Ajutor de stat acordat sub forma scutirii de la plata impozitului pe clădiri şi terenuri. Competenţa emiterii deciziilor în legătură cu ajutorul acordat


Comisia Europeană are dreptul să solicite şi să obţină de la orice stat membru informaţii despre ajutoarele de stat existente. Numai în cazul în care Comisia consideră că un ajutor existent nu mai este compatibil cu piaţa comună, aceasta, în mod exclusiv, poate propune, în scris, statului în cauză una dintre următoarele măsuri: modificări de fond ale schemei de ajutor, introducerea unor cerinţe procedurale, abrogarea schemei de ajutor.

Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2132 din 8 iunie 2011

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția Comercială Contencios Administrativ și Fiscal la data de 21.05.2009, reclamanta SC E. SA Botoșani, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Botoșani – Direcția Taxe și Impozite Locale Botoșani, în temeiul art. 218 alin. (2) C.proc.fisc., a solicitat anularea Dispoziției nr. 11454/2009 și exonerarea de la plata sumei de 31.448,04 lei reprezentând impozit nedatorat pe clădirile și terenurile aflate în parcul industrial.

în motivare, reclamanta a invocat nelegalitatea dispoziției emise în baza art. 7 lit. d) din O.G. nr. 65/2001 și art. 17 și 18 din Ordinul nr. 296/2007 arătând că:

– art. 7 lit. d) din O.G. nr. 65/2001 nu există, fiind abrogat în mod implicit de către C.fisc., iar Ordinul nr. 296/2007 nu este aplicabil societății reclamante, întrucât fiind societate administrator al Parcului Industrial i se aplică procedura prevăzută de Ordinul nr. 264/2002;

– aplicabile în situația sa sunt doar dispozițiile art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 157 lit. 1) din Legea nr. 571/2003, potrivit cărora impozitul nu se datorează pentru clădirile sau construcțiile din parcuri industriale;

– titlul de Parc Industrial Botoșani a fost emis de autorități prin Ordinul nr. 170/02.06.2003, iar odată cu acordarea acestuia a fost emisă Decizia nr. 225/2003 de către Consiliul concurenței privind autorizarea alocării specifice de ajutor de stat.

– într-o speță similară, Tribunalul Botoșani s-a pronunțat în sensul anulării dispoziției;

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât:

– dispozițiile art. 7 lit. d) din O.G. nr. 65/2001 a fost introdus prin pct. 6 din Legea nr. 490/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 65/2001, potrivit căruia „pentru construirea și dezvoltarea unui parc industrial se acordă reduceri de impozit de către administrația publică locală pe bază de hotărâri ale consiliilor locale sau județene în a căror rază administrativ teritorială se află parcul industrial respectiv, pentru bunurile imobile și terenurile transmise în folosința parcului industrial”;

– dispozițiile art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. a) din Legea nr. 571/2003 prevăd scutirea pentru clădirile și terenurile industriale, însă acestea se acordă potrivit legii; aceste dispoziții trebuie completate cu prevederile pct. 77 alin. (5) din H.G. nr. 44/2004, care fac referire la O.G. nr. 65/2001, ordonanță care prin art. 7 prevede posibilitatea reducerii de impozite doar în bază de hotărâri ale consiliilor locale, aceleași concluzii rezultând și din prevederile Ordinului nr. 296/2007;

– în ceea ce privește pronunțarea Tribunalului Botoșani într-o speță asemănătoare menționează faptul că aceasta nu este izvor de drept.

Prin sentința nr. 71/21.01.2010, Tribunalul Botoșani a respins ca nefondată acțiunea cu motivarea că scutirea de impozit în situația parcurilor industriale este posibilă numai în baza unei hotărâri a Consiliului Local, aspect ce rezultă și din Ordinul nr. 296/2007.

Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost admis prin Decizia nr. 983/03.06.2010 a Curții de Apel Suceava, care a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că prima instanță nu s-a pronunțat și nu a făcut referiri nici în redactarea sentinței cu privire la o serie de înscrisuri invocate de reclamantă în dovedirea cererii.

Tribunalul Botoșani – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reinvestit cu judecarea cauzei, prin sentința nr. 1665/08.12.2010, a admis acțiunea și a anulat Dispoziția nr. 11454/2009 emisă de Primarul municipiului Botoșani și Decizia de impunere nr. 10150/04.03.209 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului Botoșani, în ceea ce privește suma de 31.448,04 lei reprezentând impozit datorat pe clădirile și terenurile din Parcul Industrial, reținând următoarele:

Reclamanta funcționează în cadrul Parcului Industrial Botoșani, titlul fiind obținut conform ordinului Ministrului Dezvoltării și Prognozei nr. 170 din 2 iunie 2003.

Pârâta Direcția Impozite și Taxe locale Botoșani a procedat la emiterea deciziei de impunere nr. II/10150 din 04.03.2009, în vederea perceperii impozitului pe clădirile și terenurile proprietatea SC E. SA Botoșani, deținute în cadrul parcului industrial.

împotriva respectivei decizii de impunere reclamanta a formulat contestație, soluționată prin Dispoziția nr. 11454/2009 a Primarului municipiului Botoșani, prin care s-a dispus respingerea ei.

Reclamanta s-a adresat instanței, solicitând anularea Dispoziției nr. 11454/2009 a Primarului municipiului Botoșani, prin care s-a dispus respingerea contestației sale și implicit a Deciziei de impunere prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 31.448,04 lei cu titlu de impozit pentru terenurile și clădirile din Parcul Industrial, cu motivarea că potrivit art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 alin. (1) lit. l) C.fisc., pentru respectivele imobile nu se datorează impozit.

Tribunalul, ca instanță de fond, a apreciat că problema care se impune a fi elucidată, în speță, este aceea dacă facilitățile fiscale prevăzute de art. 250 alin. (l) pct. 9 și art. 257 alin. (1) lit. l) C.fisc., în sensul că nu se datorează impozit pentru clădirile și terenurile din parcurile industriale reprezintă o formă de ajutor de stat în sensul prevederilor din art. 2 alin. (8) din Legea nr. l43/1999( pentru perioada în care această lege a fost în vigoare).

în art. 2 C.fisc. sunt precizate impozitele și taxele reglementate de acesta, printre acestea regăsindu-se și impozitele și taxele locale, la lit. h).

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, privind C.fisc. „prezentul cod stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite și taxe , precum și modul de calcul și de plată al acestora”.

Art. 1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 571/2003 prevăd că „în materie fiscală dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului Fiscal. Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederile acelui tratat”.

Aceste dispoziții se regăsesc și în art. 148 alin. (2) din Constituția României.

în art. 1 alin. (5) C.fisc. se prevede faptul că „orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 117/2006, privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007”.

Ajutorul de stat poate fi acordat prin mai multe modalități, printre care în art. 2 alin. (8) din Legea nr. 143/1999 (modificată ulterior prin O.U.G. nr. 117/2006) se enumeră exceptările, reducerile sau amânările de la plata taxelor și impozitelor. Ajutorul de stat se concretizează, prin urmare, în cazul reclamantei, în exceptarea de la plata acestor impozite și taxe pentru terenuri și clădiri, asigurându-se acesteia un beneficiu de natură economică și financiară, pe care nu l-ar fi obținut în absența acestor măsuri. Prin urmare reclamanta intră în categoria persoanelor juridice cărora, li se putea acorda ajutorul de stat, însă în condițiile procedurii instituită de O.U.G. nr. 117/2006.

întrucât această scutire de impozit reprezintă un ajutor de stat, conform art. l alin. (5) C.fisc., persoanele care, în virtutea titlului de parc industrial, beneficiază de o asemenea scutire trebuie să se supună reglementărilor și modalităților de notificare și autorizare prevăzute în materia ajutorului de stat: Legea nr. l43/1999 privind ajutorul de stat și, ulterior, de O.U.G nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat.

în ceea ce privește competențele privind autorizarea și recuperarea ajutorului de stat s-a constatat că, pentru perioada 1 ianuarie 2000-31 decembrie 2006, potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999, constatarea ca ilegal a unui ajutor de stat, precum și procedurile de recuperare și rambursare a ajutorului de stat erau atribuții aflate în competența Consiliului Concurenței și a instanțelor de judecată, iar nu a organelor fiscale.

Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, conform prevederilor O.U.G. nr. 117/2006, competența de constatare ca ilegal a unui ajutor de stat și procedurile de recuperare și rambursare a ajutorului ilegal au fost transferate Comisiei Europene, Consiliul Concurenței îndeplinind rolul de autoritate de contact între Comisia Europeană și furnizorii de ajutor de stat.

Astfel, conform art. 26 din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, „beneficiarul unui ajutor de stat este obligat să ramburseze suma reprezentând echivalentă ajutorului de stat a cărei recuperare a fost dispusă de Comisia Europeană”.

în art. 30 se prevede că, Consiliul Concurenței îndeplinește rolul de autoritate de contact între Comisia Europeană și furnizorii de ajutor de stat, în procedura de adoptare a deciziilor de suspendare sau recuperare provizorie a ajutoarelor de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Regulamentul CE nr. 659/1999.

Conform textului comunitar invocat, Comisia Europeană are dreptul să solicite și să obțină de la orice stat membru informații despre ajutoarele de stat existente.

Numai în cazul în care Comisia consideră că un ajutor existent nu mai este compatibil cu piața comună, aceasta, în mod exclusiv, poate propune, în scris, statului în cauză una dintre următoarele măsuri: modificări de fond ale schemei de ajutor; introducerea unor cerințe procedurale; abrogarea schemei de ajutor.

în aceste condiții, se apreciază că orice decizii emise de organismele din România, inclusiv cele emise de organele fiscale locale, încalcă rolul exclusiv de control și decizie al Comisiei Europene, urmând a fi anulate ca fiind emise de organe fără calitate în a dispune măsuri privitoare la ajutoarele de stat autorizate sau ilegale.

întrucât Dispoziția nr. 11454/2009 a Primarului municipiului Botoșani și Decizia de impunere nr. II/10150 din 04.03.2009 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale Botoșani, prin care s-a constatat nelegalitatea acordării acestei forme de ajutor de stat și s-a dispus recuperarea ei prin stabilirea unei obligații de plată în sarcina reclamantei în cuantum de 31.448,04 lei, sunt emise cu încălcarea competenței exclusive de control și decizie a Comisiei Europene, tribunalul a apreciat că sunt emise de organe fără calitate în acest sens, motiv pentru care, admițând acțiunea, a dispus anularea lor, reținând și motivarea înaltei Curți de Casație și Justiție în Decizia nr. 5731/2009, potrivit căreia facilitățile fiscale prevăzute de C.fisc. pentru parcurile industriale sub forma scutirilor de la plata impozitului pe terenuri și clădiri reprezintă o formă de ajutor de stat.

împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Primarul și Municipiul Botoșani, prin recursuri identice, în care critică hotărârea sub aspectul legalității, motivele de recurs încadrându-se în prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

în motivarea recursului, se arată, în esență, că societatea nu a solicitat unității administrativ-teritoriale, în speță Consiliului Local Botoșani, acordarea scutirilor prevăzute de C.fisc.

Scutirile prevăzute de art. 250 alin (1) pct. 9 din Legea nr. 571/2003 privind C.fisc., „clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii; ” si de art. 257 lit. l) „terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii”; se acordă pe baza hotărârilor consiliului local conform art. 7 din O.G. nr. 65/2001 privind constituirea si funcționarea parcurilor industriale.

Dacă scutirile prevăzute de art. 250 alin. (1) pct. 9 si de art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003, reprezintă ajutor de stat, organele fiscale locale nu au calitatea de a dispune măsuri privitoare la ajutoarele de stat, competența legală îi revine Consiliului Local Botoșani, conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind C.fisc.;

„(5) Orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007”, iar, prin dispozițiile art. 286 alin. (6) C.fisc., se stipulează, in mod expres, modalitatea de acordare de către consiliul local a scutirilor de la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, în condițiile îndeplinirii dispozițiilor prevăzute de O.U.G nr. 117/2006;

„(6) începând cu anul fiscal 2008, consiliul local poate acorda scutiri de la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, datorată de către persoanele juridice în condițiile elaborării unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv dezvoltarea regională și în condițiile îndeplinirii dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007.”

Faptul că scutirea se acordă pe baza hotărârii consiliului local, rezultă și din interpretarea art. 11 alin. (4) din Ordinul nr. 264/2002 privind aprobarea Instrucțiunilor de acordare și anulare a titlului de parc industrial:

„Facilități

(…) (4) Reducerile de impozite și facilitățile acordate de autoritățile administrației publice locale potrivit art. 7 lit. d) și (…)”

Concluzionează recurenții că, deși Codul fiscal prevede scutirea de la plata impozitului pentru clădirile si terenul situat in Parcul industrial Botoșani, intimata-reclamantă SC E. SA nu a solicitat consiliului local acordarea acestora.

Intimata SC E. SA Botoșani a depus note de concluzii, solicitând respingerea recursului, reiterând motivele de la prima instanță.

Au depus concluzii scrise și recurenții, reiterând motivele de recurs.

Curtea de Apel Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, prin decizia nr. 2132/08.06.2011, a respins recursurile, ca nefondate, reținând următoarele:

Cert este că reclamanta funcționează în cadrul Parcului Industrial Botoșani, titlul de parc industrial fiind obținut conform Ordinului Ministrului Dezvoltării și Prognozei nr. 170 din 2.06.2003.

Potrivit art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. i) C.fisc., nu se datorează impozit pentru clădirile și terenurile din parcurile industriale, ceea ce constituie un ajutor de stat concretizat în exceptarea de la plata acestor impozite, asigurându-se reclamantei-intimate un beneficiu de natură economică și financiară, pe care nu l-ar fi obținut în absența acestor măsuri.

Prin urmare, intimata-reclamantă intră în categoria persoanelor juridice cărora li se putea acorda ajutorul de stat, însă în condițiile procedurii instituite de O.U.G. nr. 117/2006. întrucât această scutire de impozit reprezintă un ajutor de stat, conform art. 1 alin. (5) C.fisc., persoanele care, în virtutea titlului de parc industrial, beneficiază de o asemenea scutire trebuie să se supună reglementărilor și modalităților de notificare și autorizare prevăzute în materia ajutorului de stat: Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat și, ulterior, de O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat.

în ceea ce privește competențele privind autorizarea și recuperarea ajutorului de stat, s-a constatat că, ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, conform prevederilor O.U.G. nr. 117/2006, competența de constatare ca ilegal a unui ajutor de stat și procedurile de recuperare și rambursare a ajutorului ilegal au fost transferate Comisiei Europene, Consiliul Concurenței îndeplinind rolul de autoritate de contact între Comisia Europeană și furnizorii de ajutor de stat.

Astfel, Comisia Europeană are dreptul să solicite și să obțină de la orice stat membru informații despre ajutoarele de stat existente. Numai în cazul în care Comisia consideră că un ajutor existent nu mai este compatibil cu piața comună, aceasta, în mod exclusiv, poate propune, în scris, statului în cauză una dintre următoarele măsuri: modificări de fond ale schemei de ajutor, introducerea unor cerințe procedurale, abrogarea schemei de ajutor.

în aceste condiții, fără a mai analiza întreaga procedură după aplicarea acestei prevederi legale, se constată că atât decizia de impunere, cât și dispoziția privind soluționarea contestației au fost emise de organe neabilitate de a dispune măsuri în legătură cu ajutoarele de stat. Astfel, orice decizii emise de organismele din România, inclusiv cele emise de organele fiscale locale, încalcă rolul exclusiv de control și decizie al Comisiei Europene, urmând a fi anulate ca fiind emise de organe fără calitate în a dispune măsuri privitoare la ajutoarele de stat autorizate sau ilegale.

în concluzie, avându-se în vedere considerentele expuse anterior, sentința recurată a fost menținută, cu motivarea reținută de Curte privind atât calificarea ca ajutor de stat a facilităților fiscale prevăzute de C.fisc. pentru parcurile industriale sub forma scutirilor de la plata impozitului pe terenuri și clădiri, cât și organul competent să dispună măsuri privitoare la ajutoarele de stat după data aderării României la Uniunea Europeană și, în baza prevederilor art. 312 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursurile au fost respinse, ca nefondate.