Procedura insolvenţei. Cerere de deschidere a procedurii întemeiată pe bilete la ordin. Invocarea de către debitoare, pe calea contestaţiei prevăzute de articolul 33 alin. 2 din legea nr.85/2006, a unor apărări privitoare la lipsa mandatului semnatarului


IREVOCABILĂ.

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A V A COMERCIALĂ

Procedura insolvenţei. Cerere de deschidere a procedurii întemeiată pe bilete la ordin. Invocarea de către debitoare, pe calea contestaţiei prevăzute de articolul 33 alin. 2 din legea nr.85/2006, a unor apărări privitoare la lipsa mandatului semnatarului biletelor la ordin, la dresarea protestului de neplată, la nulitatea actului juridic de avalizare şi la nelegalitatea biletelor la ordin. Consecinţe.

Articolul 7, articolul 9 , articolul 10, articolul 28 alin. 2 şi articolele 61-62 din legea nr. 58/1934. Articolul 33 alin. 2 din legea nr. 85/2006.

Prin articolul 62 din legea nr.58/1934 legiuitorul a reglementat o cale de apărare a debitorului cambial, respectiv opoziţia la executare, prevăzând atât termenul în care se poate uza de aceasta, cât şi instanţa competentă în soluţionarea ei. În raport de dispoziţiile legii speciale, judecătorul-sindic a apreciat în mod corect că pe calea contestaţiei prevăzută de articolul 33 alin.2 din legea nr.85/2006, nu pot fi formulate apărări legate de valabilitatea titlului cambial, ci doar apărări în legătură cu existenţa fondurilor necesare acoperirii creanţelor exigibile, cu certitudinea, lichidarea şi exigibilitatea creanţei sau cu valoarea prag a creanţei.

Deliberând asupra recursului de faţă, a reţinut şi constatat că:

Prin sentinţa comercială nr. 2687/9.06.2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII a Comercială a respins excepţia tardivităţii formulării completării la contestaţie, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive, a respins contestaţia debitoarei, a admis cererea creditoarei C E B N.V. şi a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei SC R T SRL în temeiul articolului 33 alineat 4 din Legea nr.85/2006.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a apreciat că Legea nr.85/2006 nu interzice completarea contestaţiei depusă în termenul legal, potrivit articolului 132 Cod procedură civilă raportat la articolul 134 Cod procedură civilă şi articolului 149 din Legea nr.85/2006.

Cu privire la calitatea procesuală activă, s-a reţinut că biletele la ordin au fost emise în favoarea F NV care şi-a schimbat denumirea în C E B NV, iar executarea silită individuală împotriva debitoarei a fost iniţiată de C E B SA în numele C E B NV, iar nu în nume propriu.

Sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive s-a reţinut că A D F R în calitate de reprezentant al B R I BV, asociat unic şi administrator al SC R T SRL a obligat în mod valabil societatea să garanteze prin aval datoria unei alte societăţi din grup, respectiv B R I BV, iar faptul că biletele la ordin au fost emise de administrator cu încălcarea competenţelor stabilite prin actul constitutiv al B R I BV interesează exclusiv raporturile dintre asociaţi şi nu legalitatea avalului.

Cum faţă de terţi, deci inclusiv faţă de C E B NV semnătura avalistului angajează în mod valabil SC R T SRL, orice posibilă depăşire a mandatului neputând fi opusă ca argument de nevalabilitate a biletelor la ordin, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasivă invocată de debitoare.

Pe fondul cererii, s-a reţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de lege în ce priveşte creanţa pretinsă de creditoare, fiind constatată printr-un titlu executoriu, care anterior formulării prezentei cereri a constituit temei al unei proceduri de silită individuală.

Debitoarea a cunoscut existenţa procedurii de executare silită individuală, împotriva căreia nu a reacţionat în nici un fel, dovada acestui fapt constituind-o menţiunile cuprinse în procesul verbal de insolvabilitate întocmit de BEJ D G, anexat cererii introductive, potrivit căruia conturile debitoarei au fost poprite, iar ulterior, in cadrul executării silite mobiliare s-a procedat la sechestrarea fondului de comert.

Cu toate acestea debitoarea nu a exercitat nici dreptul de opozitie prevăzut de Legea nr. 58/1934, pentru a pune in discutie valabilitatea titlului executoriu si nici o eventuala contestatie la executare in temeiul Codului de procedura civila, pentru a pune in discuţie legalitatea actelor de executare silita.

De altfel nu impune necesitatea existentei unui titlu executoriu, ci doar a unui titlu de creanta. Din acest punct de vedere, investirea cu formula nu are relevanta pentru determinarea starii de a debitoarei.

Mai mult, potrivit art. 61 din Legea nr. 58/1934, biletele la ordin constituie titluri executorii, aspect confirmat inclusiv de instanţele care au respins cererile de investire cu formula executorie ca lipsite de interes.

Tribunalul a retinut ca biletele la ordin in baza carora se urmareste deschiderea procedurii de lichidare judiciara si faliment conţin in mod vadit elemente de extraneitate, astfel incat, determinarea legii substantiate aplicabile raportului beneficiar avalist urmeaza sa se faca prin raportare la dispozitiile Legii nr. 105/1992.

Prevederea art 131. alin. 2 din Legea nr. 105/1992 invocata de debitoare in cuprinsul intampinarii este identica cu textul legii olandeze privind reglementarea raporturilor de drept international privat.Acest aspect reiese cu claritate din opinia juristilor olandezi, a carei legalizata a fost depusa la termenul din 12.05.2008 de societatea creditoare. Asadar, efectele produse de semnatura avalistului/garantului sunt guvernate de legea olandeza.Tot legea olandeza guverneaza si conditiile de forma necesare valabilitatii biletelor la ordin, aceste prevederi fiind identice cu cele din legea romana.

In aceste conditii , s-a constatat ca SC R T SRL s-a obligat prin avalizare sa garanteze catre creditoare plata sumei mentionate in cuprinsul biletelor la ordin.

Pornind de la definitia cambiei care este un titlu de credit la ordin, formal si complet, continand o promisiune abstracta de plata a unei sume determinate fara contra prestatiune, la scadenta si locul aratat in el, fiind obligati solidar toti cei ce au iscalit acest titlu” si de la faptul ca “desi, in regula generala, o obligatie cambiala deriva dintr-un raport juridic anterior, sunt obligatii cambiale streine oricarui alt raport, iar debitorul fiind numai debitor cambial, creditorul nu poate avea alta actiune decat actiunea cambiala si odata pierduta actiunea cambiala, obligatul e definitiv leberat” rezulta ca SC R T SRL este exclusiv debitor cambial,iar caracterul cert al creantei nu poate fi pus la indoiala.

Tribunalul nu a retinut nici una din apararile debitoarei legate de faptul ca societatea creditoare nu a procedat in conformitate cu prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 la dresarea protestului de neplata, cu privire la nulitatea actului juridic de avalizare ; cu privire la nelegalitatea biletelor la ordin determinate de emiterea acestora cu incalcarea prevederilor actului constitutiv al B R I BV intrucat sunt aparari legate de valabilitatea titlului executoriu aparari ce pot fi invocate numai pe calea unei actiuni sprecifice si nu in cadrul procedurii speciale prevazuta de Legea insolventei(fie pe cale contestatiei la executare silita, a contestatiei la titlu executoriu sau opozitie la executare prevazuta de legea camblala).

Nu au fost retinute nici apararile legate de aptitudinea A D F R de a angaja juridic societatea intrucat conform mentiunilor facute la Registrul Comertului, singurele documente publice care ar fi putut fi verificate de terti , acesta putea angaja valabil societatea .

In ceea ce priveste apararea legata de investigatiile de frauda desfasurate de autoritatile olandeze s-a constatat ca vizeaza activitatea societatilor din grupul R si , oricum nu inlatura in niciun fel raspunderea pentru obligatiile asumate fata de terti (raspunderea civila/comerciala este distincta de raspunderea .penala a organelor de conducere daca o astfel de raspundere va fi stabilita).

In raport de aceste considerente si constatand ca SC R T SRL si-a asumat o obligatie solidara de a garanta plata sumei consemnata in biletele la ordin coroborat cu faptul ca executarea silita individuală nu a condus la niciun rezultat, judecatorul sindic a respins contestatia debitoarei si a admis cererea creditoarei si in conf.cu art.33 alineat 4 din lege a deschis procedura generala a insolventei fata de debitoare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, motivat şi legal timbrat SC R T SRL, criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate şi fiind întemeiate în drept pe dispoziţiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă şi articolului 3041 Cod procedură civilă.

În esenţă, recurenta a susţinut că:

Argumentele în virtutea cărora instanţa de fond a considerat valabil angajată societatea sunt netemeinice atâta vreme cât s-a arătat pe calea contestaţiei că semnatarul biletelor avea la data semnării doar calitatea de reprezentant al administratorului societăţii, mandatul acestuia fiind limitat până la concurenţa sumei de 100.000 Euro conform articolului 19.1. din actul constitutiv al B RY I B.V.

În aceste condiţii, angajarea persoanelor juridice obligate prin biletele la ordin nu poate fi considerată valabilă potrivit articolului 7 raportat la articolul 9 din Legea nr.58/1934.

Instanţa de fond a apreciat că angajarea societăţii s-a făcut în mod valabil, fără a motiva această apreciere în fapt şi în drept şi contra dovezilor administrate la care instanţa nu a făcut nici un fel de referire.

În acest sens, recurenta susţine că argumentele instanţei de fond sunt nelegale şi netemeinice şi raportat la articolul 10 din Legea nr.58/1934 care, în cazul reprezentării – impune existenţa unui mandat care să precizeze, măcar în termeni generali, dreptul mandatarului de a emite sau semna cambii.

În cauză, semnatarul biletelor la ordin nu avea nici dreptul de a angaja societatea pentru sume ce depăşesc 100.000 Euro, iar creditorul a lucrat cu bună ştiinţă în dauna debitorilor săi, atâta vreme cât, ignorând dispoziţiile legale, a admis a primi titluri de valoare semnate de o persoană fizică lipsită de mandat general, deşi putea solicita copii de pe actele constitutive ale persoanelor juridice de la Registrul Comerţului.

Instanţa de fond a apreciat că debitoarea nu mai are dreptul de a invoca apărări legate de valabilitatea titlului câtă vreme nu a contestat procedura de executare cambială, ignorând nulitatea procedurii de executare conform articolului 85 şi urm. articolului 107, articolului 387 Cod procedură civilă şi articolului 320 literele g şi j din Normele B.N.R. 6/1994 ca urmare a comunicării somaţiei la o altă adresă decât cea menţionată în Registrul comerţului.

Instanţa a făcut această apreciere fără să precizeze temeiul legal în baza căruia se enunţă o atare axiomă şi nici care este instituţia juridică sancţionatorie, deşi în măsura în care procedura de executare cambială este lovită de nulitate absolută pentru motivul nulităţii primului act de executare – somaţia – rezultă că, tocmai faptul că procedura insolvenţei este o procedură de executare duce la dreptul de a se contesta valabilitatea titlurilor cambiale, pentru că în caz contrar, nici creditorul nu poate pune în executare obligaţii datorate în baza biletelor la ordin pe calea acestei proceduri speciale de executare.

Legiuitorul nu a înţeles să limiteze dreptul la contestaţie la posibilitatea atacării doar a cererilor care nu au la bază titluri executorii, iar în speţa de faţă, titlurile executorii supuse dezbaterii nu au fost stabilite prin hotărâre judecătorească.

Recurenta a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate întemeiul articolului 300(2) şi (3) Cod procedură civilă raportat la articolul 8(5) din Legea nr.85/2006, cerere la judecata căreia a renunţat (fila 65), luându-se act de renunţare potrivit articolului 246 Cod procedură civilă prin încheierea din şedinţa publică de la 22 ianuarie 2009.

Intimata a depus întâmpinare şi înscrisuri în combaterea recursului solicitând respingerea acestuia ca nefondat (filele 22-56 şi filele 71-88).

Recurenta a depus înscrisuri şi punct de vedere privind cererea înregistrată de C E B NV pe rolul Curţii Civile din Amsterdam (filele 89 – 91, filele 100-119).

Ambele părţi au depus concluzii scrise.

Examinând recursul în raport de actele, lucrările cauzei şi dispoziţiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.

Curtea va proceda la gruparea argumentelor aduse de recurentă în sprijinul motivelor de recurs, pentru a răspunde printr-un considerent comun.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei,, (filele 17-26 dosar fond – Furnizare informaţii O.R.C.), Curtea reţine că A D F R figurează ca administrator al SC R T SRL-data numirii în funcţie 10.01.2005, dată de expirare mandat 10.01.2010.

Prin menţiunile înregistrate în O.R.C. la data de 6.11.2006 a devenit asociat unic al SC R T SRL societatea B R I.

La rubrica “Persoane imputernicite” este făcută menţiunea B R I BV administrator reprezentată prin: A D F R administrator -numire data numirii în funcţie 10.05.2006, data expirare mandat 10.05.2011. Durata mandat 5 ani; Data depunerii specimen semnătură 1.11.2006(fila 21).

După înregistrarea de menţiune înscrisă în R.C. la 9.08.2007 apare: B R I BV administrator reprezentată prin A D F R administrator – modificare date, data numirii în funcţie 27.06.2007; durata mandata NELIMITATĂ, depunere speciment semnături 1.11.2006, S P Z V L -administrator – numire/retras din funcţie prin înregistrarea în R.C. de la 17.01.2008 şi numirea ca administrator de la 19.11.2007 pe perioadă nelimitată a lui J V E (fila 23).

Prin urmare, faţă de datele înscrise în rezultă că cel puţin până la 6.11.2006 A D F R a fost singurul administrator al SC R T SRL (perioadă în care a semnat Biletul la Ordin emis la 1.11.2006 şi Biletul la Ordin a emis la 9.10.2006) după care a figurat (potrivit datelor O.R.C. mai sus arătate), în cadrul societăţii ca administrator B R I BV reprezentată prin A D F R administrator- (perioadă în care s-a semnat BO emis la 25.01.2007 şi BO emis la 12.02.2007).

Aşa fiind, toate argumentele recurentei privind nevalabila angajare a SC R T SRL (ca avalist) în lipsa unui mandat “măcar în termeni generali” raportat la dispoziţiile articolelor 7,9 şi 10 din Legea nr.58/1934 sunt nefondate cu atât mai mult cu cât prin cumulul de calităţi (rezultate din înregistrările la O.R.C.), A D F R a adus o garanţie în plus a angajamentului său (administrator/reprezentant al administratorului asociat unic al societăţii).

Aşa fiind, dreptul SC R T SRL de a se angaja valabil patrimonial prin semnătura d-lui R, în mod corect a fost apreciat de instanţa de fond raportat la menţiunile din Registrul comerţului român unde SC R T SRL (ca persoană juridică română) este înmatriculată şi nu potrivit actului constitutiv al asociatului său B I B.V.

În acest context toate susţinerile recurentei structurate pe lipsa mandatului prin raportare la articolele 7, 9 şi 10 din Legea nr.58/1934 vor fi respinse.

Chiar dacă girurile de pe cambie ar fi semnate de persoane incapabile, totuşi debitorul cambial este ţinut a plăti valoarea cambiei, deoarece excepţia incapacităţii nu poate profita decât incapabilului, iar nu şi debitorului cambial care nu poate invoca decât excepţiile privitoare la forma titlului. A acorda debitorului cambial dreptul de a verifica capacitatea semnatarilor şi de a opune orice fel de excepţii la plata cambiei, ar vătăma creditorul cambial şi ar întârzia plata, înlăturându-se adevăratul scop al creerii cambiei. Or, niciodată n-a fost în intenţia legiuitorului cambial să ofere debitorului cambial pretexte de a amâna plata unei cambii prin invocarea excepţiilor cu privire la capacitatea subscriiturilor chiar şi atunci când mandatul dat presupusului e tacit, acesta este prezumat general şi ca atare cuprinde toate actele necesare exerciţiului comerţului pentru care s-a dat şi deci implicit conţine şi facultatea specială pentru prepus, de a se obliga cambialmente, pentru păstrătorul său, în exerciţiul comerţului ce i s-a încredinţat.

În fine, se reţine că legiuitorul prin articolul 62 din Legea nr.58/1934 reglementează o cale de apărare a debitorului cambial, prin care, pe calea opoziţiei la executare, debitorul poate paraliza executarea silită a înscrisului cambial.

Textul prevăzut în articolul 62 din Legea nr.58/1934 reglementează atât termenul în care se formulează opoziţia la executare cât şi instanţa competentă să o soluţioneze, iar spre deosebire de contestaţia la executare (terţele persoane, vătămate prin actele de executare silită pot utiliza contestaţia la executare) judecarea opoziţiei poate pune în discuţie fondul dreptului, iar debitorul poate opune posesorului urmăritor excepţiile reglementate de articolul 63.

În raport de dispoziţiile legii speciale, corect judecătorul – sindic a apreciat că pe calea contestaţiei reglementată de Legea nr.85/2006 nu pot fi formulate apărări legate de valabilitatea titlului cambial.

Nu este posibilă transformarea contestaţiei prevăzută de Legea nr. 85/2006 într-o acţiune cambială care se poate introduce în alt termen decît cel prevăzut de articolul 33 alineat 2 din Legea nr.85/2006 (articolul 62 din Legea nr.58/1934) iar competenţa materială aparţine judecătoriei şi nu tribunalului.

Faptul că debitoarea a fost somată (fila 124 dosar fond) la altă adresă decât cea la care este înregistrată la Registrul comerţului nu este de natură a duce la admiterea susţinerii acesteia privind neputinţa contestării executării camabiale, de vreme ce termenul de 5 zile prevăzut de articolul 62 din Legea nr.58/1934 curge de la primirea somaţiei de către debitor iar nu de la comunicarea actului de procedură, caz în care există posibilitatea formulării unei cereri de repunere în termen, dincolo de faptul că din procesul verbal (fila 45) rezultă că s-a instituit măsura popririi contului deschis la ING B N.V. – Sucursala Bucureşti şi s-a aplicat sechestru pe fondul de comerţ al debitoarei, măsuri necontestate de debitoare.

Or, cel puţin sub aspectul popririi contului şi aplicării sechestrului (măsuri luate în dosarul de executare nr. 1554/2007 pentru satisfacerea creanţei datorată în baza biletelor la ordin emise la 9.10.2006, 25.01.2007 şi 12.02.2007) debitoarea nu a probat formularea vreunei contestaţii chiar dacă prin încheierea nr. 4749/30.01.2008 s-a dispus înregistrarea în Registrul comerţului a menţiunii privind Procesul verbal din 9.11.2007 referitor la instituirea sechestrului pe fondul de comerţ (fila 23 dosar fond).

Nulitatea biletului la ordin pentru nerespectarea condiţiilor de valabilitate nu se poate cere decât în condiţiile legii speciale- Legea nr. 58/1934- prin acţiune cambială sau opoziţie la somaţia de executare, şi nu pe calea dreptului comun (Legea nr.85/2006 . reprezintă dreptul comun în materia insolvenţei). Recurenta debitoare nu a ales calea specială prevăzută de Legea nr.58/1934 în care putea opune excepţiile de nulitate a titlurilor, motiv pentru care alegaţiile acesteia privind posibilitatea formulării excepţiilor pe calea contestaţiei în procedura insolvenţei, sunt nefondate.

Trei sunt elementele esenţiale pe care în procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 le poate contesta debitorul: inexistenţa fondurilor băneşti suficiente pentru acoperirea datoriilor; neîndeplinirea cerinţelor privind certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei şi neîndeplinierea plafonului minim al creanţelor.

În cauză din cele trei elemente esenţiale ce cuprind contestaţia ce se poate formula în temeiul articolului 33 din Legea nr.85/2006 debitoarea a contestat practic certitudinea creanţei (în modalitatea expusă în precedent – adică sub forma contestării valabilităţii biletelor la ordin, deci al titlului de creanţă).

Or, biletul la ordin ca instrument de plată/garanţie (chiar şi atunci când este emis cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege), certifică creanţa, câtă vreme nu a fost declarat nul.

În fine, criticile hotărârii atacate, sub aspectul lipsei considerentelor în fapt şi în drept pe baza cărora judecătorul sindic a ajuns la concluzia că valabilitatea titlului cambial poate fi invocată – pe calea unui acţiuni specifice, sunt nefondate.

Judecătorul – sindic a avut în vedere că Legea nr.58/1934 pune la dispoziţia debitorului mijloace procesuale specifice, prin care acesta poate opune nulitatea titlului pe cale de excepţie, în cadrul acţiunilor cambiale iniţiate de creditor sau direct pe calea opoziţiei la somaţia de executare şi că debitoarea, ignorând contenciosul special reglementat de menţionatul act normativ, a invocat nulitatea avalului pe calea contestaţiei reglementată de articolul 33 din Legea nr.85/2006, acţiune ce este contrară principiului conform căreia legea specială derogă de la legea generală (Legea nr. 85/2006 reprezintă dreptul comun în materia insolvenţei) neputând fi exercitată, în speţă, câtă vreme debitoarea avea la îndemână opoziţia la executare prevăzută de legea specială.

În acelaşi context nu se vor admite alegaţiile recurentei în sensul că în măsura în care s-ar admite că debitoarea nu poate contesta în cadrul procedurii insolvenţei (ca procedură de executare) valabilitatea titlurilor cambiale, ar rezulta, per a contrario, că nici creditorul nu poate să pună în executare obligaţiile datorate în baza biletelor la ordin, pe calea procedurii speciale a insolvenţei.

În procedura insolvenţei, creditorul nu are nevoie de un titlu executor, ci este suficient să facă dovada existenţei unei creanţe care să îndeplinească condiţiile prevăzute de articolul 3 punctul 6 din Legea nr.85/2006, neavând relevanţă izvorul creanţei câtă vreme actul ce o certifică nu este declarat nul.

Prin urmare, nu se confundă dreptul creditorului de a iniţia executarea silită pe calea procedurii colective cu dreptul debitorului cambial de a invoca excepţii ce ţin de valabilitatea titlului cambial şi obligaţia acestuia de a folosi mijloacele procesuale specifice contenciosului cambial, reglementate prin lege specială (Legea nr.58/1934).

În aceste condiţii şi cu aceste considerente, apreciind că hotărârea pronunţată a avut la bază aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în materie, Curtea constată că nu sunt incidente în cauza de faţă dispoziţiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă şi nici alte motive de modificare sau casare în temeiul articolului 3041 Cod procedură civilă, drept pentru care apreciază recursul nefondat şi în baza articolului 312(1) Cod procedură civilă l-a respins, cu aplicarea articolului 274 Cod procedură civilă în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, către intimată, potrivit dovezilor ce atestă plata acestuia .