Pasiv constituit în intervalul în care cedentul şi-a exercitat mandatul
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 11296 din 22 noiembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr.626 din 1.03.2013 a Tribunalului Specializat Cluj s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de lichidatorul judiciar CII C.S. al debitoarei S.C. N.S.S.A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul A.T..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârşită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În sarcina pârâtului A.T. a fost invocată săvârsirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a si d din Legea nr. 85/2006, constând în aceea că acesta a cauzat aparitia stării de insolventă a debitoarei prin folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în folosul altei persoane, si respectiv prin ţinerea unei contabilităţi fictive sau ţinerea contabilităţii cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materie ori dispariţia unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Or, calitatea pârâtului A.T. de administrator statutar si asociat al societătii debitoare a încetat la 17.12.2008, dată de la care această calitate a fost preluată de pârâtul defunct S.L.D., după cum rezultă din extrasul din Registrul Comertului depus la dosar. Această împrejurare rezultă si din hotărârea nr. 1/17.12.2008 a AGA a debitoarei S.C. N.S.S.A. S.R.L. si din contractul de cesiune de părti sociale a debitoarei, depuse în copie la dosar.
Pe de altă parte, procedura insolventei împotriva debitoarei a fost deschisă la
05.10.2012, deci la aproape trei ani după cesionarea de către pârâtul A.T. a părtilor sociale detinute de acesta în cadrul societătii debitoare si după încetarea calitătii acestuia de administrator statutar al acestei societăti.
Pârâtul a invocat împrejurarea că a predat pârâtului S.L.D., care a decedat la
08.07.2009 potrivit adresei nr. 45731/06.12.2012 emise de Directia judeteană de evidentă a persoanelor Cluj, toate actele contabile ale societătii debitoare, ca urmare a cesionării părtilor sociale detinute în cadrul acesteia, sens în care a depus la dosar un înscris sub semnătură privată intitulat ”proces verbal de predare primire”. Cu privire la acest înscris, judecătorul sindic a reţinut că are valoare probatorie întrucât poartă semnătura pârâtului defunct S.L.D., care nu a fost contestată de către lichidatorul judiciar în conditiile art. 177 Cod proc.civ., semnătură care este de acelasi tip cu cea a defunctului după cum apare pe contractul de cesiune de părti sociale a debitoarei din 17.12.2008. În acest sens, judecătorul sindic a reţinut si că dată fiind împrejurarea că pârâtul cesionar S.L.D. a decedat la 08.07.2009, se complineste împrejurarea că procesul verbal mentionat nu are dată certă, întrucât acesta nu avea cum să fi fost încheiat decât anterior acelei date, deci cu cel putin doi ani înainte de deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei.
În aceste conditii, nu a putut fi retinută în sarcina pârâtului A.T. săvârsirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a si d din Legea nr. 85/2006, acesta făcând dovada că a predat noului administrator statutar al debitoarei actele contabile ale acesteia cu cel putin doi ani înainte de deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei, astfel că nu mai putea să le prezinte si lichidatorului judiciar, între timp intervenind si decesul noului adminstrator statutar al societătii.
După cum a învederat lichidatorul judiciar, ultima situatie financiară a societătii debitoare a fost înregistrată la organele fiscale aferent anului 2007. Or, fată de neînregistrarea la organele fiscale si a situatiei financiare aferente anului 2008, nu se poate retine culpa pârâtului A.T., de vreme ce calitatea acestuia de adminstrator al societătii a încetat la 17.12.2008, anterior expirării termenului legal pentru înregistrarea situatiilor financiare ale societătii la organele fiscale. Tot astfel, nici
pentru activitatea societătii ulterior acestei date, nu poate fi retinută vreo culpă a pârâtului, acesta nemaiavând apoi calitatea de administrator al societătii.
Fată de împrejurarea că societatea figura cu active si creante în situatia financiară aferentă anului 2007 nu rezultă pârâtul ar fi săvârsit o faptă prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, dată fiind probarea predării de către acesta a actelor contabile ale societătii către noul administrator anterior datei de 08.07.2009.
Pentru considerentele arătate, judecătorul sindic a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar CII C.S. al debitoarei S.C. N.S.S.A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul A.T..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENŢĂ C.S. în calitate de lichidator judiciar al SC N.S.A. SRL solicitând admiterea cererii si modificarea sentinţei in sensul admiterii acţiunii.
În motivare s-au arătat următoarele:
Susţine că motivele prezentate si reţinute de judecătorul sindic in motivarea acţiunii nu justifica respingerea acţiunii fata de paratul A.T.
Pentru aceasta are in vedere următoarele :
Procesul verbal de predare primire depus la dosar in şedinţa publica din
22.02.2013 nu are data certa si se refera exclusiv la documente contabile. Fata de lipsa datei certe corelata cu împrejurarea ca acest document nu a fost predat lichidatorului judiciar desi i-a fost solicitat paratului inca din 9.11.2012 cu adresa nr. 3075 anexata cererii introductive, susţine ca acest document nu a fost intocmit in realitate si nu a fost semnat de toate părţile.
Instanţa de fond face comparatii intre documente cu privire la semnătura administratorului cesionar, fara sa aiba la dosar originalul acestor documente .
Procesul-verbal de predare-primire, depus de parat la dosar, se refera exclusiv la documente contabile, fara a face trimitere la predarea intre administratorul cedent si administratorul cesionar a vreunui bun aparţinând societăţii.
Un înscris dobândeşte data certă numai in condiţiile limitativ prevăzute de art. 1182 Cod civil, condiţii preluate aproape identic in art.278 din Noul Cod de procedura civila.
Cu ignorarea acestor dispoziţii legale, fara nici o proba intemeiata si exclusiv prin raportare la data decesului administratorului statutar S.L.D., instanţa de fond, a conferit acestui document valoare de inscris cu data certa. In aceste condiţii susţine ca procesul verbal de predare -primire, fara nici o data, nu constituie un inscris cu data certa, astfel ca nu este opozabil terţilor.
Fata de cele menţionate anterior, susţine ca paratul A.T. nu a făcut dovada ca a predat administratorului subsecvent bunurile societăţii. Lipsa dovezii ca bunurile societăţii au fost predate de către paratul A.T. corelata cu menţiunile din bilanţul pe anul 2007, care atesta ca societatea dispunea scriptic de disponibilităţi băneşti in suma de 326.699 lei cu titlul de creanţe de recuperat, atesta ca paratul a folosit bunurile societăţii in interes personal si au fost ridicate de asociaţi.
Chiar daca aceasta presupunere nu s-ar confirma, existenta unor creanţe in suma de 326.699 lei, evidenţiază pasivitatea organelor de conducere ale societăţii pentru recuperarea acestora.
Întrucât, procesul verbal de predare-primire a fost depus la instanţa numai la termenul din 22.01.2013, termen la care cauza a fost dezbătută in fond, lichidatorul judiciar nu a avut posibilitatea de a verifica conţinutul, identitatea semnaturilor si compararea acestora pentru a contesta semnătura paratului in condiţiile art. 177 Cod pr. Civila, asa cum motivează instanţa de fond.
Apoi, susţine că instanţa de fond nu a manifestat rol activ in baza art.130 alin.5 Cod pr.civila, dispoziţie legala reluata in art 22 alin. 2 din Noul Cod de pr. civila,in condiţiile in care existau dubii cu privire la caracterul efectiv al cesiunii de creanţa. Astfel am depus la dosar un articol de presa din care rezulta ca unul dintre asociaţii cesionari, respectiv D.N.C. cumpăra in mod frecvent firme care aveau datorii catre stat.
Având in vedere opinia recurentului cu privire la veridicitatea procesului verbal de predare primire a documentelor contabile, susţine ca administratorul statutar cedent, respectiv paratul A.T. nu a ţinut evidenta contabila a societăţii, constituind si aceasta o cauza a intrării societăţii in insolventa.
Apoi, având in vedere condiţiile in care a fost făcuta cesiunea pârtilor sociale si persoanele implicate in cesiune, chiar daca in mod intemeiat s-a reţinut ca paratul
S.L.D. nu mai avea capacitate de folosinţa la data soluţionării cauzei, considera ca era necesar a se verifica daca ajungerea societăţii in insolventa a fost generata exclusiv pe perioada de dupa cesiunea pârtilor sociale, ceea ce ar exclude total răspunderea paratului A.T..
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Prin sentinţa recurata s-a respins ca neîntemeiată cererea formulata de lichidator pentru instituirea răspunderii paratului A.T. in calitate de fost administrator statutar al debitoarei S.C. N.S.S.A. SRL S.R.L.
In motivarea sentinţei s-a reţinut, in principal, ca paratul A.T. a cesionat părţile sociale, incetandu-i astfel si calitatea de administrator statutar la data de 17.12.2008 si ca acesta a făcut dovada ca a predat noului administrator statutar al debitoarei actele contabile, cu cel puţin doi ani înainte de deschiderea procedurii insolventei. S-a motivat ca ultima situaţie financiara a societăţii debitoare înregistrata la organele fiscale a fost cea aferenta anului 2007, iar pentru neinregistrarea situaţiilor fiscale aferente anului 2008 nu se mai poate retine culpa paratului, in condiţiile in care calitatea acestuia de administrator statutar a încetat la data de 17.12.2008.
Instanţa de fond a mai reţinut ca împrejurarea ca paratul cesionar S.L.D. a decedat la data de 8.07.2009, complineşte faptul ca procesul verbal menţionat nu are data certa, motivandu-se ca acesta nu avea cum sa fi fost incheiat decât anterior datei decesului administratorului cesionar, respectiv cu cel puţin doi ani inainte de data deschiderii procedurii insolvenţei.
Aceste statuări sunt criticate prin recursul declarat, reclamantul relevând că nu există nici un document cu dată certă care să ateste că actele contabile i-au fost predate cesionarului, existând suficiente elemente care să îndreptăţească concluzia conform căreia cesiunea a fost una fictivă, cu atât mai mult cu cât data constituirii pasivului este situată în intervalul în care cedentul şi-a exercitat mandatul.
Trecând la analiza recursului, Curtea constată că actele dosarului atestă că lichidatorul a trimis notificări la sediul declarat al debitoarei si la domiciliul asociaţilor statutari, domnii D.N.C. si S.L.D., prin care a adus la cunoştinţa acestora faptul că împotriva societăţii s-a declanşat procedura insolvenţei în formă generală, iar ulterior in forma simplificata, motiv pentru care au obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului judiciar toate actele prevăzute în art. 28 al legii. Corespondenta expediata pe adresa societăţii si pe adresa asociatului S.L.D. s-a întors cu menţiunea “destinatar mutat” deşi notificarea s-a făcut la adresa cu care figurează in evidentele Oficiului Registrului Comerţului iar notificarea trimisa asociatului D.N.C. s-a întors cu menţiunea „destinatar lipsa de la domiciliu”. Ulterior a făcut demersuri la Direcţia
de Evidenta a Persoanei Cluj care a confirmat ca domiciliul la care acesta figurează înregistrat in evidentele acestei direcţii este cel la care a efectuat comunicarea.
Deoarece nu s-au primit documentele privind evidenta contabila a debitoarei, a fost întocmit raportul cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţa in baza informaţiilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. S-a solicitat Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj prin adresa nr. 2873/16.10.2012 să comunice: copia după Bilanţul pe anul 2007 pentru SC N.S.S.A. cu sediul în Bucureşti, str. V., sector 3, împreună cu actele anexe (bilanţ (cod 10); cont de profit si pierdere (cod 20); situaţia modificărilor capitalului propriu; situaţia fluxurilor de numerar; note explicative la situaţiile financiare anuale); Copia după adresa cu care s-a depus Bilanţul contabil pe anul 2007. În urma acestor solicitări a fost comunicat Bilanţul contabil pe anul 2007, care este semnat de administratorul de la ceea dată, intimatul A.T.
In aceste condiţii s-a solicitat si fostului administrator statutar al debitoarei cu adresa nr. 3075/09.11.2012, sa predea următoarele documente: documentele contabile privind SC N.S.A. SRL ; procesul-verbal de predare primire a documentelor referitoare la SC N.S.A. SRL către dnul S.L.D. si către dnul D.N.C., in calitate de administrator, respectiv de noi asociaţi; procesul verbal de predare-primire a bunurilor societăţii încheiat cu noul administrator al societăţii sau cu noii asociaţi; in lipsa procesului verbal menţionat la pct.3, a solicitat sa se predea lichidatorului judiciar bunurile societăţii; documente cu care sa face dovada masurilor întreprinse pentru recuperarea creanţelor societăţii, însă nici fostul administrator nu a dat curs solicitărilor.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către pârâtul Aschilean, la data de 17.12.2008, acesta şi-a cesionat părţile sociale pe care le deţinea în cadrul societăţii debitoare, către cesionarii S.L.D. şi D.N.C., pierzând şi calitatea de administrator, atribuţiile sale fiind preluate de către S.L.D., în prezent, decedat.
Raportat la această stare de fapt, precum şi la nepredarea unor documente care să ateste că cesionarii au preluat efectiv gestiunea, lichidatorul a apreciat că cedentului i se poate antrena răspunderea, în acord cu prev. art. 138 alin. 1 lit. a şi d din LPI.
Aceasta întrucât, la sfârşitul anului 2006 in contabilitatea debitoarei erau înregistraţi următorii indicatori economici: active imobilizate 4.561 lei, active circulante 321.765 lei compuse din casa si conturi in bani, cheltuieli in avans in cuantum de 9.334 lei, iar datoriile erau in cuantum de 125.391 lei. In contextul în care in situaţiile financiare figurează la sfârşitul anului 2006 disponibilităţi băneşti de
321.765 lei, iar totalul datoriile erau de 125.391 lei, rezulta cu puterea evidenţei că ca erau surse financiare pentru rambursarea datoriilor, consideraţi la care achiesează şi Curtea.
De remarcat este şi că singurul creditor înscris în tabel este AFP Cluj Napoca, iar în cadrul procedurii, lichidatorul a arătat că societatea a început să acumuleze datorii către bugetul de stat încă din cursul anului 2006, respectiv anterior cesiunii, acestea crescând an de an.
Cu alte cuvinte, se verifică susţinerile conform cărora data constituirii pasivului este situată în perioada în care intimatul Aschilean şi-a exercitat prerogativele de administrator, raportul de cauzalitate cu starea de fiind astfel dovedit. Daca administratorul statutar ar fi utilizat sursele băneşti in acest scop, plătind inclusiv datoriile AFP Cluj, aceasta debitoare nu ar fi solicitat deschiderea procedurii insolventei.
Mai mult, conform ultimului bilanţ contabil înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice, respectiv cel pe anul 2007 sunt înregistraţi următorii indicatori
economico-financiari: activele totale de 330.487 lei, din care active imobilizate 3788 lei, 326.601 lei debite de recuperate si 698 lei casa si conturi la bănci; datoriile totale sunt de 114.956 lei iar capitalurile proprii sunt de 215.531 lei, din care 200 lei, capital social si 210.069 lei, rezultat reportat.
În condiţiile in care societatea figurează in ultimul bilanţ cunoscut, respectiv cel pe anul 2007, cu active imobilizate in cuantum de 3.788 lei si cu disponibilităţi băneşti in casierie si conturi in cuantum de 698 lei care nu au fost predate lichidatorului judiciar si nu s-au predat nici acte care sa justifice ieşirea acestora in mod legal din patrimoniul falitei, în mod întemeiat se susţine de către recurent că operează prezumţia simplă ca acestea au fost folosite de către administratorii societăţii in interesul propriu sau in interesul unui terţ. In lipsa documentelor contabile, se poate presupune ca disponibilităţile băneşti existente in societate în anul 2006 in cuantum de
321.765 lei au fost ridicate de asociaţi, devenind sume de recuperat care sunt in cuantum de 326.699 lei.
Chiar daca aceasta presupunere nu s-ar confirma, existenta unor creanţe in suma de 326.699 lei, evidenţiază pasivitatea organelor de conducere ale societăţii pentru recuperarea acestora. In practica s-a reţinut ca prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, organele de conducere rămânând in pasivitate, bunurile persoanei juridice au fost folosite in interesul persoanelor in favoarea cărora au fost lăsate, operarea cu prezumţii simple fiind permisă în aceste circumstanţe.
În acest context, de remarcat este şi că sunt întemeiate susţinerile recurentului în sensul în care există serioase rezerve în ceea ce priveşte procesul verbal de predare-primire a documentelor contabile încheiat între cedenţi şi cesionari, depus la fila 54 din dosarul de fond.
Aceasta întrucât acest document nu a fost depus la dosar odată cu contractul de cesiune şi nici măcar împreună cu întâmpinarea, fiind prezentat abia în şedinţa publica din 22 februarie 2013. În plus, nu se justifică de ce el nu a fost lichidatorului judiciar anterior promovării acţiunii, ca răspuns la adresele ce au fost întocmite de acesta.
Chiar trecând peste aceste aspecte, se constată că procesul verbal de predare primire depus la dosar in şedinţa publica din 22.02.2013 nu are dată certă si se referă exclusiv la documente contabile. Fata de lipsa datei certe, corelata cu împrejurarea ca acest document nu a fost predat lichidatorului judiciar, desi i-a fost solicitat paratului inca din 9.11.2012, cu adresa nr. 3075 anexata cererii introductive, sunt corecte apărările conform cărora este vorba despre un înscris întocmit pro-causa, care se impune a fi îndepărtat din economia cauzei.
Aceste statuări rămân valabile chiar dacă unul dintre semnatarii lui a decedat, în lipsa oricăror alte elemente certe care să susţină veridicitatea apărărilor formulate de către intimat şi prin raportare la întreaga stare de fapt relevată de lichidator. De altfel, de remarcat este că acest înscris nu cuprinde nicio menţiune legată de data întocmirii lui de către părţi.
Totodată, recurentul relevă şi că analiza efectuată de către tribunal cu privire la semnătura cesionarului nu este relevantă, în lipsa prezentării, în original, a unor documente relevante.
In concluzie, Curtea consideră ca procesul verbal de predare primire a documentelor contabile către noul administrator nu il absolvă pe fostul reprezentanţi al debitoarei de răspundere, in condiţiile in care datoriile societăţii au fost acumulate in perioada in care intimatul administra societatea debitoare.
Fata de cele menţionate anterior, poate fi validată teza conform căreia intimatul nu a făcut dovada că a predat administratorului subsecvent bunurile societăţii. În plus, acesta recunoaşte prin intampinare ca la data cesiunii societăţii
aceasta avea creanţe de recuperat in suma de 321.765 lei. Aceasta recunoaştere corelata cu cifrele din bilanţul contabil pe anul 2007 atestă nu numai faptul că aceste creanţe au existat, dar mai ales faptul ca pe parcursul întregului an 2008, pana la data cesiunii, paratul nu a acţionat in nici un mod pentru recuperarea acestora. In aceste condiţii, respectiv pasivitatea paratului, raportată la valoarea considerabilă a acestor creanţe, fac dovada că bunurile societăţii au fost folosite în maniera reglementată de textul art. 138 alin. 1 lit. a din LPI şi că aceasta constituie cauza care a dus la intrarea societăţii in insolvenţă.
Aceste consideraţii se impun a fi validate, cu atât mai mult cu cât achitarea, la termen, a debitelor bugetare, ar fi dus la oprirea curgerii accesoriilor, neexistând nici un element pe baza căruia să se poată concluziona că societatea şi-ar fi continuat activitatea şi în perioada de după cesiune şi până la deschiderea procedurii, la
13.01.2012, nefiind depuse nici un fel de declaraţii fiscale.
Totodată, nu este de ignorat nici faptul că, deşi intimatul afirmă că a predat noilor asociaţi toate bunurile aflate în patrimoniul societăţii, precum şi evidenţele contabile, cesiunea s-a făcut la valoarea nominală. Or, este greu de crezut că au fost predate active în valoarea indicată în bilanţul aferent anului 2007, fără un contraechivalent care să o reflecte, aspecte ce relevă fie caracterul fictiv al cesiunii, fie conivenţa frauduloasă dintre cedenţi şi cesionari.
În concluzie, în cauză există elemente suficiente pentru a se statua în sensul în care cesionarea părţilor sociale si schimbarea administratorului s-au făcut doar in scopul sustragerii de la răspundere de către cedenţi, insa aceasta schimbare a asociaţilor nu poate absolvi de răspundere persoana care se face vinovata de ajungerea societăţii in stare de insolvenţă.
Or, având in vedere faptul ca atat datoriile societăţii cat si activele evidenţiate in existau la data Ia care intimatul administra societatea, in mod nejustificat s-a considerat ca acesta nu se face vinovat de ajungerea societăţii in stare de insolvenţă.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut şi că noţiunea de evidenţe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinaţia să asigure informarea despre starea economică şi deciziile persoanei morale.
În consecinţă, răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului intervine şi atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvenţă şi acţiunea de falsificare ori dispariţia evidenţelor contabile, neavând relevanţă dacă este vorba de partea de generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară.
În mod firesc, se bucură de protecţie legală toate înscrisurile care au menirea de a asigura informarea permanentă despre situaţia patrimonială a entităţii.
Falsurile, sustragerile sau distrugerile evidenţelor societăţii pot avea drept consecinţă diminuarea aparentă sau reală a activelor societăţii prin disimularea unor bunuri, valori ori alte elemente ale activului patrimonial, neavând relevanţă dacă este vorba de un singur act sau mai multe, ori dacă acestea au fost afectate în tot sau numai parţial.
Răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentă doar pe culpa intenţională dovedită . Utilizarea prezumţiilor simple în mecanismul probaţiunii este însă compatibilă cu specificul acestei proceduri.
Doctrina s-a pronunţat în sensul că refuzul părţii de a remite instanţei documentele de comerţ sau corespondenţa comercială poate fi încadrat în categoria indiciilor obiective de natură să întemeieze prezumţii judiciare.
Refuzul predării evidenţei contabile poate constitui un indiciu semnificativ pe care judecătorul să-şi întemeieze prezumţii determinante în acest sens, dacă motivarea sub aspectul prezumţiilor judiciare este pertinentă, completă, întemeiată, omogenă şi convingătoare.
Văzând şi cele reţinute anterior, susţinerea conform căreia nefurnizarea datelor cu privire la activul patrimonial nu intră sub incidenţa prev. art. 138 lit. a şi d din Legea nr. 85/2006, nu poate fi validată de Curte.
În cazul intimatului, nefurnizarea unor date pertinente referitoare la situaţia patrimoniului debitoarei sunt în speţă indicii semnificative pe care Curtea să-şi poată întemeia prezumţiile judiciare că evidenţa contabilă nu a fost deloc întocmită ori a fost distrusă în scopul ascunderii unor active şi că între această faptă şi ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă există un raport clar de cauzalitate.
Prin neconformitatea „lato sensu” a ţinerii contabilităţi a avut loc o disimulare a unor bunuri, valori şi elemente ale activului patrimonial, cu atât mai mult cu cât folosirea elementelor de activ în interesul societăţii ar fi permis stingerea, în mare măsură, a pasivului.
Prin urmare, creditorii, direct interesaţi în reconstrucţia promptă şi completă a patrimoniului debitoarei, au fost prejudiciaţi neavând acces la înscrisurile sau documentele care aveau destinaţia să asigure informarea despre starea economică şi deciziile persoanei morale şi care le-ar fi permis să acţioneze în vederea acoperii pasivului sau a limitării acestuia.
Mai mult, pârâtul nu a predat aceste bunuri şi nici nu a dovedit modalitatea de ieşire din patrimoniul debitoarei a activelor evidenţiate în ultimul bilanţ. Aşa fiind, există suficiente indicii care pot fundamenta şi prezumţia că pârâtul a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice, determinând societatea să ajungă în stare de insolvenţă. Atâta vreme cât administratorul statutar a omis cu bună ştiinţă recuperarea creanţelor, a acceptat ca aceste bunuri (sume de bani) să fie folosite fie de el însuşi sau de alte persoane, respectiv persoanele în favoarea cărora s-a scurs termenul de prescripţie, în contextul în care ele ar fi putut acoperi pasivul debitoarei.
Ca atare, folosirea acestor bunuri cu rea-credinţă şi în scop contrar intereselor societăţii constituie fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.a care a cauzat ajungerea societăţii în insolvenţă şi determină angajarea răspunderii administratorului statutar.
Pe cale jurisprudenţială s-a statuat că în lipsa totală a evidentelor contabile care să permită o determinare concretă a împrejurărilor în care s-a intrat în încetare de plăti, nu se poate pretinde reclamantului să facă dovada unei legături de la cauză la efect între săvârşirea faptei imputate şi ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă, atâta timp cât, din culpa pârâtului, aceste cauze concrete nu au putut fi determinate.
Nefurnizarea de către administratorii statutari a datelor corecte şi clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un indiciu semnificativ în raport de care se poate prezuma că au existat manopere frauduloase cu privire la activ – bunuri, valori şi elemente de patrimoniu fiind utilizate în detrimentul interesului social -, starea de insolvenţă fiind consecinţa directă a acestui ilicit.
A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speţă pârâtului şi insuficienţa activului ar însemna să se permită celui căruia i se „reproşează” conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria sa culpă. Creditorii/lichidatorul ar fi puşi astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienţei activului, misiunea stabilirii situaţiei patrimoniale a societăţii la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acţiunii.
Drept consecinţă, fiind întrunite condiţiile de fond şi formă pentru antrenarea răspunderii pârâtului-intimat, în baza prev. art. 138 alin. 1 lit. a şi d, art. 8 din LPI, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., se va admite recursul, iar sentinţa atacată va fi modificată, în sensul în care se va admite acţiunea în angajarea răspunderii formulată de CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ C.S., în contradictoriu cu pârâtul A.T., care va fi obligat la plata pasivului în cuantum de 90.566 lei.
