De esenţa ordonanţei preşedinţiale este caracterul urgent şi vremelnic al măsurilor care se pot lua pe această cale, numai când este necesară păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente sau când este necesară înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia executării silite.
De esenţa ordonanţei preşedinţiale este caracterul urgent şi vremelnic al măsurilor care se pot lua pe această cale, numai când este necesară păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente sau când este necesară înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia executării silite.
Dacă, atât în acţiunea principală, cât şi în cea reconvenţională, sunt dezbătute probleme de fond, nu sunt întrunite cerinţele pentru admiterea ordonanţei preşedinţiale.
(Secţia comercială, decizia nr. 461/23.04.1993)
M.P. a solicitat ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună ca asociatul său, D.I., în cadrul societăţii “M.N.” – S.R.L., să-i permită liberul acces la întreprinderea din comuna Brăneşti, să readucă, la sediul social, actele financiar-contabile, precum şi cele privind activitatea societăţii comerciale, cu daune cominatorii, şi să se interzică folosirea, de către acesta, a ştampilelor cu antetul societăţii.
Prin cererea reconvenţională, D.I. a solicitat să se dispună obligarea lui M.P să readucă, de urgenţă, la Fabrica Brăneşti, actele contabile şi cele ale societăţii, precum şi să restituie factura auto, chitanţa autoturismului, precum şi celelalte acte personale ale pârâtului-reclamant.
Judecătoria sectorului 3, prin sentinţa civilă nr. 7.686/9.12.1992, a admis, în parte, atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională şi, în consecinţă, l-a obligat pe pârâtul D.I. să-i permită liberul acces al reclamantului la Fabrica de detergenţi din comuna Brăneşti, S.A.I., iar pe reclamantul pârât M.P., să aducă la sediul întreprinderii din Brăneşti documentele de evidenţă primară, care privesc activitatea acestei societăţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că M.P. are numai calitatea de asociat, nu şi de administrator, că, în virtutea acestei calităţi, are un drept de control asupra activităţii societăţii, fiind necesar şi accesul său în societate.
Celelalte capete de cerere au fost respinse, ca neîntemeiate.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs M.P şi D.I.
Criticând sentinţa pentru motivele prevăzute de art.304 pct.4 şi 5 teza III Cod proc. civilă, recurentul M.P. a susţinut că, în mod greşit, prima instanţă a dispus ca actele societăţii să fie aduse la sediul întreprinderii din Brăneşti, deşi Ia dosar nu există nici o dovadă că ar fi în posesia sa, că, în orice caz, aceste acte se ţin Ia sediul societăţii, după cum, greşit, a reţinut că nu mai are calitate de administrator, această concluzia nebazându-se pe nici un act aflat la dosar.
A doua critică se referă la respingerea cererii de a se interzice folosirea ştampilei de către D.I., întrucât instanţa s-a bazat pe aceeaşi concluzie greşită a pierderii calităţii de administrator.
Recurentul D.I. a invocat nulitatea prevăzută de art.304 Cod proc. civilă, prima critică vizând depăşirea cadrului cerut de lege pentru judecarea ordonanţei preşedinţiale, cu alte cuvinte, încălcarea dispoziţiilor art.581 -582 Cod proc. civilă.
A doua critică priveşte netemeinicia hotărârii, prin aceea că instanţa a declarat ca stabilite anumite fapte, fără a avea dovezi suficiente şi, deşi existau dovezi suficiente, a declarat ca nefiind stabilite anumite fapte.
în acest sens, a arătat că lui M.P. nu i s-a interzis accesul la Fabrica de detergenţi M., din Brăneşti, S.A.I., că, dimpotrivă, i s-a solicitat să participe la activitatea societăţii, însă acesta a refuzat, cu rea-credinţă. Ambele recursuri sunt întemeiate, pentru următoarele motive: în adevăr, M.P., în calitate de asociat în societatea “M” – S.R.L., a solicitat ca, pe cale de ordonanţă, să se dispună ca celălalt asociat, D.I., să-i permită liberul acces în întreprinderea Brăneşti, S.A.I., să readucă actele financiar-contabile la sediul social şi să se interzică folosirea ştampilei.
Atât dezbaterile, cât şi probele administrate în cauză depăşesc cerinţele pentru o astfel de cerere, atât în acţiunea principală, cât şi în cererea reconvenţională, fiind dezbătute probleme de fond, situaţie în care măsura dispusă de instanţă nu ar mai putea fi vremelnică.
în cauză nu s-a dovedit ce drept al recurentului M.P. s-ar păgubi prin întârziere (în cazul celor 3 capete de cerere formulate) sau ce pagubă iminentă şi care nu s-ar putea repara, impune urgenţa acestei cereri.
Pe de altă parte, în sensul aceloraşi dispoziţii, art.581 Cod proc. civilă cere ca măsura luată să se oprească asupra aparenţei dreptului, fără să se prejudece fondul, examinarea actelor, în vederea soluţionării unei astfel de cereri, neputând merge până la interpretarea clauzelor contractului.
în speţă, s-a trecut peste aceste dispoziţii legale, de vreme ce s-a stabilit că M.P nu mai este administrator şi, mai mult decât atât, nu s-a observat că, prin însăşi sancţiunea cerută de M.P, de a se aplica daune cominatorii de la data pronunţării sentinţei, pentru situaţia când nu se aduc actele la sediul social, cererea depăşea cerinţele unei ordonanţe.
în sensul aceleiaşi concluzii este şi faptul că existenţa pe rolul instanţei a unui dosar de fond privind cererile reciproce de excludere, nu justifică luarea unor măsuri urgente, dacă nu sunt îndeplinite şi celelalate condiţii prevăzute de lege.
Şi celelalte critici sunt întemeiate, întrucât instanţa s-a pronunţat asupra fondului litigiului, care vizează neînţelegerea intervenită între cei doi asociaţi, cu privire la activitatea curentă a societăţii.
Ţinând seama că activitatea societăţilor de persoane se bazează pe colaborare şi încredere reciprocă, urmează ca asociaţii să hotărască continuarea activităţii sau aplicarea dispoziţiilor legale privind dizolvarea şi lichidarea societăţii.
în fine, este de reţinut şi faptul că problemele puse în discuţie prin acţiunea principală şi prin cererea reconvenţională ţin de activitatea curentă a societăţii şi urmează a fi soluţionate potrivit procedurii instituită de dispoziţiile art. 140 şi urm. din Legea nr.31/1990.
împotriva măsurilor luate de adunarea generală privind activitatea curentă, în care se decide cu majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, asociatul nemulţumit va putea face opoziţie la instanţă.
în consecinţă, ţinând seama de dispoziţiile art.312 pct.2 Cod proc. civilă, ambele recursuri se vor admite, iar sentinţa va fi modificată, în sensul respingerii acţiunii şi cererii reconvenţionale, cu compensarea cheltuielilor pentru promovarea celor două cereri.
Notă: în legătură cu Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
