Accident rutier. înlăturarea expertizei tehnice auto efectuate în cauză, nefundamentată pe cercetări ştiinţifice


Expertiza în cazul investigării accidentelor de circulaţie rutieră are ca principal obiectiv stabilirea împrejurărilor în care a avut loc accidentul pe baza urmelor create pe şi de autovehicul pe segmentul de drum respectiv, iar în stabilirea dinamicii producerii unui accident rutier, o importanţă deosebită o are stabilirea mărimii vitezei şi, mai ales, a celei avute de autovehicule în momentul premergător producerii impactului. în lipsa unor elemente de lucru ştiinţifice, concluziile expertului constând în aprecierile asupra dinamicii producerii accidentului nu pot fi decât subiective, iar stabilirea textelor de lege încălcate de participanţii la eveniment este atributul agentului constatator; în cazul în care procesul-verbal întocmit de acesta este contestat, stabilirea dispoziţiilor legale încălcate revine exclusiv instanţei de judecată, în urma administrării probelor pe care le consideră necesare.

Jud. Babadag, sent. civ. nr. 784/2008, portal.just.ro

Prin plângerea contravenţională adresată Judecătoriei Tulcea şi înregistrată pc rolul acestei instanţe la data de 3 august 2007, petenta

G.A. a contestat procesul-verbal de contravenţie seria AY nr. 0159826 din 24 iulie 2007, încheiat de l.P.J. Tulcea, solicitând anularea

acestuia. In motivarea plângerii, a arătat petenta că, în ziua de 24 iulie 2007, a fost implicată într-un eveniment rutier, în urma căruia au rezultat avarii ale celor două autovehicule implicate, eveniment rutier apreciat de către petentă a fi produs din culpa celuilalt conducător auto, contrar reţinerilor din procesul-verbal de contravenţie. A arătat petenta că a realizat o manevră de depăşire a unui autotir, moment în care un alt autotir s-a angajat în realizarea unei manevre de depăşire, intrând în coliziune cu spatele autovehiculului său, în timp ce realiza depăşirea celuilalt autotir aflat în faţa sa. Mai arată petenta că a realizat manevra de depăşire după ce s-a asigurat din faţă şi din spate şi a semnalizat intenţia de realizare a manevrei de depăşire, susţinându-se că în mod eronat agentul constatator a reţinut culpa sa exclusivă în

producerea evenimentului rutier. In drept, plângerea contravenţională

nu a fost motivată. In susţinerea plângerii, petenta a depus în copie procesul-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei. Intimata, legal citată, nu s-a prezentat la judecata cauzei şi nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din 11 decembrie 2007, instanţa din oficiu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Tulcea. Prin sentinţa civilă nr. 3533 din 11 decembrie 2007, Judecătoria Tulcea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag, reţinându-se că, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. S-a reţinut că, raportat la prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, aceste norme stabilind o competenţă teritorială de ordine publică, potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ., de la care nu se poate deroga. Cum contravenţia reţinută de agentul constatator în sarcina petentei a fost săvârşită pe raza unei localităţi care se află în circumscripţia Judecătoriei Babadag, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag.

In cauză s-a încuviinţat proba testimonială cu doi martori şi s-a încuviinţat proba cu expertiza auto având ca obiectiv stabilirea modalităţii de producere a accidentului rutier, în funcţie de avariile produse autoturismelor implicate, şi stabilirea culpei persoanei carc a produs accidentul. La termenul de judecată din data de 9 aprilie 2008, petenta a renunţat la proba testimonială încuviinţată, învederând că unul dintre martori este plecat în străinătate, iar celalalt martor era în grad prohibit de lege, fiind fratele său. Cauza a fost soluţionată cu introducerea asigurătorului A.Ţ.A.

Analizând lucrările dosarului, prin prisma materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele: prin procesul-verbal de contravenţie seria AY nr. 0159826 din 24 iulie 2007, încheiat de I.P.J. Tulcea, s-a reţinut că petenta, la efectuarea manevrei de depăşire a unui autotir, nu s-a asigurat corespunzător din spate, neobservând că în acelaşi timp era depăşită de autotractorul condus de numitul G.S., cu carc a intrat în coliziune, fapta comisă reţinându-se că constituie contravenţia prevăzută de art. 118 lit. a) din

H.G. nr. 1391/2006 şi sancţionată cu 234 Ici amendă contravenţională conform art. 101 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, aplicându-i-se şi măsura complementară a reţinerii permisului de conducere. In procesul-verbal au fost consemnate următoarele avarii la autovehiculul condus de cătrc petenta: parbriz spate, aripa spate stânga înfundată, tripla spate stânga spartă, bară protecţie spate, capota portbagaj, plafon, parbriz. Petenta a semnat procesul-verbal de contravenţie fară a avea obiecţiuni, în rubrica privind obiecţiunile menţionându-se că nu arc nicio obiecţiunc.

In ceea ce priveşte raportul de expertiză tehnică judiciară auto, instanţa a reţinut caracterul subiectiv al acestuia, pentru următoarele considerente: cu privire la dinamica producerii accidentului, expertul a arătat că, în lipsa unor elemente care să clarifice modalitatea de producere a evenimentului rutier, apreciază că nu se poate efectua o determinare riguroasă a condiţiilor în care s-a produs accidentul doar pe baza documentaţiei depuse la dosar, însă, ţinând cont de stăruinţa petentei care, prin formularea plângerii contravenţionale, nu recunoaşte culpa reţinută de organele de poliţie, apreciază că ar fi putut exista o stare de fapt care să susţină plângerea petentei, motivat de faptul că şoferul autotrenului rutier, G.S., recunoaşte în declaraţiile sale că autoturismul din faţa sa efectua manevre de viraj stânga-dreapta pc sensul de mers, astfel că poate fi indicată o sinergie a producerii evenimentului rutier, reţinându-se în esenţă concluziile sus reţinute,

concluzii ce nu au ca suport cerectări ştiinţifico. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a concluzionat că, în raport de condiţiile de drum şi trafic reţinute din probele administrate în dosar, accidentul rutier s-a produs din vina conducătorului auto G.S., care, probabil, circulând cu o viteză peste limita legală de deplasare prin localitate, nu a manifestat diligenţa necesară înainte de luarea deciziei de a intra în depăşire şi de a nu acorda o mai mare atenţie necesităţii de a efectua manevra de depăşire a unui autoturism, astfel că, apropiindu-se lansat de locul producerii accidentului, a intrat în coliziune frontal-dorsală cu autoturismul condus de petentă, aflat în prima manevră de depăşire a unui alt autovehicul de mare tonaj.

Intimatul a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, învederând că expertul nu a efectuat expertiza din punct de vedere tehnic raportat la dispoziţiile legale, nu a măsurat lungimea tronsonului de drum pentru a putea exprima o concluzie legală şi a făcut aprecieri contradictorii în cuprinsul raportului de expertiză. De asemenea, s-a mai învederat că expertul trebuia să se raporteze la dispoziţiile legale ale O.U.G. nr. 195/2002 şi ale Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, iar în calitatc de expert trebuia să măsoare lungimea drumului pentru a se putea raporta la dispoziţiile legale. De asemenea, expertul în mod greşit se bazează pe „omisiunea” celuilalt conducător auto, care nu a spus nici că a semnalizat, nici că nu a semnalizat, luând

această omisiune ca o recunoaştcre a faptului că nu a semnalizat. In răspunsul la obiecţiuni, expertul a reiterat aceleaşi concluzii.

In general, printr-un raport de expertiză judiciară auto, expertul transmite o convingere bazată pe cercetări ştiinţifice. Argumentarea trebuie să fie indisolubil legată de conţinutul obiectiv al faptelor stabilite în procesul expertizei, ca prezentând o reproducere raţională a realităţii. Particularizând la investigarea accidentelor de circulaţie rutieră, expertiza are ca principal obiectiv stabilirea împrejurărilor în care a avut loc accidentul, pe baza urmelor create pe şi de autovehi-

cuiul pe segmentul de drum respectiv. In stabilirea dinamicii producerii unui accident rutier, o importanţă deosebită o are stabilirea mărimii vitezei şi, mai ales, a celei avute de autovehicule în momentul premergător producerii impactului. Viteza de deplasare avută de autovehicule în momentul premergător impactului poate fi determinată, cu un grad redus de incertitudine, pe baza stabilirii părţilor de

energie iniţială a vehiculului, consumate de acesta până la oprire. In lipsa unor elemente de lucru ştiinţifice, concluziile expertului constând în aprecierile asupra dinamicii producerii accidentului nu pot fi decât

subiective. Stabilirea textelor de lege încălcate de participanţii la eveniment este atributul agentului constatator, iar în cazul în care procesul-verbal întocmit de acesta este contestat, stabilirea dispoziţiilor legale încălcate revine exclusiv instanţei de judecată, în urma administrării probelor pe care le consideră necesare. Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei se constată numai de instanţa de judecată, astfel încât aprecierile expertului nefundamentate pe cercetări ştiinţifice au fost apreciate ca neavenite.

Coroborând menţiunile înscrise de petentă în procesul-verbal contestat, potrivit cărora „nu am nicio obiecţie”, instanţa a reţinut temeinicia situaţiei de fapt reţinute în procesul-verbal întocmit de agentul constatator, neputându-se aprecia raportul de expertiză, pentru considerentele sus reţinute, ca fiind de natură să înlăture prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal contestat. S-a apreciat că forţa probantă a acestuia nu a fost înlăturată în cauză, instanţa respingând plângerea ca nefondată