Contencios administrativ – litigiu privind funcţionarii publici; drepturi salariale. SalarizareRevendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)


SENTINŢA CIVILĂ NR. 511/CA/03 decembrie 2008

Domeniu asociat: administrativ; litigiu privind funcţionarii publici; drepturi

salariale.

Notă: soluţia nu este irevocabilă, fiind declarată împotriva acesteia calea de

atac a recursului.

Întrucât actele normative care au reglementat suspendarea exerciţiul dreptului

funcţionarilor publici la suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare

funcţionarilor publici la suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare

prevăzute de legea privind Statutul au fost adoptate pentru

perioade de timp determinate datorită unor condiţii financiare deosebite, respectiv

perioade de timp determinate datorită unor condiţii financiare deosebite, respectiv

pentru anul bugetar în curs, acestea şi-au încetat aplicabilitatea la expirarea

pentru anul bugetar în curs, acestea şi-au încetat aplicabilitatea la expirarea

perioadei de timp pentru care au fost adoptate.

perioadei de timp pentru care au fost adoptate.

Deşi dreptul funcţionarilor publici la suplimentul postului şi suplimentul treptei

de salarizare prevăzute de legea privind Statutul funcţionarilor publici a reintrat de

drept în vigoare, iar aceştia sunt îndreptăţiţi la plata retroactivă a acestor drepturi,

exercitarea drepturilor salariale ale acestora este îngrădită de lipsa preocupării

autorităţilor statului de a adopta reglementări minimale în domeniu, respectiv de a

stabili cuantumul sporurilor la salariul de bază prevăzut de art. 31 lit. c) şi d) din

Legea nr. 188/1999.

Potrivit hotărârilor judecătoreşti depuse la dosarul cauzei de către reclamanţi,

în situaţii litigioase identice, instanţele judecătoreşti din România au pronunţat

hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care au stabilit cuantumul celor două sporuri

cuvenite funcţionarilor public ca fiind de câte 25% fiecare din salariul de bază.

Faţă de existenţa unui număr considerabil de hotărâri judecătoreşti adoptate

Faţă de existenţa unui număr considerabil de hotărâri judecătoreşti adoptate

în sensul amintit şi care au dobândit puterea de lucru judecat, s-a apreciat că, deşi

practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul de drept românesc,

aceasta poate crea justiţiabililor o speranţă legitimă în sensul îndreptăţirii acestora la

un drept recunoscut de instanţele judecătoreşti unor persoane aflate în situaţii

identice cu aceştia.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.

de mai sus de reclamantul D.A.C. a chemat în judecată în calitate de pârât

INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ SATU MARE solicitând instanţei ca,

prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să anuleze actul administrativ nr.

11562/16.09.2008 emis de pârât şi să oblige pârâtul la plata către reclamant a

sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de

bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul

de bază începând cu 01.01.2004 şi până la data pronunţării hotărârii, actualizate cu

indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

În motivare se arată că prin cererea înregistrată la pârâtul INSPECTORATUL

TERITORIAL DE MUNCĂ SATU MARE sub nr. 10377/20.08.2008. a solicitat plata

sumelor de bani reprezentând sporul pentru suplimentul postului în procent de 25%

şi a sporului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% – în total 50 %

aplicat la salariul de bază începând cu data de 01.01.2005 şi până la încetarea

raporturilor de serviciu, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului

până la data plăţii efective, drepturi prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr.

188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi efectuarea înscrierilor

corespunzătoare în carnetul de muncă conform Decretului nr. 92/1976.

Pârâtul, prin răspunsul nr. 11562/16.09.2008, i-a respins solicitarea, motivând

că nu există temei legal pentru plata sporurilor solicitate şi nu au fost prevăzute în

bugetul instituţiei sume pentru acordarea acestor sporuri. Consideră acest refuz

neîntemeiat şi solicită instanţei să se constate că drepturile solicitate sunt prevăzute

expres în nome legale, fără nici o condiţionare.

Potrivit art. 38 şi art. 39 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, care

prevăd în mod imperativ că salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt

recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaţilor

fiindu-le garantat dreptul la egalitate de şanse şi tratament, de aceea consideră că

dreptului la suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare îi corespunde

obligaţia corelativă a debitorului, care nu doreşte şi nu vrea să-şi execute obligaţia

legală în mod voluntar.

Funcţionarii publici au un statut legal, care se realizează în conformitate cu

dispoziţiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.

Elementele specifice acestei structuri salariale sunt sporul de vechime,

suplimentul postului şi cel al gradului, la care se pot adăuga prime şi alte drepturi

salariale, cu condiţia ca acestea să fie prevăzute de lege.

Prevederile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată, stipulează că:

„funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii”,

iar prevederile art. 117 din statut: „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu

prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile

administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei

specifice funcţiei publice”.

Prin neplata acestor sporuri salariale de la apariţia actului normativ şi până în

prezent, acest drept tinde să fie lipsit de conţinut, iar pentru această îngrădire pârâtul

nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.

Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să-şi

producă efectele, fiind împotriva raţiunii de a exista legile şi să aibă doar caracter

formal.

Potrivit art. 1 din Protocolul Adiţional 1 la Convenţia pentru Apărarea

Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale: „Orice persoană fizică sau juridică

are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa

decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de

principiile generale ale dreptului”.

Dreptul la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului şi suplimentul

treptei de salarizare este un drept de creanţă şi prin urmare, este un bun în înţelesul

art. 1 din Protocolul adiţional 1 la Convenţia menţionată.

De asemenea, potrivit art. 1082 Cod civil, solicită ca pârâtul să fie obligat la

plata acestor sume actualizate cu rata inflaţiei de la data plăţii efective.

În drept, invocă art. 31 pct. 1 lit. c şi d coroborat cu art. 3 lit. f, art. 109 din

Legea nr. 188/1999, Decretul nr. 92/1976, Legea nr. 554/2004, art. 1 din Protocolul

adiţional 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale,

Legea nr. 193/2006, Legea nr. 142/1998, Legea nr. 251/2006 şi Codul muncii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul invocă excepţia prescripţiei

dreptului la acţiune al reclamantului şi solicită respingerea acţiunii reclamantului ca

nefondată.

În motivare se arată că reclamantul este funcţionar public numit, în condiţiile

legii, în cadrul Inspectoratului TERITORIAL DE MUNCĂ SATU MARE, căruia îi sunt

aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,

republicată şi cele ale legislaţiei specifice care reglementează drepturile salariale ale

acestei categorii de personal.

Drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici sunt expres şi

exhaustiv prevăzute de lege.

Prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei

în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice în mediul de afaceri, prevenirea

şi sancţionarea corupţiei, s-a completat art. 29 din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcţionarilor publici, introducându-se astfel, în componenţa salariului,

suplimentul postului şi suplimentul gradului.

Prevederile art. 29 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat

prin Legea nr. 161/2003, stipulează faptul că „salarizarea funcţionarilor publici se

face în conformitatea! prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de

salarizare pentru funcţionarii publici”.

Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial nr. 574 din 04 iulie

2006, modifică lit. d)a alin. 1 al art. 29 înlocuind noţiunea „suplimentul gradului” cu

„suplimentul corespunzător treptei de salarizare” şi totodată, la art. XIII se prevede că

art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările şi completările ulterioare,

intră în vigoare la 01 ianuarie 2007. Prin republicarea în Monitorul Oficial nr. 365 din

29 mai 2007 a Legii nr. 188/1999, s-a dat o nouă numerotarea textelor, articolul 29

devenind articolul 31.

În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului şi

supliment! corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.

92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor

publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005,

şi pil Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a

altor drepţii ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr. 417/2006.

În ceea ce priveşte anul 2007 şi 2008, sistemul unitar de salarizare al

funcţionalilor publici a fost legiferat de OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de

reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la

intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale

funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor

publici în anul 2007, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de OG nr.

9/2008 pentru modificarea OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a

drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în

vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor

publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul

2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007 şi pentru acordarea unor

creşteri salariale pentru funcţionarii publici în anul 2008.

Astfel, în art. 1 din OG nr. 6/2007 modificată şi completată de Legea nr.

232/2007 şi de OG nr. 9/2008, se prevede că „Prezenta ordonanţă reglementează

drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare

a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici”.

Subliniază faptul că, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar

de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, salarizarea funcţionarilor publici

a fost reglementată prin actele normative special aplicabile acestei categorii,

menţionate anterior şi în care nu sunt prevăzute suplimentele cerute de reclamant, cu

atât mai puţin procentul stabilit de acesta.

În drept, invocă dispoziţiile art. 115 şi urm.C.proc.civ., cât şi pe dispoziţiile din

actele normative precizate în conţinutul întâmpinării.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul are calitatea de funcţionar public în cadrul autorităţii publice

pârâte.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici,

„pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus

din:

a) salariul de baza;

b) sporul pentru vechime în munca;

c) suplimentul postului**);

d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare**).

Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile

legii.

Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii

privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.”

Drepturile salariale ale funcţionarilor publici au fost reglementate în mod

succesiv de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea

drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005, aprobată

prin Legea nr. 76/2005, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea

drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006,

aprobată prin Legea nr. 417/2006, Ordonanţa de Guvern nr. 6/2007 privind unele

măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor

publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte

drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă

funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007 şi prin

Ordonanţa de Guvern nr. 9/2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.

6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi

ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de

salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care

se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.

232/2007, şi pentru acordarea unor creşteri salariale pentru funcţionarii publici în

anul 2008.

Referitor la suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare, se reţine

că, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 şi art. 48 din OG nr. 2/2006, anterior arătate

pentru perioada 2004-2006, dreptul funcţionarilor publici la plata acestui spor a fost

suspendat.

Din analiza acestor acte normative, instanţa constată că acestea nu cuprind

vreo referire la eventualitatea desfiinţării dreptului la cele două sporuri, ci doar la

suspendarea exerciţiului acestuia. Această suspendare a exerciţiului unui drept nu

înlătură existenţa dreptului la sporul privind suplimentul postului şi suplimentul treptei

de salarizare cuvenită funcţionarilor publici pentru că, astfel, s-ar contravenit atât art.

53 din României revizuită privind cazurile când se poate restrânge

exerciţiul unui drept, cât şi reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional

al Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative „în cazuri speciale aplicarea unui act normativ

poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior. În

această situaţie, se vor prevedea în mod expres data la care se produce

suspendarea, precum şi durata ei determinată.

La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de

suspendare reintră de drept în vigoare.

Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a

dispoziţiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziţii

exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării”.

Reţinând ca esenţială această dispoziţie legală în interpretarea actelor

normative incidente în cauză, instanţa constată că suspendarea aplicării prevederilor

prin care s-au stabilit drepturi salariale în favoarea reclamanţilor a fost dispusă prin

actele normative amintite pe o durată determinată 2004-2006, iar prelungirea duratei

acestei suspendări nu a fost dispusă în mod expres prin actele normative ulterioare

prin care s-a dispus din nou suspendarea exerciţiului dreptului.

Prin urmare, potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei

de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de această suspendare reintră

de drept în vigoare, după cum, din acest moment reintră în vigoare dreptul la acţiune

al reclamantului, suspendat la rândul său pe durata suspendării exercitării dreptului a

cărui realizare se solicită pe calea acţiunii în justiţie..

Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ că, drepturile

peroanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau

limitări, ele fiind apărate de stat împotriva împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor

de subiectivism, abuz sau arbitrariu.

De aceea, fiind un drept câştigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentul

postului şi suplimentul treptei de salarizare nu puteau fi anulate pe calea unor acte

normative de suspendare a aplicării acestora.

În situaţia dată, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o

normă lipsită de conţinut trebuie reţinut că, suspendarea exerciţiului dreptului la cele

două sporuri, nu echivalează cu însăşi înlăturarea acestora, cât timp existenţa

acestora nu a fost înlăturată prin vreo dispoziţie legală.

Întrucât actele normative care au reglementat suspendarea exerciţiul dreptului

prevăzute de legea privind Statutul funcţionarilor publici au fost adoptate pentru

Prin urmare, instanţa a apreciat că solicitarea formulată de funcţionarii public,

în sensul constatării îndreptăţii acestora la plata retroactivă a celor două sporuri

începând cu data naşterii dreptului şi până la zi, la valoarea actualizată a acestor

drepturi este întemeiată.

În privinţa cuantumului celor două sporuri cuvenite funcţionarilor public,

instanţa constată că acesta nu a fost prevăzut de lege sau de vreun alt act normativ

emis în aplicarea legii, reclamanţii solicitând plata acestora în cuantum de 25 % din

salariul de bază pentru ambele sporuri, justificând această solicitare prin prisma altor

dispoziţii legale care reglementează sporuri salariale, prin raportare la proiectul de

act normativ ce urma să cuantifice acest spor şi prin cea a existenţei unor hotărâri

judecătoreşti irevocabile prin care aceste sporuri au fost acordate în cuantum de 25%

fiecare.

Respectarea principiului statului de drept presupune şi implică asigurarea

aplicării legilor adoptate, în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei

tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive astfel că este necesar ca

titularii unor drepturi (şi cu atât mai mult titularii unor drepturi salariale) să se bucure

efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.

În acest sens, se constată că, deşi dreptul funcţionarilor publici la suplimentul

postului şi suplimentul treptei de salarizare prevăzute de legea privind Statutul

funcţionarilor publici a reintrat de drept în vigoare, iar aceştia sunt îndreptăţiţi la plata

retroactivă a acestor drepturi, exercitarea drepturilor salariale ale acestora este

îngrădită de lipsa preocupării autorităţilor statului de a adopta reglementări minimale

în domeniu, respectiv de a stabili cuantumul sporurilor la salariul de bază prevăzut

de art. 31 lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999.

Din această perspectivă, instanţa constată că, potrivit hotărârilor judecătoreşti

depuse la dosarul cauzei de către reclamanţi, în situaţii litigioase identice, instanţele

judecătoreşti din România au pronunţat hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care

au stabilit cuantumul celor două sporuri cuvenite funcţionarilor public ca fiind de câte

25% fiecare din salariul de bază.

în sensul amintit şi care au dobândit puterea de lucru judecat, instanţa a apreciat că,

deşi practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul de drept

românesc, aceasta poate crea justiţiabililor o speranţă legitimă în sensul îndreptăţirii

acestora la un drept recunoscut de instanţele judecătoreşti unor persoane aflate în

situaţii identice cu aceştia.

În practica Curţii Europene privind Drepturile Omului, încălcarea acestei

speranţe legitime de către instanţele judecătoreşti a fost apreciată ca o atingere

adusă unui bun şi ca o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 ( Cauza Stere împotriva

României din 26.02.2006).

De asemenea, în practica aceleiaşi instanţe europene, Cauza Beian împotriva

României nr. 1 din 06.12.2007, s-a statuat că divergenţele de jurisprudenţă pot crea

insecuritate juridică şi reducerea încrederii publicului în sistemul judiciar care are ca

efect lipsirea reclamantului de efectele unei legi, în timp ce altor persoane care s-au

aflat în situaţie identică li s-a recunoscut acelaşi drept prevăzut de lege.

Faţă de existenţa unei jurisprudenţe majoritare în sensul admiterii acţiunilor

reclamanţilor, instanţa a apreciat că, pentru apărarea unui drept salarial recunoscut

de lege al cărui cuantum este stabilit prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, cuantum

care astfel constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia

Europeană a Drepturilor Omului şi pentru recunoaşterea acestui bun este necesară

aplicarea cu prioritate a Convenţiei Europene privind Drepturile Omului şi a practicii

anterior amintite a Curţii Europene privind Drepturile Omului în această materie în

sensul recunoaşterii dreptului funcţionarilor publici la sporul privind suplimentul

postului şi la sporul treptei de salarizare în cuantumul recunoscut şi altor funcţionari

publici aflaţi în situaţii juridice identice.

Prin urmare, instanţa de contencios administrativ a apreciat că acţiunea

reclamantului este întemeiată motiv pentru care, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d), art. 137

C.proc.civ., art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art.

20 din Constituţia României şi a textelor de lege anterior amintite, urmează să

respingă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului invocată de pârât,

să anuleze actul administrativ emis de autoritatea publică pârâtă în legătură cu

drepturile salariale ale reclamatului şi să o oblige la plata către reclamant a sumelor

de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi

suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de

bază începând cu 01.01.2004 şi până la data pronunţării prezentei, actualizate cu

indicele de inflaţie până la data plăţii efective, conform dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârât.

Admite acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul DAN

ALIN CLAUDIU domiciliat în Satu Mare, str. Independenţei bl.UH 25 ap. 4, jud. Satu

Mare împotriva pârâtului INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ SATU MARE

SATU MARE cu sediul în Satu Mare, B-dul Lucian Blaga nr. 41, jud. Satu Mare, în

sensul că,

Anulează actul administrativ nr. 11562/16.09.2008 emis de pârâtă.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumelor de bani reprezentând

suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul

corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând

cu 01.01.2004 şi până la data pronunţării prezentei, actualizate cu indicele de inflaţie

până la data plăţii efective.

Dispune efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă al

reclamantului.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 03 decembrie 2008.

Preşedinte,

Adriana Vîlcu

Grefier,

Anamaria Kencsan

Red: VA-12.12.2008

Tehnored: NM-15.12.2008

4 ex.

com.câte un ex.cu: -Dan Alin Claudiu

-Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare

7