Anulare decizie de solutionare contestatie.Anulare decizie de impunere.Anulare raport de inspectie fiscala


Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 732 din data de 25.09.2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. 2154/119/2013

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.732

Ședința publică din 25 septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: …………

GREFIER: …………

Pe rol se află, în pronunțare, acțiunea în administrativ, formulată de reclamanta S.C. ………. S.R.L. Sf.

Gheorghe în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ

A FINANȚELOR PUBLICE COVASNA, pentru anularea deciziei de soluționare a contestației nr.118/14.05.2013, a deciziei de

impunere nr. F-CV 449/29.07.2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. F-CV 273/29.07.2011.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința

publică din 18 septembrie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi -parte integrantă din

prezenta sentință, pronunțarea fiind amânată la data de 25 septembrie 2015.

TRIBUNALUL

Asupra cererii de față,

Constată că, prin cererea formulată și înregistrată sub dosar nr. 2154/119/2013, reclamanta SC ……….. SRL a solicitat

în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, anularea Deciziei nr. 118 din

14.05.2013 privind soluționarea, de către pârâtă, a contestației formulate de reclamantă, precum și anularea deciziei de

impunere nr. F-CV 449/29.07.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată și a raportului de inspecție fiscală nr.

F-CV 273/29.07.2011 cu privire la stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe profit, TVA și

impozit pe dividende, cu accesoriile aferente acestora, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 22.06.2010 a formulat către pârâtă o cerere de compensare

având ca obiect suma de 39.494 lei, reprezentând plăți efectuate de societate în anul 2008 cu titlu de impozit pe profit,

cerere înregistrată la pârâtă sub nr.72882/22.06.2010. Prin această cerere s-a solicitat pârâtei să dispună compensarea

sumelor datorata la bugetul CAS, CASS, șomaj, impozit pe salariu și TVA până la concurența sumei de 39.494 lei.

În urma acestei cereri, inspectorii din cadrul Activității de Inspecție Fiscală Covasna au efectuat un control fiscal

asupra activității reclamantei, fiind întocmit raportul de inspecție F-CV nr.273/29.07.2011, în baza căruia s-a emis decizia

F-CV nr.449/29.07.2011 .

În cadrul raportului de inspecție fiscală menționat s-a stabilit că prin operațiunile derulate de către societatea

reclamantă s-a adus un prejudiciu bugetului de stat sub aspectul plații , al impozitului pe

profit și al impozitului pe dividende în sumă totală de 422.277 lei.

Reclamanta a formulat în termen legal contestație împotriva deciziei F-CV nr.449 din 29.07.2011, cât și a raportului de

inspecție F-CV nr.273/29.07.2011 emis de inspectorii din cadrul A.J.P Covasna, apreciind decizia emisă ca fiind în mod

vădit netemeinică și nelegală și criticând-o pentru modul eronat de calcul al impozitului pe dividende și impozitului pe

venit, efectuat de către inspectorii fiscali în cadrul raportului de inspecție fiscală.

Se arată că prin contestația formulată reclamanta a contestat valorile considerate de organele fiscale drept bază de

calcul, valori obținute în urma anulării înregistrărilor contabile aferente facturilor emise de S.C. G….. S.R.L., S.C. H…..

L…… S.R.L. și S.C. A…. E…. S.R.L.

Având în vedere suspiciunile legate de realitatea și legalitatea tranzacțiilor efectuate de societatea reclamantă cu

cele trei societăți mai sus menționate, pârâta DGFP Covasna emite decizia nr. 751/21.10.2011 prin care s-a dispus

suspendarea soluționării contestației formulate până la soluționarea dosarului penal nr.167/P/2011 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Covasna vizând efectuarea de cercetări asupra legalității și realității tranzacțiilor efectuate de

reclamantă, procedura administrativă urmând a fi reluată la pronunțarea unei soluții definitive în această cauză.

Prin ordonanța din data de 11 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, stabilindu-se că din coroborarea probelor administrative nu au rezultat date în sensul că cele 153 de

facturi ce fac obiectul dosarului reflectă operațiuni fictive și că au fost înregistrate în doar în scopul

deducerii de TVA.

deducerii de TVA.

Față de soluția parchetului, reclamanta apreciază că, în ce privește realitatea și legalitatea operațiunilor

înregistrate în contabilitatea sa în anul 2008, a rezultat că întreaga sumă înregistrată în reflectă

operațiuni reale, realizate în mod legal. Ca atare, nu se poate susține că cele 153 facturi emise de S.C. G……. S.R.L.,

S.C. H…… L….. S.R.L. și S.C. A…… E….. S.R.L. reflectă operațiuni fictive și că ar fi fost efectuate doar în scopul

Soluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, rămasă definitivă la data de 11.03.2013, trebuia avută în vedere

de către pârâtă la soluționarea contestației formulate împotriva deciziei F-CV nr.449/29.07.2011, emisă în baza raportului

de inspecție generală la S.C VILATI S.R.L F-CV nr.273/29.07.2011 – ceea ce nu s-a întâmplat, pârâta prin decizia F-CV

nr.449/29.07.2011 dispunând anularea înregistrărilor contabile aferente facturilor emise de S.C G…… S.R.L., S.C H…. L…….

S.R.L și S.C A…….. E…… S.R.L. și stabilind o altă valoare drept bază de calcul a impozitului pe profit, pe dividende și

TVA.

Referitor la valorile considerate drept bază de calcul pentru TVA și obligații de plată aferente TVA, reclamanta

susține următoarele:

Conform declarației de TVA (declarația 300), începând cu perioada supusă controlului, respectiv oct.2009 și până la

data transmiterii ultimei declarații de TVA înainte de control, respectiv luna iunie 2012, reclamanta a declarat

următoarele valori aferente TVA de plată, respectiv TVA de recuperat:

– oct. 2009: TVA de plată 793 lei, conform declarației 300 înregistrate la A.F.P. Sf. Gheorghe sub

nr.181861/25.11.2009;

– nov. 2009: TVA de recuperat 28.962 lei, la sfârșitul perioadei de raportare, conform declarației 300 nr.

467/08.12.2009;

– dec.2012: “TVA de recuperat 44.597 lei, la sfârșitul perioadei de raportare, conform declarației 300 nr.

20619/21.01.2010;

– ian.2010: TVA de recuperat 40.751 lei, la sfârșitul perioadei de raportare, conform declarației 300 nr.

22124/22.02.2010;

– febr.2010: TVA de recuperat 40.848 lei, la sfârșitul perioadei de raportare, conform declarației 300 nr.

48681/17.03.2010;

– martie 2010: TVA de recuperat 40.943 lei, la sfârșitul perioadei de raportare, conform declarației 300 nr.

274/20.04.2010;

– aprilie 2010: TVA de recuperat 41.038 lei, la sfârșitul perioadei de raportare, conform declarației 300 nr.

53057/11.05.2010;

– mai 2010: TVA de recuperat 37.46…….. lei, la sfârșitul perioadei de raportare, conform declarației 300 nr.

54155/08.06.2010;

– iunie 2010: TVA de recuperat 36.925 lei, la sfârșitul perioadei de raportare, conform declarației 300 nr.

300/06.2010.

Prin anexa nr.20 a raportului de inspecție fiscală -intitulată TVA suplimentar și accesorii calculate, organele de

control din cadrul D.G.F.P. Covasna au stabilit că de plată datorată de societatea reclamantă

către bugetul statului este în valoare de 75.193 Iei, la care se adaugă majorări/dobânzi calculate și penalități de

întârziere, rezultând un total de 112.005 lei. Algoritmul de calcul prezentat de inspectorii fiscali este următorul:

– se consideră TVA de plată suma de 112.118 lei (TVA aferentă facturilor menționate mai sus și pe care inspectorii

fiscali le-au anulat din evidența fiscal-contabilă a societății SC VILATI SRL);

– se diminuează această valoare cu suma 36.925 lei declarată de societatea reclamantă ca TVA de recuperat conform

declarației de TVA;

– prin diferență, inspectorii fiscali stabilesc suma de 75.193 lei (112.118 – 36.925) ca sold datorat de societatea

reclamantă cu titlul de TVA de plata către bugetul statului. La acest sold s-au calculat majorări de întârziere și

penalități.

Față de aceste aspecte, reclamanta susține următoarele:

Valoarea de 112.118 lei, considerată TVA de plată de către inspectorii fiscali, se datorează anulării în mod nelegal

din evidența fiscal-contabilă a celor 153 facturi în valoare totală de 702.212,45 lei, aspect tranșat prin ordonanța emisă

la data de 11.01.2013 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna. Însă reclamanta apreciază că această sumă nu este

justificată, neputându-se calcula nici accesoriile, având în vedere că valoarea corectă ce trebuie reținută este cea

indicată prin declarația 300 (decont de TVA) formulată de societatea reclamantă, respectiv 36.925 lei valoare negativă

reprezentând TVA de recuperat.

În ceea ce privește impozitul pe dividende:

Baza impozabilă stabilită în cadrul raportului de inspecție fiscală este în valoare de 701.713 lei, care reprezintă

diferența dintre valoarea totală a facturilor anulate de inspectorii fiscali din evidența contabilă a SC ……… SRL

(reclamanta), 702.212,45 lei și valoarea de 499 lei rămasă neachitată din aceste facturi. La această valoare s-a calculat

cota de impozit de 19 %, rezultând suma de 133.651 de lei. Reclamanta impută inspectorilor fiscali, pe de o parte, faptul

că au aplicat în mod eronat cota de impozit pe dividende de 19% în loc de 16 %, cota prevăzută de lege, iar pe de altă

parte, faptul că aceștia nu au luat în calcul la stabilirea bazei de impozitare suma de 93.099,95 lei reprezentând soldul

contului 455, respectiv suma împrumutată de asociații societății și care trebuia să fie scăzută din valoarea bazei

impozabile pentru calculul impozitului pe dividende.

În aceste condiții valoarea considerată bază de calcul pentru impozitul pe dividende de către inspectorii din cadrul

D.G.F.P Covasna în urma controlului efectuat la SC ….. SRL, rezultă din anularea facturilor în sumă totală de 702.212,45

lei aferentă tranzacțiilor efectuate.

Ca urmare a soluției pronunțate de organele de cercetare penală, luând în considerare valoarea facturilor mai sus

menționate este fără dubiu stabilit că valoarea de 701.713 lei reținută de organele de control nu este corectă, trebuind să

rețină că societatea nu datora la momentul efectuării controlului impozit pe dividend și nu datorează nici în prezent un

astfel de impozit

În ceea ce privește stabilirea impozitului pe profit, reclamanta arată că potrivit celor reținute de către inspectorii

fiscali, baza impozabilă este stabilită la valoarea de 407.405 lei. La reținerea acestei sume nu s-a avut în vedere suma de

31.746 de lei ce reprezintă impozitul calculat și plătit la anul 2009, ca urmare a declarațiilor depuse în termen de către

societatea reclamantă.

Astfel, dacă se luau în considerare sumele achitate de societate cu titlul de impozit pe profit, diferența ce urma a

fi stabilită era de 37.390 lei.

Față de aceste aspecte, reclamanta apreciază că decizia nr. l18/14.05.2013 emisă de către pârâtă este nelegală și

solicită anularea acesteia.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză de specialitate contabilă.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.8 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.212 combinat cu art.218 Cod

proc.fiscală.

Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a solicitat respingerea

acțiunii reclamantei ca fiind netemeinică și menținerea actelor administrative atacate, ca fiind legale și temeinice.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, în fapt, organele de control fiscal din cadrul AIF Covasna au efectuat

la reclamantă o inspecție fiscală generală, urmare căreia s-a întocmit decizia de impunere nr. F-CV 449/29.07.2011 emisă în

baza raportului de inspecție fiscală nr. F-CV 273/29.07.2011, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de

plată în sumă totală de 409.428 lei, reprezentând: impozit pe profit în sumă de 65.185 lei și majorări de întârziere

aferente în sumă de 33.528 lei; TVA în sumă de 75.193 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 36.813 lei; impozit

pe dividende persoane fizice în sumă de 133.651 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 65.058 lei.

Organul de control fiscal, verificând perioada supusă inspecției fiscale, 2008 – trim. I 2011, a constatat că

societatea de la înființare și până la trimestrul III al anului 2008 inclusiv era plătitor de impozit pe veniturile

microîntreprinderilor. În trimestrul IV al anului 2008, societatea a realizat venituri mai mari de 100.000 Euro potrivit

prevederilor art. 1071 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel potrivit prevederilor art. 109 alin.2 și 3 din

Codul fiscal, dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 Euro, acesta va

plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile și cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal, fără

posibilitatea de a mai beneficia pentru perioada următoare de prevederile prezentului titlu. Calculul și plata impozitului

pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depășit oricare dintre limitele prevăzute de acest articol, fără

a se datora majorări de întârziere. La determinarea impozitului pe profit datorat se scad plățile reprezentând impozitul pe

veniturile microîntreprinderilor efectuate în cursul anului fiscal.

Societatea a depus declarația de mențiuni nr. 176/27.01.2009 prin care a înștiințat organul fiscal de modificarea

tipului de impozit datorat.

Cu ocazia controlului efectuat s-a constatat că societatea în perioada octombrie -decembrie 2009 a înregistrat în

evidența contabilă facturi având ca obiect prestări servicii respectiv achiziția de materiale auxiliare (evidențiate în

rulajul debitor al conturilor 302.08 “Alte materiale consumabile” concomitent cu 602.08 “Cheltuieli privind alte materiale

consumabile”, respectiv 628 “Alte cheltuieli cu servicii prestate de terți”,

– facturi în valoare totală de 136.780,16 lei emise de SC H… L…. SRL având ca obiect achiziția de materiale de

construcții (ciment, polistiren, multi bat, fier beton,diferite sortimente, cuie, gresie, bloc ceramic, roabă, glet, adeziv

etc.). Facturile erau întocmite cu valori totale sub limita de 5.000 lei și achitate în numerar, în ziua întocmirii. Soldul

final al furnizorului este zero;

– facturi în valoare totală de 432.561,71 lei emise de SC G….. SRL, având ca obiect achiziții de materiale de

construcții (ciment, polistiren, multi bat, fier beton diferite sortimente, cuie, gresie, bloc ceramic, roabă, glet, var,

construcții (ciment, polistiren, multi bat, fier beton diferite sortimente, cuie, gresie, bloc ceramic, roabă, glet, var,

adeziv etc.), respectiv “prestări servicii” fără să fie specificată pe facturi natura acestora sau să existe documente

legale conform cărora organul fiscal ar fi putut identifica natura, cantitatea sau structura serviciilor prestate. Facturile

erau la fel întocmite cu valori totale sub limita de 5.000 lei și achitate în numerar, în ziua întocmirii, soldul final al

furnizorului fiind de 2.499 lei;

– facturi în valoare totală de 132.870,58 lei emise de SC A…. E…. SRL având ca obiect achiziții de materiale de

adeziv etc.). Facturile au fost întocmite în cursul lunii decembrie 2009 cu valori totale sub limita de 5.000 lei și

achitate în numerar în cursul lunii ianuarie 2010, soldul final al furnizorului fiind zero.

Astfel, s-au efectuat tranzacții în valoare totală de 702.212,45 lei din care TVA în sumă de 112.118 lei.

În vederea verificării legalității și realității tranzacțiilor efectuate cu cele trei societăți, organul de inspecție

fiscală a solicitat efectuarea unor controale încrucișate. În urma controalelor efectuate s-a constatat că societățile

partenere în perioada verificată (semestrul II 2009 și semestrul I 2010) nu au depus declarații fiscale (inclusiv declarația

394, rezultând neconcordanțe cu pondere de 100% în tranzacțiile declarate de părți în aplicația informatică ce gestionează

declarația informativă D394). Totodată, s-a constatat că societățile în cauză au declarat sedii fictive, reprezentanții

legali se sustrag de la efectuarea controalelor fiscale și derulează operațiuni suspecte. În cazul SC H…. L….. SRL

tranzacțiile efectuate s-au constatat a fi în totalitate nereale și nelegale.

Organul de control fiscal a verificat și situația de lucrări efectuate unicului beneficiar al societății SC S……… SRL

care au stat la baza emiterii facturilor fiscale către această societate. Din situațiile puse la dispoziție – evidența

contabilă – nu reiese în mod clar necesitatea de materiale consumabile la lucrările executate. Mai mult, din evidența

contabilă a societății reiese faptul că, deși s-au prestat lucrări de construcții – montaj pentru SC S…….. SRL în perioada

2009-2010, facturi având ca obiect achiziția de materiale consumabile au fost înregistrate numai în perioada octombrie –

decembrie 2009 și provin exclusiv de la cele trei societăți mai sus menționate. Astfel, în urma verificării evidenței

contabile, respectiv din situația de lucrări executate emise către SC S……… SRL și puse la dispoziția organului de control nu

se justifică înregistrarea acestor servicii.

Pârâta a mai arătat că, având în vedere elementele de fapt reținute și prezentate, respectiv principiul a

prevalenței economicului asupra juridicului prevăzut în Ordinul 3055/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile

conforme cu directivele europene, în baza căruia “documentele justificative care stau la baza înregistrărilor contabile a

operațiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc… să fie în concordanță cu

realitatea, (…) contractele încheiate între părți trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor. În temeiul art. 11

alin.1 din Codul fiscal actualizat, “la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod,

autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic”. Astfel, organul de inspecție

fiscală a considerat tranzacțiile derulate în perioada octombrie – decembrie 2010, detaliate mai sus, cu societățile SC

G…….. SRL, SC H…. L….. SRL și SC A….. E…. SRL, ca fiind fără scop economic delimitabil și definibil, operațiunile neavând

ca scop obținerea unui beneficiu clar,- anulând astfel efectele contabile și fiscale ale tranzacțiilor asupra evidenței

contabile fiscale a societății.

Față de dispozițiile art. 11 alin.1 din Codul fiscal coroborat cu art. 21 alin.1 din Codul fiscal, “pentru

determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării

de venituri impozabile” și cu art. 21 alin.4 lit. f din Codul fiscal, nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal

“cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se

facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor”, organul de inspecție fiscală a

procedat la anularea înregistrărilor contabile aferente facturilor emise de cele trei societăți partenere, urmată de

stabilirea unui profit contabil suplimentar în sumă totală de 306.454,15 lei (585.181 lei cheltuieli înregistrate în baza

facturilor minus pierderea contabilă în sumă de 278.726,85 lei conform balanței de verificare aprilie 2010).

Astfel, organul fiscal a stabilit un profit impozabil fiscal suplimentar în sumă de 360.274 lei (585.181 lei

cheltuieli înregistrate în baza facturilor minus pierderea fiscală înregistrată de societate în sumă de 224.907 lei). S-a

stabilit pentru anul 2008 și 2009 profitul impozabil fiscal suplimentar în sumă de 407.405 lei, după care s-a procedat la

calcularea impozitului pe profit stabilit suplimentar în sumă de 65.185 lei aferent căruia au fost calculate accesorii în

valoare totală de 33.185 lei (majorări de întârziere/dobânzi în valoare de 23.750 lei și penalități de întârziere în valoare

de 9.778 lei).

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.1 din Codul fiscal, în temeiul art. 145 alin.1 din Codul fiscal, “dreptul de

deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei…”, coroborat cu art. 134 alin.2 din Codul fiscal, “exigibilitatea

taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele

obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată…”, respectiv art. 146 alin.1 lit. a) “condiții de

exercitare a dreptului de deducere: (1) pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să

îndeplinească următoarele condiții a.) pentru taxa datorată sau achitată, aferent bunurilor care i-au fost ori urmează să îi

fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană opozabilă,

să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 755″, coroborate cu art. 155 alin.5 lit. h din Codul fiscal,

“factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații: …denumirea serviciilor prestate…”, organul de inspecție

fiscală a stabilit TVA – ul înregistrat în evidența contabilă în baza facturilor emise de SC G….. SRL, SC H…. L…. SRL și SC

A…. E….. SRL în sumă totală de 112.118 lei, ca nedeductibil fiscal.

S-a procedat la calcularea TVA-ului stabilit suplimentar în sumă de 75.193 lei aferent căruia au fost calculate

accesorii în valoare totală de 36.813 lei (majorări de întârziere/dobândă în valoare de 25.534 lei si penalități de

întârziere în valoare de 11.279 lei ), în temeiul art. 11 alin. (1) din Codul fiscal actualizat, coroborat cu prevederile

art. 7, punctul 12, conform cu care se consideră distribuție de dividende “o distribuire în bani sau în natură, efectuată de

o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea

persoană juridică” și art. 67, alin. (1) a aceluiași act normativ, respectiv “obligația calculării și reținerii impozitului

pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acționari sau asociați”;,

organul de inspecție fiscală a considerat tranzacțiile derulate în perioada octombrie-decembrie 2010, detaliate mai sus, cu

societățile SC G….. SRL, SC H…. L….. SRL și SC A…. E….. SRL fără un scop economic delimitabil și definibil (operațiunile nu

au avut ca scop obținerea unui beneficiu clar), anulând astfel efectele contabile și fiscale ale tranzacțiilor asupra

evidenței contabil-fiscale a societății SC ….. SRL (reclamanta), după care a anulat înregistrările contabile aferente plății

în numerar a facturilor emise de cele trei societăți partenere în suma totală de 701.713 lei. Organul fiscal, reținând

intenția legiuitorului de a stabili prin lege calitatea persoanei care beneficiază de sumele acordate (în speța noastră,

asociatul), nu și proveniența sumelor distribuite/ridicate, a stabilit o bază impozabilă la nivelul sumelor ridicate din

casieria societății în baza chitanțelor pe numele celor trei societăți mai sus menționate și a calculat un impozit pe

dividende suplimentar în sumă de 133.651 lei, aferent căruia au fost calculate accesorii în valoare totală de 65.058 lei

(majorări/dobânzi de întârziere în valoare de 25.534 lei și penalități de întârziere în valoare de 11.279 lei).

În consecință, pârâta arată că organul de control fiscal în urma verificărilor efectuate a constatat lipsa

elementelor suplimentare în ceea ce privește realitatea și legalitatea tranzacțiilor efectuate de reclamantă cu cele trei

societăți menționate mai sus.

S-a mai arătat că prin ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și de declinare de competență din 11.01.2013,

pronunțată în dosarul nr. 167/P/2011 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, s-a reținut faptul că:

– numitul O. S. (administrator și asociat unic al SC H…. L… SRL) a cesionat părțile sociale deținute numitului A. I.

și a negat orice implicare în activitatea societății după momentul cesiunii părților sociale (deși scrisul din facturile

fiscale și chitanțele emise către SC …. SRL (reclamanta) a fost executat de către acesta conform Raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 252112/01.08.2012). De asemenea, s-a constatat faptul că impresiunile de pe ștampila aplicată pe

facturile și chitanțele emise de SC H… L… SRL au fost efectuate cu ștampila societății, respectiv seria și numărul cărților

de identitate înscrise pe facturi aparțin altor persoane decât cea indicată ca și delegat al societății SC H…. L…. SRL.

– Cu privire la SC A…. E…… SRL, în urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul că impresiunile de ștampilă de pe

toate facturile și chitanțele emise de către această societate nu au fost efectuate cu ștampila societății, respectiv seria

și numărul cărților de identitate înscrise pe facturi aparțin altor persoane decât cea indicată ca și delegat al societății

SC A… E… SRL. De asemenea, s-a reținut faptul că administratorul societății SC A… E…. SRL a declarat că nu a avut niciodată

relații comerciale cu SC …… SRL (reclamanta).

– Cu privire la SC G…….. SRL, în urma cercetărilor efectuate de organele de cercetare penală, s-a constatat faptul că

seria și numărul cărților de identitate înscrise pe facturi aparțin altor persoane decât cea indicată ca și delegat al

acestei societății. De asemenea, s-a reținut faptul că reprezentanții SC G…. SRL, numiții M. A. și A. I. C., au negat orice

implicare în activitatea societății după data cesionării părților sociale din data de 19.08.2009 (conform Raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 251446/23.04.2012, un număr de 50 buc. facturi fiscale și 51 buc. chitanțe au fost

întocmite în cursul lunilor octombrie, noiembrie și decembrie 2009 de numitul M. A. ).

Astfel, s-a reținut faptul că toate facturile și chitanțele emise de SC G….. SRL, SC A… E…….. SRL și SC H… L… SRL n-au

fost înregistrate în contabilitate de către SC …… SRL (reclamanta) și au proveniență neidentificabilă, respectiv nu pot fi

confirmate aceste operațiuni de nici unul dintre cei trei societăți furnizoare.

Față de această stare de fapt, pârâta arată că în ce privește TVA-ul, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 126

alin. 1 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora “(1) Din punct de vedere al taxei sunt

operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: c) livrarea bunurilor sau prestarea

serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acționând ca atare”.

Prin urmare, organul de inspecție fiscală în mod corect a reținut că operațiunile efectuate de petentă cu SC G…… SRL,

SC A….. E……. SRL și SC H… L…. SRL, nu intră în sfera de aplicare a TVA, respectiv nu întrunesc condițiile de deductibilitate

prevăzute de art. 145 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

De asemenea, cu privire la impozitul pe profit, respectiv deducerea cheltuielilor efectuate de societate în baza

facturilor emise de SC G….. SRL, SC A…. E…. SRL și SC H… L…. SRL, în cauză sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 lit.

f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora “(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă

dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor metodologice “.

Având în vedere această stare de fapt și prevederile legale mai sus arătate, pârâta consideră că organul de control în

mod întemeiat a stabilit că cheltuielile deduse de societate în baza facturilor emise de SC G…… SRL, SC A…. E….. SRL și SC

H…. L….. SRL, nu sunt deductibile, întrucât aceste documente sunt emise de entități neidentificabile, respectiv nu întrunesc

condițiile de document justificativ care să dea dreptul la diminuarea impozitului pe profit datorat.

Cu privire la critica reclamantei legată de modalitatea de calcul al impozitului pe dividende, susținând că organele

fiscale au aplicat în mod eronat cota de 19% la calculul impozitului pe dividende în loc de 16% cât datorează potrivit

prevederilor legale, pârâta arată că organele de control fiscal în urma constatărilor efectuate au anulat înregistrările

contabile efectuate de societate, aferent plății facturilor emise de SC G….. SRL, SC A……. E…. SRL și SC H…. L….. SRL, în

sumă totală de 701.713 lei, și au calculat impozit pe dividende în sumă de 133.651 lei, astfel cum s-a consemnat în anexa 21

la Raportul de inspecție fiscală nr. 273/29.07.2011.

În drept, privind cota aplicabilă la stabilirea impozitului pe dividende sunt aplicabile prevederile art. 67 alin. 1

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal potrivit cărora:

“Art. 67. Reținerea impozitului din veniturile din investiții

(1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la

fondurile închise de investiții, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Obligația calculării și reținerii impozitului

pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acționari sau asociați.

Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul

dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-au

aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului

următor.”

Față de această stare de fapt constatată și descrisă în anexa nr. 21 la Raportul de inspecție fiscală nr.

449/29.07.2011, de prevederile legale mai sus menționate, pârâta consideră că în mod corect și legal s-a stabilit baza netă

de impozitare a impozitului pe dividende în sumă de 701.713 lei. În mod corect s-a calculat impozit pe dividende în sumă de

133.651 lei cu aplicarea cotei de 16% .

Din actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:

Prin raportul de inspecție fiscală nr. F-Cv nr. 273 din 29 iulie 2011, inspectorii din cadrul Activității de inspecție

fiscală Covasna au stabilit în sarcina părții reclamate obligații fiscale suplimentare constând în impozit pe profit

suplimentar în sumă de 65.185 lei, majorări aferente în sumă de 33.528, taxă pe valoarea adăugată în sumă de 75.193 lei,

dobânzi/majorări de întârziere TVA în sumă de 36.813 lei, precum și impozit pe dividende în sumă de 133.651 lei și majorări

de întârziere de 65.058 lei.

În baza raportului de inspecție fiscală nr. F-Cv 273 din 29 iulie 2011, pârâta a emis decizia de impunere privind

obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. F-CV 449/29.07.2011, prin care reclamanta a fost obligată la plata

impozitului pe profit suplimentar, a taxei pe valoarea adăugată suplimentară și a impozitului pe dividende, împreună cu

accesoriile aferente fiecărui tip de impozit (f.49-55).

Împotriva deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație la pârâta D.G.F.P. Covasna (f.56), care prin

decizia nr. 118 din 14 mai 2013 a respins contestația (f.71-77).

În ceea ce privește impozitul pe profit contestat în cuantum de 65.185 lei și a majorărilor de întârziere aferente

acestuia, tribunalul reține că prin raportul de inspecție fiscală nr. Cv 273 din 29 iulie 2011 și decizia de impunere

privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. F-CV 449/29.07.2011, organul de control a arătat că societatea

reclamantă în perioada octombrie – decembrie 2009 a înregistrat în evidența contabilă facturi având ca obiect achiziția de

materiale auxiliare, evidențiate în rulajul debitor al conturilor 302.08 “Alte materiale consumabile” concomitent cu 602.08

“Cheltuieli privind alte materiale consumabile”, respectiv 628 “Alte cheltuieli cu servicii prestate de terți”.

Astfel, din probele administrate în cauză reiese că reclamanta a înregistrat în evidența contabilă facturi în valoare

totală de 136.780,16 lei emise de SC H…. L…. SRL având ca obiect achiziția de materiale de construcții constând în ciment,

polistiren, multi bat, fier beton de diferite sortimente, cuie, gresie, bloc ceramic, roabă, glet, adeziv (f. 196 – 203

vol.I).

Organul de control fiscal a reținut că facturile erau întocmite cu valori totale sub limita de 5.000 lei și achitate

în numerar, în ziua întocmirii, astfel soldul final al furnizorului fiind zero.

Se constată că majoritatea facturilor au o valoare aproximativ de 4.996 lei, că la rubrica furnizor este trecută

societatea H… L… SRL, fără să aibă toate datele de identificare: adresă, cont bancar, capital social, iar la rubrica delegat

fiind consemnat numele de T. T. având cartea de identitate …. nr. ……. , fără să existe și date cu privire la mijlocul de

transport.

Prin adresa nr. 4808 din 28 iulie 2010, Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați a adus la cunoștința pârâtei

că SC H… L…. SRL nu a mai depus declarații privind obligațiile fiscale la bugetul de stat pentru perioada ianuarie

2009-2010, cu excepția trimestrului I al anului 2010, din care rezultă că societatea nu datorează impozit pe profit.

Decontul de TVA nu a mai fost depus pentru perioada martie 2009 – iunie 2010 și nu s-a depus nici declarația informativă

privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României (cod 394) pentru perioada ianuarie 2009-iunie

2010.

S-a mai arătat că în urma unor controale încrucișate efectuate de către organele fiscale competente, s-a stabilit

că furnizorii Societății Comerciale H… L…. SRL sunt societăți cu comportament atipic, denumite generic societăți

“Fantomă”;, care nu pot fi identificate la sediile declarate, iar reprezentanții acestora nu pot fi găsiții la domiciliile

declarate.

S-a mai constatat de către organele de control ale Gărzii Financiare că nici unul din furnizorii lui H…. L…. SRL nu

au desfășurat activitate cu acestea.

La data de 27 ianuarie 2010, SC H…. L….. SRL a fost trecută pe lista contribuabililor inactivi (f. 194 vol.I).

De asemenea, se reține că reclamanta a înregistrat în evidențele sale contabile facturi în valoare totală de

432.561,71 lei emise de SC G……… SRL, având ca obiect achiziții de materiale de construcții constând în ciment, polistiren,

multi bat, fier beton diferite sortimente, cuie, gresie, bloc ceramic, roabă, glet, var, adeziv etc. și facturi care

privesc “prestări servicii”, fără să fie specificată natura acestor servicii (f. 169-193 vol.I).

Cu ocazia controlului, organul fiscal nu a putut identifica alte documente legale conform cărora să se fi putut

identifica natura, cantitatea sau structura serviciilor prestate. Facturile sunt întocmite cu valori totale de 4998 lei și

care, conform jurnalului de plăți, au fost achitate în numerar, în ziua întocmirii.

Totodată, se constată că facturile emise de SC G……. SRL nu conțin toate datele de identificare la rubrica furnizor

și nici mijlocul de transport cu care s-a efectuat livrarea bunurilor, existând menționat doar numele delegatului în

persoana numitului I. A., posesor al cărții de identitate seria … nr. ……….

Din procesul-verbal din 27 august 2010, întocmit de Serviciul Fiscal nr.1 din cadrul Direcției Generale a Finanțelor

Publice Brașov, reiese că obiectul de activitate al SC G…… SRL este “comerț cu ridicata al materialului lemnos și al

materialelor de construcții și echipamente sanitare”;, cod CAEN 4673.

Prin sentința civilă nr. 61/C din 12 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a dispus dizolvarea societății

în baza dispozițiilor art. 237 alin.1 lit. b) din Legea nr. 31/1990. Societatea în perioada martie 2009 – iunie 2010 nu a

depus declarații, deconturi, raportări semestriale și anuale la organul fiscal, iar numiții A. I. și M. V. (persoane ce

figurează în perioade diferite ca fiind administratori și asociați unici ai societății) nu s-au prezentat la organul fiscal

în urma solicitării acestuia de a le pune la dispoziție actele societății (f.166, 167 vol.I).

De asemenea, se reține că partea reclamantă a înregistrat în evidențele sale contabile facturi în valoare totală de

132.870,58 lei emise de SC A….. E….. SRL având ca obiect achiziții de materiale de construcții constând în ciment,

polistiren, multi bat, fier beton diferite sortimente, cuie, gresie, bloc ceramic, roabă, glet, var, adeziv etc. Toate

facturile au fost întocmite în cursul lunii decembrie 2009 și au valori totale de peste 4000 lei, dar sub limita de 5.000

lei. Facturile au fost achitate în numerar, în cursul lunii ianuarie 2010 (f. 155-164 vol.I).

Tribunalul constată că prin procesul-verbal nr. 377 din 8 noiembrie 2011, întocmit de inspectori din cadrul

Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 3 București s-a arătat că obiectul de activitate al SC A…. E… SRL este

“comerțul cu amănuntul al articolelor de fierărie, al articolelor de sticlă și a celor pentru vopsit, în magazine

specializate, iar administrator social și asociat unic este T. P. M.

Societatea în anul 2009 a utilizat documente fiscale cu regim special – facturi fiscale cu seria ….. de la nr.351 la

nr.400, de la nr. 442 la 500. Facturile au fost achiziționate de la SC …………. SRL cu factura seria FLM1 nr.

A56013063/14.03.2008. De asemenea, SC A… E…. SRL a utilizat în perioada 17.11.2009 – 31.12.2009 facturi cu regim special cu

seria …… de la nr. 0000401 la nr. 0000420. Societatea în perioada amintită nu a anulat facturi și nici nu a emis facturi

storno. SC A…. E…. SRL a depus deconturile fiscale la organul fiscal, a întocmit și întocmește jurnale pentru vânzări și

cumpărări, iar pentru perioada 01.07.2009-31.12.2009 a depus la AFP sector 3 declarația informativă privind

livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național sub nr. 120401/20.01.2010 aferentă semestrului IV al

anului 2009.

Potrivit informațiilor pe care le deține Administrația Finanțelor Publice Sectorul 3 București pe baza declarației

informative privind livrările, achizițiile/și prestările de servicii existentă la dosarul fiscal al SC A…. E….. SRL, SC …..

SRL (reclamanta) nu figurează că a avut relații comerciale cu aceasta.

S-a mai arătat prin același proces-verbal că toate facturile ce figurează în evidențele reclamantei, așa cum sunt

enumerate în conținutul procesului-verbal, nu figurează ca fiind emise de SC A…. E…. SRL, nu sunt documente ale acesteia,

nu figurează în jurnalele de vânzări aferente lunilor iulie – decembrie 2009 și nici nu corespund plajei de numere

ridicate de această societate de la tipografie.

S-a mai arătat că singurele facturi înregistrate în jurnalele de vânzări din perioada 01.07.2009 – 31.12.2009 se

referă la veniturile obținute de societate din efectuarea activității principale, respectiv comerțul cu articole din sticlă,

instalații sanitare, electrice în magazine specializate (f. 143, 144 vol.I).

Nu în ultimul rând, tribunalul reține că numita T. P. M., administrator și asociat unic al SC A…. E…. SRL, prin nota

explicativă și declarația dată organelor fiscale ale AFP Sector 3 București, a declarat, în mod constant, că nu a avut

relații comerciale cu SC …. SRL (reclamanta) și că a emis numai facturi fiscale cu regim special purtând seria … ( f.150,

151 vol.I).

De asemenea, agentul constatator a reținut că în urma verificării dispozițiilor de lucrări/devize/procese-verbale

încheiate cu SC S…… SRL, fiind singura societate beneficiară a lucrărilor executate de reclamantă, a constatat că nu s-au

folosit bunurile achiziționate de la cele trei societăți mai sus amintite, întrucât lucrarea realizată de reclamantă pentru

societatea amintită a fost aceea legată de lucrări de izolație, zidărie, tencuieli, gletuiri, zugrăveli, montare parchet,

compartimentări cu gips carton, montare gresie și faianță. Pe baza evidenței contabile, organul de control a stabilit că nu

reiese și nu au fost necesare materiale consumabile la lucrările executate de reclamantă la SC S…… SRL. Astfel, în urma

verificării evidenței contabile a reclamantei cât și analizării situației de lucrări executate la SC S……… SRL și puse la

dispoziția organului de control, nu se justifică înregistrarea achiziției bunurilor de la cele trei societăți furnizoare.

În temeiul art. 21 ali.1 și 4 din Codul fiscal, organul de control fiscal a anulat înregistrările contabile aferente

facturilor emise de SC G….. SRL, SC H…. SRL și SC A… E….. SRL și a stabilit un profit contabil suplimentar în sumă totală

de 306.454,15 lei. A constatat că reclamanta a înregistrat cheltuieli în baza facturilor emise de cele trei societăți

comerciale în sumă totală de 585.181 lei.

Prin ordonanța de neîncepere a urmăriri penale din 11 ianuarie 2013, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Covasna a reținut că scrisul de mână cu care s-a completat un număr de 50 facturi și chitanțe emise de SC G….

SRL a fost executat de M. G., iar pentru restul facturilor nu s-a putut stabili scriptorul. S-a mai constatat ca urmare a

efectuării constatării tehnico-științifice că seriile cărților de identitate consemnate în facturi aparțin altor persoane

decât cele indicate în dreptul acestor date din facturile expertizate și care poartă denumirea emitentului SC G….. SRL.

Administratorii acestei societăți au declarat că după ce au cesionat părțile sociale nu au avut nicio implicare în

activitatea societății. Cu privire la SC A….. E….. SRL, procurorul a reținut că aceasta nu a avut relații de afaceri cu SC

…. SRL (reclamanta), iar scrisul de pe facturi nu a fost realizat de T. P. M. Impresiunea ștampilei SC A…. E…. SRL nu este

identică cu impresiunile de ștampilă de pe facturile și chitanțele emise cu denumirea acestei societăți. Potrivit

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 252112 din 01.08.2012, efectuat în dosarul penal nr. 167/P/2011, procurorul

a reținut că impresiunile de ștampilă de pe toate facturile și chitanțele emise de SC H…. L….. SRL au fost create cu

aceeași ștampilă care a fost aplicată pe actul adițional al acestei societăți din 20.01.2009. S-a mai prezumat că scrisul

de pe factura nr. 260/31.12.2009 ar fi fost probabil executat de O. S., iar pentru celelalte facturi nu s-a putut stabili

scriptorul. Audiat, O. S. a negat orice implicare în activitatea societății după momentul cesionării părților sociale către

A. I., operațiune care s-a realizat la data de 20.01.2009.

Dispozițiile Ordinului ministrului finanțelor publice nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme

cu directivele europene prevede că “documentele justificative care stau la baza înregistrării contabile a operațiunilor

economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, … să fie în concordanță cu realitatea, …

contractele încheiate între părți trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor”.

De asemenea, se reține că dispozițiile art. 11, alin.1 din Codul fiscal prevăd că pentru determinarea profitului

impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile,

iar art. 21 alin.4 lit. f) din Codul fiscal stabilește că nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal “cheltuielile

înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada

efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor”.

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul reține că toate facturile înregistrate de parte

reclamată în evidențele sale contabile au la rubrica emitent cele trei societăți comerciale mai sus amintite, societăți

care prin reprezentanții lor legali au declarat că nu au avut relații comerciale cu SC …. SRL (reclamanta), că nu au

furnizat mărfuri sau servicii către reclamantă, că din declarația informativă a SC A…. E….. reiese cu certitudine că nu a

furnizat bunuri societății reclamante, că niciuna dintre facturi nu are completată rubrica privind transportul mărfurilor

(mijlocul de transport presupus că ar fi realizat operațiunea de transport), ceea ce înseamnă că acestea nu au fost

livrate, că persoanele menționate ca delegați în cuprinsul facturilor nu sunt angajate la societățile

furnizoare-emitente, că datele de identitate menționate ca fiind ale acestora nu le aparțin, că nu s-au dovedit

serviciile pretins prestate de SC G…. SRL și, nu în ultimul rând, marea majoritate a produselor descrise în facturile

aflate la dosar nu putea fi consumată la societatea S….. SRL, societatea la care reclamanta a prestat servicii, întrucât

pentru aceasta din urmă s-au efectuat doar lucrări de izolație și de montare parchet, faianță și gresie pentru care nu au

fost necesare materiale de construcții de genul fier beton, bloc ceramic, ciment, cuie etc. Reclamanta nu a putut justifica

organului de control și nici instanței (la dosarul cauzei nu a depus înscrisuri contabile) consumul și gestiunea bunurilor

cuprinse în facturile emise de societățile mai sus amintite, pentru a se putea reține că au fost desfășurate în interesul

său economic.

Așadar, în mod corect organul de inspecție fiscală a procedat la anularea înregistrărilor contabile aferente

facturilor emise de cele trei societăți și la stabilirea unui profit contabil suplimentar în sumă totală de 306.454.15 lei

(585.181 lei cheltuieli înregistrate în baza facturilor – pierderea contabilă în sumă de 278.726,85 lei conform balanței de

verificare aprilie 2010).

De asemenea, s-a stabilit un profit impozabil fiscal suplimentar în sumă de 360.274 lei (585.181 lei cheltuieli

înregistrate în baza facturilor – pierderea fiscală înregistrată de societate în sumă de 224.907 lei). S-a stabilit pentru

anii 2008 și 2009 un profit impozabil fiscal suplimentar în sumă de 407.405 lei, după care s-a procedat la calcularea

impozitului pe profit stabilit suplimentar în sumă de 65.185 lei.

Or, este evident că în temeiul art. 11 alin.1 din Legea nr. 571/2003, organul fiscal la stabilirea sumei unui impozit

sau a unei taxe în înțelesul prezentei legi, poate să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic.

Prin urmare, din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că tranzacțiile efectuate cu societățile SC G…… SRL,

SC H…. L…. SRL și SC A…. E…. SRL sunt fictive (așa cum reiese din procesele-verbale încheiate în urma controalelor

încrucișate), nefiind efectuate cu scop economic delimitabil și definibil. Aceste tranzacții nu au avut ca scop obținerea

unui beneficiu clar pentru societate, ci doar pentru administratorul ei.

Ba mai mult, tribunalul reține că reclamanta nu a prezentat documente justificative din care să rezulte modul de

stabilire a valorii serviciilor prestate de SC G….. SRL, respectiv care să cuprindă date referitoare la conținutul

acestora, cantitatea de muncă prestată, tariful orar, lucrările efectiv realizate pentru beneficiar (SC …… SRL). Pentru

facturile emise de SC G…… SRL nu sunt întocmite situații de lucrări, nu există rapoarte de lucru care să ateste efectuarea

lor, așa cum se observă din conținutul raportului fiscal încheiat de organele de control pentru SC ….. SRL (reclamanta).

Față de aceste aspecte, tribunalul reține că, potrivit art. 21 ali.4 lit.m) din Codul fiscal, nu sunt deductibile

cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă

dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, cât și cele ca servicii de management, consultanță, asistență sau

alte prestări de servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților

desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte.

Pct. 44 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal prevede că înregistrările în evidența contabilă se fac

cronologic și sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea

persoanelor care l-au întocmit, conform reglementărilor contabile în vigoare. Aceeași prevedere o are și art. 6 din Legea

nr. 82/1991- legea contabilității, care stipulează că orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în

momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de

document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea

persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Se mai reține că art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede că “Profitul impozabil se

calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de

venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile”,

precum și că “La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor

potrivit normelor de aplicare”. În cuprinsul

normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44 din

22 ianuarie 2004, făcându-se referire la dispozițiile art. 19 din cod se precizează că “Veniturile și cheltuielile care se

iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile

date în baza Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte

elemente similare veniturilor și cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile

nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal”.

În raport cu aceste reglementări legale, profitul impozabil constă, deci, în diferența dintre

veniturile realizate din orice sursă și suma cheltuielilor deductibile. Or, în accepțiunea

prevederilor art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, “sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în

scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare”.

În această privință, însă, este de observat că prin art. 21 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal se subliniază

că “nu sunt deductibile”, între altele, “cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document

justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz,

potrivit normelor”;.

Or, văzând că partea reclamantă nu a respectat dispozițiile financiar-contabile pentru înregistrarea bunurilor în

evidența sa contabilă, respectiv nu sunt întocmite situații de lucrări pentru a se arăta cantitățile de muncă prestată,

tariful orar, lucrările realizate și nici justificarea reclamatei pentru ce a angajat astfel de operațiuni, tribunalul

constată că aceste operațiuni sunt fictive și nu reale.

Drept urmare, în mod corect și legal organul de control fiscal a reîncadrat operațiile economice descrise în

facturile emise de cele trei societăți comerciale furnizoare și aflate la dosar, luând măsura neadmiterii deductibilității

cheltuielilor reprezentând valoarea facturilor menționate, de 702.212,45 lei, la calculul impozitului pe profit și a TVA.

Urmare a reîncadrării operațiunilor de achiziții ca nedeductibile, a rezultat în sarcina SC ….. SRL, ca fiind de

plată către bugetul statului, un impozit pe profit suplimentar de 65.185 lei.

Văzând dispozițiile art. 119 din OG nr. 92/2003, cât și anexele raportului de inspecție fiscală contestat,

tribunalul reține că în mod temeinic și legal s-a stabilit și calculat în sarcina părții reclamante SC ….. SRL obligația

de a plăti majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 33.528 lei.

Cu privire la taxa pe valoarea adăugată, reținută prin raportul de inspecție fiscală nr. F-Cv 273/29.07.2011,

tribunalul reține că, potrivit art. 146 ali.1 lit. a) din Legea nr. 571/2003, pentru exercitarea dreptului de deducere a

taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor

care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în

conformitate cu prevederile art. 155, precum și dovada plății în cazul achizițiilor efectuate de către persoanele impozabile

obligate la aplicarea sistemului TVA la încasare, respectiv de către persoanele impozabile care achiziționează

bunuri/servicii de la persoane impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare; b) pentru taxa aferentă

bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în

beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (2)-(6), să dețină

o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la art. 1551alin. (1);

Totodată, conform art. 145 alin.2 lit. a) din Legea nr. 571/2003, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa

aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunii taxabile.

Față de starea de fapt reținută, constatată și descrisă în capitolul cu privire la impozitul pe profit, tribunalul

făcând aplicarea corectă a dispozițiilor înscrise în art. 21 alin. (4) lit. f) și în art. 145 alin. (8) lit. a) și b) din

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și în art. 6 alin. (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, se

impune să considere că taxa pe valoarea adăugată în sumă de 112.118 lei nu poate fi dedusă din facturile înregistrate în

evidențele contabile ale reclamatei în sumă totală de 702.212,45 emise de SC G…. SRL, SC H… L… SRL și SC A… E… SRL și nici

nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative

prezentate mai sus nu conțin și nici nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data

efectuării operațiunii pentru care pretinde și se solicită deducerea acestei taxe. De asemenea,

prin art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, se prevede, la alin. (1), că “Orice operațiune

economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în

contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”, iar la alin. (2) că “Documentele justificative care

stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat,

precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz”. În același spirit, prin

dispozițiile Legii nr. 571/2003 s-a precizat că “Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată orice

persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei”. Ca urmare, potrivit acestor reglementări lipsite de echivoc, taxa pe

valoarea adăugată nu se poate deduce și nici nu poate fi diminuată baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit dacă

documentele justificative nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data

efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea taxei pe valoarea adăugată.

Totodată, conform art. 145 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dreptul de deducere ia naștere la momentul

exigibilității taxei, iar potrivit art. 134 alin.2 din aceeași lege, faptul generator reprezintă faptul prin care sunt

realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea

fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata

acestei taxe poate fi amânată. De asemenea, art. 146 din

Codul fiscal statuează că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească

condiții cu privire la factura de livrate a mărfii, respectiv .. a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor

care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să fie prestate în beneficiul său de

către o persoana impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155;

Astfel, s-a reținând că toate facturile și documentele de plată emise de SC G….. SRL, SC A….. E….. SRL și SC H….

L….. SRL au fost înregistrate în evidența contabilă a SC …..SRL (reclamanta) și că au proveniență neidentificabilă,

respectiv nu pot fi confirmate aceste operațiuni de nici una dintre cele trei societăți furnizoare datorită faptului că SC

H…. L…. SRL nu a mai depus declarații privind obligațiile fiscale la bugetul de stat pentru perioada ianuarie 2009 – 2010,

că nu a depus declarația informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României ( cod 394)

pentru perioada ianuarie 2009 – iunie 2010, că scrisul de mână de completare a unui număr de 50 facturi și chitanțe emise

de SC G…… SRL a fost executat de M. G. care a declarat că nu a avut relații comerciale cu SC …. SRL (reclamanta), de faptul

că seriile cărților de identitate consemnate în facturi aparțin altor persoane decât cele indicate în dreptul acestor date,

că facturile care privesc “prestări servicii”, emise de SC G….. SRL nu sunt confirmate cu alte documente justificative cu

privire la natura acestora, de faptul că obiectul de activitate al SC A…. E…. SRL este “comerțul cu amănuntul al

articolelor de fierărie, al articolelor de sticlă și a celor pentru vopsit, în magazine specializate, și pentru că și

administratorul social și asociat unic T. P. M. al SC A…. E… SRL a declarat că nu a emis facturi către reclamantă,

întrucât nu a avut relații comerciale cu aceasta, aspecte care dovedesc că operațiunile efectuate de reclamantă prin

facturile aflate la dosar nu au un scop economic delimitat, fiind realizate fictiv . Prin urmare, în mod corect organul de

inspecție fiscală a considerat că suma de 112.118 lei reprezentând TVA aferent sumei de 702.212,45 lei nu este deductibilă

fiscal.

Față de aceste aspecte, tribunalul reține că în mod corect și legal, organul de control a stabilit în sarcina

reclamantei un TVA suplimentar de plată în sumă de 75.193 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 36.813 lei,

conform art. 119 din OG nr. 92/2003. În ceea ce privește impozitul pe dividende, tribunalul reține că,

potrivit art. 36 din Codul fiscal, o persoană juridică română care distribuie/plătește dividende către o persoană juridică

română are obligația să rețină, să declare și să plătească impozitul pe dividende reținut către bugetul de stat, astfel cum

se prevede în prezentul articol. Impozitul pe dividende se stabilește prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra

dividendului brut distribuit/plătit unei persoane juridice române. Impozitul pe dividende se declară și se plătește la

bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se distribuie/plătește dividendul. În cazul în

care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale,

impozitul pe dividende aferent se plătește până la data de 25 ianuarie a anului următor.

Se reține din definiția dată dividendului de art. 7 din Codul fiscal că reprezintă o distribuire în bani sau în

natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de

participare la acea persoană juridică, exceptând următoarele:

a) o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modifică procentul de deținere a titlurilor de

participare ale oricărui participant la persoana juridică; b) o distribuire efectuată în legătură cu

dobândirea/răscumpărarea titlurilor de participare proprii de către persoana juridică, ce nu modifică pentru participanții

la persoana juridică respectivă procentul de deținere a titlurilor de participare;

c) o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu lichidarea unei persoane juridice;

d) o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către

participanți; e) o distribuire de prime de emisiune, proporțional

cu partea ce îi revine fiecărui participant.

De asemenea, se reține că, potrivit art. 11 din Legea nr. 571/2003, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe

în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau

pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. În cazul în care tranzacțiile sau

o serie de tranzacții sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de

aplicare al convențiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacții artificiale se înțelege tranzacțiile sau seriile de

tranzacții care nu au un conținut economic și care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice

obișnuite, scopul esențial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar

putea fi acordate. Așadar, văzând că facturile ce poartă la rubrica emitent denumirea celor trei societăți

comerciale nu pot fi luate în considerare ca evidențiind operațiuni reale datorită faptului că din materialul probator

administrat în cauză reiese că aceste societăți comerciale nu au avut relații de afaceri cu reclamanta și cum

administratorul acesteia a ridicat din casierie aceste sume de bani aferente tuturor facturilor înregistrate în evidențele

sale contabile, tribunalul reține că sumele ridicate reprezintă o distribuire de dividende în sensul textelor de lege

menționate mai sus pentru care se datorează un impozit pe dividende suplimentar în sumă de 133.651 lei.

Prin urmare, în mod legal și temeinic, organul fiscal a stabilit în sarcina societății reclamante un impozit pe

dividende în sumă de 133.651 lei și accesorii în cuantum de 65.058 lei.

În ce privește raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, tribunalul urmează a nu-l valida și a nu-i da

valoare probatorie în cauză datorită faptului că, deși au fost admise în mod repetat obiecțiunile formulate de pârâtă la

acesta, expertul s-a mulțumit a pune concluzii în cauză prin intermediul lui doar prin raportare la soluția de neîncepere a

urmăririi penale, fără să țină seama de starea de fapt reținută de procuror în dosarul penal nr. 167/P/2011 și nu a ținut

cont de legislația fiscală care definește noțiunea de document justificativ capabil să poată produce efecte în urma

înregistrării sale în evidențele contabile.

Ba mai mult, tribunalul reține că ordonanța procurorului nu are autoritate de lucru judecat cu privire la aspectele

dezlegate, ci dimpotrivă acest act care își găsește aplicare în dreptul procesual – penal și civil, reprezentă

caracteristica hotărârilor judecătorești definitive de a căpăta puterea lucrului judecat, în sensul de a nu mai putea fi

atacate decât prin căile de atac extraordinare (în condițiile limitative și speciale ale legii procesuale), bucurându-se,

astfel, de o prezumție absolută de adevăr juridic.

Văzând că reclamanta nu a făcut dovada plății diferenței de onorariu ce a fost stabilit pentru expertul contabil N.

I., tribunalul urmează a obliga reclamanta SC ….. SRL să plătească expertului suma de 390 lei, potrivit dispozitivului de

mai jos.

Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor Legii nr. 571/2003, ale OMFP nr. 3055/2010 și ale OG

nr. 92/2003, va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată, potrivit dispozitivului de mai jos.

Reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC ……… SRL, cu sediul în mun. Sf. Gheorghe, ………., CIF

……., înregistrată la ORC sub nr. ……., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov,

cu sediul în mun. Brașov, str. Mihail Kogălniceanu, nr. 7, jud. Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Covasna cu sediul procesual ales în mun. Sf. Gheorghe, str. Bem Jozsef, nr. 9, jud. Covasna, având ca obiect anularea

Deciziei nr. 118 din 14.05.2013 privind soluționarea contestației de pârâtă, precum și anularea deciziei de impunere nr.

F-CV 449/29.07.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată și a raportului de inspecție fiscală nr. F-CV

273/29.07.2011cu privire la stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe profit, TVA și impozit pe

dividende cu accesoriile aferente acestor.

Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamanta să plătească expertului N. I. suma de 390 lei cu titlu de diferență onorariu expert.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Covasna.

Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2015.

PREȘEDINTE GREFIER