Rolul activ al judecătorului sindic în materia privitoare la atragerea răspunderii membrilor organului de conducere pe temeiul art.138 alin. 1 lit. a-g din nu înseamnă obligarea acestuia de a iniţia şi nici de a produce probe pentru a observa dacă nu cumva în cauză se conturează elementele acestei răspunderi.
Nu revine judecătorului sindic obligaţia de a iniţia şi nici de a produce probe din care ar putea să rezulte necesitatea atragerii răspunderii membrilor organului de conducere, o atare probaţiune urmând a fi realizate de către titularul cererii formulate în acest sens în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 căruia, dată fiind calitatea acestuia de reclamant îi revine inclusiv obligaţia de dovedire a cererii, în temeiul art.1169 Cod civil.
Secţia comercială – Decizia comercială nr. 36/16 ianuarie 2009
Prin Sentinţa nr.13749/C/18.09.2008 pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr. 1794/85/2007 al Tribunalului Sibiu s-a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC „V. & V.” SRL cu sediul în localitatea Ş., judeţul Sibiu, pe temeiul art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, constatând că debitoarea nu deţine bunuri sau valori valorificabile în cadrul procedurii pentru recuperarea creanţelor depuse în cauză.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs creditoarea AVAS Bucureşti solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea recursului se invocă încălcarea de către judecătorul sindic a dispoziţiilor art. 132 alin. 2 coroborate cu art. 129 alin. 2 şi art. 7 din Legea nr. 85/2006 prin aceea că nu a supus adunării generale a creditorilor spre aprobare raportul final al lichidatorului judiciar şi nu a comunicat acest raport creditorilor pentru a putea depune eventuale obiecţiuni în termenul de 5 zile prevăzute de lege.
De asemenea, se invocă încălcarea dispoziţiilor art.129 Cod procedură civilă pe temeiul căruia judecătorul sindic era obligat să ordone administrarea de probe, inclusiv cu expertiza, menite să determine cauzele reale şi împrejurările care au determinat ajungerea societăţii în stare de . În condiţiile în care lichidatorul judiciar nu a promovat o cerere de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere, se apreciază că judecătorul sindic era obligat să convoace o adunare a creditorilor în vederea analizării oportunităţii promovării unei astfel de cereri, sens în care ar fi fost necesar să ceară asistenţa comitetului creditorilor.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate se constată următoarele:
În ce priveşte raportul final al lichidatorului judiciar, prin care acesta solicită închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei, cu motivarea că debitoarea nu are bunuri ori alte disponibilităţi băneşti şi nici un creditor nu s-a oferit pentru a avansa sumele necesare, se constată că acest raport a fost adus la cunoştinţa recurentei în şedinţa din data de 14.02.2008, reprezentantul acesteia declarând chiar că se opune închiderii procedurii până ce, în dosarul penal în care sunt cercetaţi cei doi administratori ai societăţii debitoare pentru evaziune fiscală, nu se va fi încheiat.
În aceste condiţii, în care se dovedeşte că recurenta a cunoscut propunerea lichidatorului de închidere a procedurii făcând chiar obiecţiuni în acest sens, criticile acesteia legate de nerespectarea dispoziţiilor indicate privitoare la închiderea procedurii falimentului, urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate.
Cât priveşte criticile referitoare la necesitatea formulării în cauză a unei cereri de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere, cerere cu privire la care judecătorul sindic ar fi obligat, din oficiu să dispună administrarea de probe pentru a vedea dacă nu există cauze sau împrejurări de natură a antrena răspunderea acestora, se constată că o asemenea critică este neîntemeiată.
Într-adevăr, potrivit art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, o cerere de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere a debitoarei poate fi promovată de către administratorul ori lichidatorul judiciar din proprie iniţiativă ori de către comitetul creditorilor cu autorizarea prealabilă a judecătorului sindic. Cum o atare cerere are valoarea unei cereri de chemare în judecată prin care se urmăreşte stabilirea în sarcina persoanelor vinovate a unei răspunderi civile delictuale pentru săvârşirea faptelor prevăzute limitativ de textul art. 138 alin. 1 lit. a-g, urmează ca cel care formulează o astfel de cerere va trebui, în temeiul art. 1169 să facă dovada tuturor elementelor acestei răspunderi, prin raportare atât la condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute în textul art. 998-99 Cod civil, cât şi a celor speciale prevăzute în textele mai sus indicate. Între acestea, în primul rând, reclamantul va trebui să facă dovada faptelor imputabile precum şi a legăturii acestora cu prejudiciul suferit, respectiv cu creanţele stabilite în cauză şi, în acelaşi timp, a vinovăţiei cu indicarea exactă a persoanelor vinovate, o imputare în general a vinovăţiei nefiind admisă.
Iată, aşadar, că nu revine judecătorului sindic obligaţia de a iniţia şi nici de a produce probele necesare în vederea atragerii răspunderii membrilor organului de conducere, ci altor persoane expres indicate de textul art.138 alin.3 mai sus menţionat, fără ca prin aceasta să se înţeleagă neglijarea atribuţiilor sale privind încuviinţarea şi administrarea probaţiunii ori rolul său activ, atunci când sunt potrivit legii, solicitate. Cum o atare cerere de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere a debitoarei nu a fost făcută în cauză, criticile recurentei privitoare la necesitatea promovării şi a susţinerii sale de către judecătorul sindic se dovedesc neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
1
