Procedura insolvenţei. Cerere de deschidere formulată de debitor. Respingere pentru nedepunerea tuturor actelor din care rezultă starea de insolvenţă.


Corectă aplicare a dispoziţiilor despre regularizarea cerrii de chemare în judecată. Depunerea actelor doveditoare în apel. Admiterea cererii şi trimiterea cauzei pentru deschiderea procedurii

Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 114 din 16 septembrie 2013

Prin sentinţa civilă nr.1450 din 17 mai 2013 a Tribunalului Specializat Cluj s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditoarea SC B. SRL cu sediul in Cluj Napoca … judetul Cluj.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că dispoziţiile art.3 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006 definesc insolventa ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului caracterizata prin insuficienta fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, insolventa fiind vădita atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenta, nu a plătit datoria sa fata de creditor (lit.a) si iminenta atunci când se dovedeşte ca debitorul nu va putea plăti la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadentei (lit.b).

Potrivit dispoziţiilor art. 249 din Noul Cod de procedura civila, incidente in prezenta cauza in raport de prevederile art.24 din acelaşi act normativ si art.3 al.1 din Legea nr.76/2012, precum si de data înregistrării cererii, cel care face o susţinere in cursul procesului trebuie sa o dovedească, in afara de cazurile anume prevăzute de lege. In temeiul acestor prevederi legale, judecătorul sindic a reţinut ca debitoarea avea obligaţia de a face dovada stării de insolventa in ce o priveşte, respectiv dovada faptului ca nu deţine fonduri băneşti disponibile cu ajutorul cărora sa fie in măsura sa asigure achitarea unor creanţe pretinse de creditori, certe, lichide si exigibile. Aceasta proba se impunea a fi făcuta cu înscrisurile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, dispoziţiile menţionate stabilind in mod expres actele pe care debitoarea este obligata sa le anexeze cererii de deschidere a procedurii insolventei cu care a investit instanţa.

In cauza dedusa judecăţii nu s-a făcut insa dovada stării de insolventa. Astfel, la dosarul cauzei nu a fost depusa balanţa de verificare pentru luna precedenta datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolventei, respectiv pentru luna aprilie 2013.

Este real ca debitoarea a depus la dosar balanţele de verificare aferente lunilor decembrie 2012 si martie 2013, bilanţul certificat si contul de profit si pierdere pe anul anterior datei la care a fost înregistrata cererea si fisa sintetica totala emisa de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj Napoca, însa dispoziţiile art.28 din Legea nr.85/2006 stabilesc in mod explicit înscrisurile care trebuiesc ataşate cererii de deschidere a procedurii insolventei si care fac dovada insolventei pretinse de către debitoare, acte care nu au fost depuse in totalitate, lipsind balanţa de verificare pe luna aprilie 2013. In acelaşi timp, se observa si faptul ca actele depuse la dosar reflecta situatia financiara a societăţii pe o perioada anterioara depunerii cererii, iar din luna martie 2013 si pana in luna mai 2013 situaţia financiara a societăţii putea cunoaşte unele modificări, balanţa de verificare aferenta lunii aprilie 2013 având astfel o relevanta sporita in ce priveşte situaţia financiara actuala a societăţii si declararea insolventei acesteia.

Fata de considerentele mai sus expuse, apreciind ca in cauza nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art.27 si 32 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de debitoarea SC B. SRL, ca fiind neîntemeiata.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC B. SRL solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate ca nelegala, cu consecinţa admiterii acţiunii introductive aşa cum a fost ea formulată.

În motivele de apel se arată că la data de 13.05.2013 a înregistrat cererea de deschidere a procedurii de , in conformitate cu prevederile art. 32 din Legea 85/2006 la care a anexat înscrisurile prevăzute de art. 28 din legea 85/2006 despre care a făcut referire in cuprinsul acesteia. In ceea ce priveşte balanţele de verificare arată că a depus balanţele pe lunile decembrie 2012 si martie 2013, dar a omis depunerea balanţei de verificare pe luna aprilie 2013.

Consideră că instanţa de judecata a procedat in mod nelegal, deoarece in situaţia in care cererea nu a îndeplinit in totalitate cerinţele prevăzute art. 28 din Legea nr. 85/2006, in conformitate cu prevederile art. 200 alin. 2 si 3 din Noul Cod de Procedura Civila, debitoarei ar fi trebuit sa i se comunice in scris lipsurile, cu menţiunea ca, in termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anularii cererii. Prin urmare, sancţiunea pentru nedepunerea acestui document este anularea cererii introductive in cazul neconformării celor dispuse si comunicate in prealabil de către instanţa de judecata, si nu respingerea acesteia.

Apreciază că în speţă instanţa de judecata a dispus în mod total greşit respingerea cererii introductive, in condiţiile in care debitoarea nu a fost încunoştiinţată în prealabil despre lipsurile cererii introductive fiind privata astfel de posibilitatea de a face completările necesare. Procedând in acest mod au fost încălcate dispoziţiile imperative ale legii 85/2006 art. 200 alin. 2 si 3 din Noul Cod de Procedura Civila.

Pentru a complini lipsurile constatate de către instanţa de judecată anexează la dosarul cauzei balanţa de verificare întocmita pe luna aprilie 2013 depusa in copie certificate.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reţine următoarele:

1. Preliminar, Curtea observă că criticile apelantei referitoare la greşita aplicare a procedurii regularizării prevăzute de art.200 CPC nu sunt fondate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale enunţate, completul investit cu soluţionarea cererii verifică dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art.194-197 CPC şi dacă aceste cerinţe nu sunt îndeplinite procedează la regularizarea cererii. Însă, din conţinutul art.194-197 CPC rezultă fără echivoc faptul că instanţei nu îi este permis a analiza în această procedură temeinicia cererii depuse de către reclamant, această operaţiune fiind specifică etapei de dezbatere în fond a procesului astfel că doar cu prilejul dezbaterilor se poate aprecia cu privire la probele existente la dosar.

Cum în speţă înscrisurile (bilanţul lunii aprilie 2013) a căror nedepunere a fost sancţionată de către judecătorul sindic al cauzei prin respingerea ca nefondată a cererii vizează însăşi temeinicia cererii formulate astfel că o complinire a probelor, nedepuse de către titularul cererii nu este posibilă în procedura reglementată de art.200 CPC, susţinerile contrare fiind nefondate.

2. Demersul judiciar al debitoarei vizează deschiderea procedurii insolvenţei sale apreciind că se află în stare de insolvenţă şi că în raport de fondurile băneşti disponibile nu poate face faţă datoriilor exigibile.

Potrivit art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile şi este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă.

Conform art. 27 din acelaşi act normativ, debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.

În speţă, Curtea constată că înscrisurile depuse în probaţiune (f.4,5 dosar recurs, coroborate cu cele aflate în dosarul de fond) evidenţiază împrejurarea că debitoarea, la data formulării cererii, avea datorii scadente iar fondurile băneşti ale acesteia nu sunt suficiente pentru plată astfel că se poate susţine cu temei că starea de insolvenţă este dovedită.

În consecinţă, întrucât în speţă, probele administrate au evidenţiat fără echivoc împrejurarea că debitoarea are datorii care nu pot fi achitate cu sumele disponibile, Curtea va constata că ipoteza normei legale din art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 este întrunită şi constatând că cererea întruneşte cerinţele art.28 din lege, va aprecia apelul ca fiind fondat iar în temeiul art.8 din Legea nr.85/2006 raportat la art.480 C.pr.civ. îl va admite, va anula hotărârea apelată şi va trimite cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei.