriva debitorului nu constituie un motiv de natură să împiedice deschiderea proccdurii insolvenţei, ci ea confirmă dificultăţile financiare pe care le întâmpină debitorul. Tocmai de aceea, considerând opoziţia nefondată, a respins-o ca atare.

împotriva accstei sentinţe a declarat recurs recurenta-creditoare SC A. SRL, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare. în dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu i-au fost comunicate înscrişurile. Respingând cererea creditorului de acordare a unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării în urma comunicării actelor solicitate, apreciază că tribunalul a nesocotit grav dreptul său la apărare, astfel hotărârea atacată fiind esenţial nelegală. De asemenea, a arătat că instanţa de fond a pronunţat sentinţa tară cercetarea fondului cauzei, respectiv a opoziţiei, în niciuna din cele două ipoteze evocate de însuşi judecătorul-sindic. Pentru motivele arătate, a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Examinând sentinţa atacată instanţa a apreciat recursul declarat de recurenta SC A. SRL ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente: în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, termenul de exercitare a opoziţiei este de 15 zile de la notificare, iar în lipsa unei menţiuni exprese a legii, pe calea opoziţiei, creditorii pot invoca orice fel de motiv prin care se încearcă combaterea stării de insolvenţă a debitorului. Desigur că, în principal, poziţia creditorilor va viza elementele ce alcătuiesc conţinutul insolvenţei vădite sau a insolvenţei iminente în care debitorul

arată că se află prin cererea introductivă. In speţă, judecătorul-sindic a respins opoziţia formulată de creditorul SC A. SRL cu motivarea că acesta nu a probat că debitorul SC B.C. SRL ar deţine sume de bani suficiente pentru acoperirea creanţelor înscrise în tabelul preliminar de creanţe, iar declanşarea executării silite împotriva debitorului nu constituie un motiv de natură să împiedice deschiderea procedurii insolvenţei, ci ea confirmă dificultăţile financiare pe care le întâmpină debitorul.

Referitor la motivele de recurs invocate de către recurenta-creditoare, instanţa a considerat corectă aprecierea judecătorului-sindic în sensul că nu există obligaţia comunicării cererii de deschidere a procedurii, formulate de către debitor cu niciun creditor, cererea de amânare pentru pregătirea apărării fiind respinsă în mod justificat, cu atât mai mult cu cât creditoarea a înregistrat opoziţii pe rolul Tribunalului Bihor la data de 11 aprilie 2011, având posibilitatea să o susţină până la termenul fixat pentru soluţionarea acesteia la 4 mai 2011. Nu se pune, deci, problema încălcării dreptului la apărare şi nici a prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, cum susţine recurenta, fară temei.