Procedura insolvenţei.Cerere de intervenţie în interes propriu Faliment


Procedura insolvenţei.Cerere de intervenţie în interes propriu.

Intervenţia principală are ca scop invocarea de către un terţ a unui drept ce urmează a fi valorificat în cadrul unui proces declanşat de alte persoane, care, dacă nu ar fi apărat pe această cale, ar cauza intervenientului un prejudiciu.

Intervenţia principală are ca scop invocarea de către un terţ a unui drept ce urmează a fi valorificat în cadrul unui proces declanşat de alte persoane, care, dacă nu ar fi apărat pe această cale, ar cauza intervenientului un prejudiciu.

În speţă, nu ne aflăm în această ipoteză, atâta timp cât intervenientul a avut în acest dosar, într-un prim ciclu procesual, calitatea de creditor principal, dreptul său fiind valorificat în cadrul unui proces declanşat chiar de către intervenient şi asupra căruia instanţa s-a pronunţat în mod irevocabil.

În speţă, nu ne aflăm în această ipoteză, atâta timp cât intervenientul a avut în acest dosar, într-un prim ciclu procesual, calitatea de creditor principal, dreptul său fiind valorificat în cadrul unui proces declanşat chiar de către intervenient şi asupra căruia instanţa s-a pronunţat în mod irevocabil.

Prin folosirea căii conferite de dispoziţiile art.46 Cod procedură civilă, intervenientul încearcă în fapt să eludeze dispoziţiile referitoare la exercitarea dreptului de recurs şi cele cu privire la intrarea în puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti.

Prin folosirea căii conferite de dispoziţiile art.46 Cod procedură civilă, intervenientul încearcă în fapt să eludeze dispoziţiile referitoare la exercitarea dreptului de recurs şi cele cu privire la intrarea în puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti.

Sentinţa nr. 1508 din 29 Iunie 2011 Tribunalul Vâlcea-secţia comercială

La data de 30 martie 2009 creditorul MG a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC U SA Rm.Vâlcea pentru suma de 10.500 Euro, conform contractului de sponsorizare din 3.01.2007.

La data de 12 septembrie 2009 creditoarea SC A S SRL BUCURESTI a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC U SA Rm.Vâlcea, cererea fiind conexată, prin încheierea din 22.10.2009 la cea înregistrată anterior.

Împotriva ambelor cereri a formulat contestaţii debitoarea, iar prin sentinţa nr.xxx/1.04.2010 Tribunalul Vâlcea a admis contestaţiile formulate şi a respins cererile de deschidere a procedurii insolvenţei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut în considerente că prin contestaţia existentă la dosar în contradictoriu cu creditorul MG, se precizează că cele susţinute de acesta nu sunt reale, creanţa acestui creditor neîndeplinind condiţiile prevăzute de lege, de a fi certă, lichidă şi exigibilă. Acesta a încercat şi pe calea somaţiei de plată să recupereze suma pretins datorată de debitoare, însă Judecătoria sectorului 6 i-a respins cererea, prin sentinţa nr.yyyy/16.02.2009.

Instanţa a constatat că este vorba de aceleaşi pretenţii rezultate din contractul de sponsorizare din 3.01.2007 .

În plus, acelaşi creditor MG a formulat şi cerere în baza dreptului comun pentru recuperarea sumei ce pretinde că i-o datorează pârâta din contractul de sponsorizare, iar aceasta a fost declinată de Judecătoria sectorului 6 la Judecătoria Rm.Vâlcea.

În acest context, instanţa a apreciat creanţa creditorului ca nefiind certă, lichidă şi exigibilă, ci dimpotrivă aceasta aflându-se în litigiu, datoriile fiind certe, când existenţa lor este neîndoielnică, ceea ce nu este cazul cu suma pretinsă de MG.

Cu privire la contestaţia debitoarei referitor la creanţa solicitată de SC A S SRL, s-a reţinut că şi această firmă creditoare a formulat somaţie de plată contra pârâtei şi i-a fost respinsă, aşa cum rezultă din certificatul emis de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a comercială şi depus de pârâtă la data de 25.03.2010 în dosarul cauzei.

În plus din extrasele de cont depuse de pârâtă la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că rezultă că prin conturile deţinute la BRD Rm.Vâlcea, s-au efectuat mai multe operaţiuni financiare de încasări şi plăţi, chiar în luna martie 2010, de către SC U SA.

Împotriva sentinţei a formulat recurs creditoarea SC AS SRL, recurs admis de către Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr.ccc/R-COM din 29.09.2010, decizie prin care s-a modificat sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei debitoarei faţă de această creditoare, cauza fiind trimisă spre rejudecare în vederea admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, restul menţiunilor fiind menţinute.

În rejudecare, la data de 28 martie 2011 MG a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, fiind invocată o proprie creanţă ce decurge din contractul de sponsorizare din 3.01.2007, cerere prin care s-a arătat că debitoarea mai are de achitat suma de 10.500 Euro reprezentând 42.924 lei la care se adaugă dobânda legală-fila 421 dosar.

La data de 5.05.2011 creditoarea SC AS SRL BUCURESTI a înaintat cerere de renunţare la judecată.

Prin Note de şedinţă debitoarea a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie în interes propriu, arătându-se că atâta timp cât acesta nu a uzat de calea legală a recursului, nu mai poate fi primită o nouă cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, după casarea cu trimitere după soluţionarea numai a recursului formulat de SC AS SRL BUCURESTI.

Faţă de cererile depuse în rejudecare instanţa a reţinut următoarele:

Cu privire la cererea de renunţare la judecată, instanţa a luat act de aceasta, potrivit dispoziţiilor art.246 alin.1) Cod procedură civilă.

Referitor la cererea de intervenţie în interes propriu, instanţa a constatat următoarele:

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 49 Cod procedură civilă „Oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane.

Intervenţia este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.”

În speţă, intervenientul formulase în cadrul aceluiaşi dosar cerere de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC U SA RM VALCEA, pentru valorificarea aceleiaşi creanţe de 10.500 Euro ce decurge din executarea contractului de sponsorizare din data de 3.01.2007.

Într-un prim ciclu procesual, cererea lui MG, care iniţiase cererea pe cale principală, a fost respinsă prin sentinţa nr.xxx/1.04.2010, sentinţă rămasă irevocabilă, cu privire la creanţa acestuia, prin nerecurare.

În acest context, nu mai poate fi primită cererea de intervenţie în interes personal formulată în cadrul aceluiaşi dosar de către MG, care în fapt reprezintă o nouă cerere de deschidere a procedurii insolvenţei cu privire la aceeaşi creanţă, atâta timp cât instanţa s-a pronunţat în mod irevocabil asupra acesteia.

Prin urmare, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.