Contencios administrativ – litigiu privind funcţionarii publici; echivalare funcţii de specialitate. Numirea în, suspendarea sau eliberarea din funcţiiSalarizareRevendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)


SENTINŢA CIVILĂ nr. 277/CA/18 Iunie 2008

Irevocabilă prin respingerea recursului.

Domeniu asociat: administrativ; litigiu privind funcţionarii publici;

echivalare funcţii de specialitate.

Modul de echivalare a funcţiilor de specialitate structurate pe grade şi trepte

cu alte funcţii publice a fost reglementat în anul 2000, prin art. IV din OUG nr.

cu alte funcţii publice a fost reglementat în anul 2000, prin art. IV din OUG nr.

82/2000.

82/2000.

Potrivit acestui text de lege, “la stabilirea funcţiilor publice pentru fiecare

Potrivit acestui text de lege, “la stabilirea funcţiilor publice pentru fiecare

autoritate sau instituţie publica, potrivit art. 22 alin. (2) teza a doua din Legea nr.

autoritate sau instituţie publica, potrivit art. 22 alin. (2) teza a doua din Legea nr.

188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, se va realiza şi echivalarea dintre

188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, se va realiza şi echivalarea dintre

funcţiile publice respective pe grade şi clase şi funcţiile de specialitate pe grade şi

funcţiile publice respective pe grade şi clase şi funcţiile de specialitate pe grade şi

trepte profesionale prevăzute în anexele la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

trepte profesionale prevăzute în anexele la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

24/2000, după cum urmează:

24/2000, după cum urmează:

a) primele 4 grade, respectiv clasa I – gradele 1-3 şi clasa a II-a – gradul 1, ale

a) primele 4 grade, respectiv clasa I – gradele 1-3 şi clasa a II-a – gradul 1, ale

funcţiilor publice prevăzute la cap. II lit. B, cap. III lit. B şi cap. IV lit. B din anexa la

funcţiilor publice prevăzute la cap. II lit. B, cap. III lit. B şi cap. IV lit. B din anexa la

Legea nr. 188/1999 se echivalează cu gradele IA-III, respectiv treptele IA-III, după

Legea nr. 188/1999 se echivalează cu gradele IA-III, respectiv treptele IA-III, după

caz, prevăzute în anexa nr. I şi la cap. I din anexa nr. II la Ordonanţa de urgenţă a

caz, prevăzute în anexa nr. I şi la cap. I din anexa nr. II la Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 24/2000;

Guvernului nr. 24/2000;

Guvernului nr. 24/2000;

Guvernului nr. 24/2000;

b) următoarele 5 grade, respectiv clasa a II-a – gradele 2-3 şi clasa a III-a – gradele

b) următoarele 5 grade, respectiv clasa a II-a – gradele 2-3 şi clasa a III-a – gradele

1-3, ale funcţiilor publice prevăzute la cap. II lit. B, cap. III lit. B şi cap. IV lit. B din

1-3, ale funcţiilor publice prevăzute la cap. II lit. B, cap. III lit. B şi cap. IV lit. B din

anexa la Legea nr. 188/1999 se echivalează cu gradul IV, respectiv treapta IV, după

anexa la Legea nr. 188/1999 se echivalează cu gradul IV, respectiv treapta IV, după

caz, prevăzută în anexa nr. I şi la cap. I din anexa nr. II la Ordonanţa de urgenţă a

caz, prevăzută în anexa nr. I şi la cap. I din anexa nr. II la Ordonanţa de urgenţă a

c) gradul de debutant prevăzut în anexa la Legea nr. 188/1999 se echivalează cu

c) gradul de debutant prevăzut în anexa la Legea nr. 188/1999 se echivalează cu

gradul de debutant prevăzut în anexa nr. I şi la cap. I din anexa nr. II la Ordonanţa de

gradul de debutant prevăzut în anexa nr. I şi la cap. I din anexa nr. II la Ordonanţa de

urgenta a Guvernului nr. 24/2000;

urgenta a Guvernului nr. 24/2000;

d) pentru funcţiile de specialitate fără grade şi trepte profesionale, prevăzute la

d) pentru funcţiile de specialitate fără grade şi trepte profesionale, prevăzute la

cap. II lit. B din anexa nr. I la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/2000,

cap. II lit. B din anexa nr. I la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/2000,

echivalarea se va realiza în raport cu funcţiile ocupate, cu nivelul încadrării în aceste

echivalarea se va realiza în raport cu funcţiile ocupate, cu nivelul încadrării în aceste

funcţii şi cu rezultatul evaluării performantelor profesionale individuale, pe baza

funcţii şi cu rezultatul evaluării performantelor profesionale individuale, pe baza

normelor aprobate potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 154/1998.”

normelor aprobate potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 154/1998.”

Reţinând şi punctul de vedere exprimat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor

Publici se constată că, prin decizia emisă de pârâtă, reclamanta a fost greşit

încadrată, situaţie în care se impune constarea nelegalităţii actelor administrative

emise de pârâtă în legătură cu raportul de serviciu al acesteia.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.

de mai sus, reclamanta SILAGHI SIMONA a chemat în judecată în calitate de pârâtă

DIRECŢIA JUDEŢEANĂ DE STATISTICĂ SATU MARE, solicitând instanţei ca, prin

sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să dispună anularea Deciziei nr. 766 din 25

octombrie 2007 privind stabilirea salariului reclamantei, obligarea pârâtei la emiterea

unei noi decizii de stabilire a salariului reclamantei începând cu data de 01.10.2007

corespunzător funcţiei de consilier clasa I, gradul superior, treapta 1, anularea tuturor

deciziilor ulterioare Deciziei nr. 423/31.07.2000 ( excepţia de nelegalitate a deciziilor

emise de pârâtă ulterior acestei decizii), precum şi nelegalitatea Deciziei nr.

423/31.07.2000 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale

pentru ultimii trei ani şi care nu s-au acordat ca urmare a numirii şi salarizării

necorespunzătoare pe funcţie, actualizate cu indicele de inflaţie la zi la data plăţii

efective, obligarea pârâtei să efectueze cuvenitele modificări în Carnetul de muncă al

reclamantei în ceea ce priveşte încadrarea în funcţie a reclamantei.

În motivarea cererii, reclamanta arată că, anterior emiterii deciziei a cărei

anulare o solicită, era încadrată la Direcţia Judeţeană de Statistică Satu Mare în

funcţia publică de Inspector , clasa I, grad principal, treapta 1. În mod succesiv,

anterior acestei decizii, pârâta în mod nelegal a stabilit salariul reclamantei

necorespunzător ca urmare a greşitei aplicări a O.U.G. nr. 82/200 şi a tuturor actelor

normative ulterioare acestei ordonanţe.

Efectul greşitei aplicări a prevederilor OUG nr. 82/2000 a fost Decizia nr.

423/2000, decizie prin care pârâta, fără motiv şi fără temei legal a retrogradat

reclamanta în funcţie, numind-o în funcţia de Inspector A, clasa II, gradul 1, în loc

de Consilier A, clasa I, gradul 2, aşa cum era firesc să se echivaleze funcţia publică

pe care o exercita şi care figura în carnetul său de muncă.

Toate deciziile date ulterior Deciziei nr. 423/2000 sunt nelegale fiind date cu

încălcarea inclusiv a dreptului său de a promova în funcţie.

Prin încadrarea greşită a reclamantei, aceasta este prejudiciată prin acordarea

de drepturi salariale mai mici decât cele la care este îndreptăţită.

În drept invocă prevederile Legii nr. 554/2004.

În probaţiune se depun actele administrative contestate, contestaţia

reclamantei, copia cărţii de muncă a reclamantei.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta invocă excepţia lipsei procedurii

prealabile pentru decizia emisă la data de 31.0.72000 privind numirea ca funcţionar

public şi decizia emisă la data de 01.02.2005 privind reîncadrarea în funcţia publică,

a căror anulare se solicită al punctul 3 din cererea de chemare în judecată, excepţia

tardivităţii în ce priveşte cel de-al treilea capăt de cerere, excepţia lipsei timbrajului.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, consideră că echivalarea dintre funcţiile

publice pe categorii, clase şi grade prevăzute de Legea nr. 188/1999 şi funcţiile de

specialitate pe grade şi trepte profesionale prevăzute de OUG nr. 24/2000 s-a

realizat cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată.

Astfel, din interpretarea art. IV lit. a din OUG 82/2000, rezultă că orice funcţie

din clasa I, gradele 1-3 şi clasa a II-a – gradul 1 prevăzută la cap. II lit. B, cap. III, lit. B

din anexa la Legea nr. 188/1999, poate fi echivalată cu gradele IA-III, respectiv

treptele IA-III, prevăzute în anexa nr. 1 la OUG nr. 24/2000.

În echivalarea funcţiilor publice prevăzute de OUG nr. 24/2000 ca funcţii

publice conform OUG nr. 82/2000, trebuie ţinut seama atât de litera cât şi de spiritul

prevederilor art. 4 lit. a) şi b) din acest din urmă act normativ. Conform OUG nr.

24/2000, încadrarea funcţiilor publice era realizată ca salariu de bază între două

limite, un maxim şi un minim, cu suprapunerea acestor intervale valorice de

încadrare pe grade/trepte profesionale.

Totodată, potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcţiile publice s-au

stabilit pentru fiecare autoritate şi instituţie publică cu avizul consultativ al Agenţiei

Funcţionarilor Publici. În temeiul acestor prevederi, Institutul Naţional de Statistică a

transmis Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Public documentele necesare obţinerii

avizului prevăzut de art. 22 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.

Pentru motivele arătate solicită respingerea cererii reclamantei.

Prin precizarea de acţiune formulată de reclamantă se arată că cel de-al

treilea petit al cererii introductive vizează invocarea în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea

nr. 554/2004 a excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 65 din 1 februarie 2005 emise

de pârâtă şi a celorlalte decizii emise ulterior şi în baza acesteia până la data de 25

octombrie 2007; invocarea excepţiei de ilegalitate a deciziei nr. 423 din 31 iulie 2000

emisă de pârâtă şi a deciziilor emise ulterior în baza acesteia până la data de 1

februarie 2005, solicitând instanţei ca, după cercetarea actelor administrative mai sus

arătate să constate că acestea au fost emise cu încălcarea normelor legale

aplicabile, fiind astfel nelegale, că, de aceste acte depinde soluţionarea litigiului în

fond, urmând ca, la soluţionarea petitelor 1, 2, 4 şi 5 să nu ţină cont de actele

nelegale, conform dispoziţiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.

În considerentele precizării de acţiune se reiau considerentele de fapt şi de

drept invocate de către reclamantă, arătându-se cu argumente juridice modalitatea

de stabilire a funcţiilor de execuţie în care reclamanta a fost numită şi cele la care

aceasta era îndreptăţită.

În probaţiune în cauză s-a solicitat punctul de vedere al Agenţiei Naţionale a

Funcţionarilor Publici cu privire la echivalarea dintre funcţiile publice pe grade şi clase

profesionale. Poziţia A.N.F.P. se află la fila 79 din dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În primul rând, faţă de excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile în ce

priveşte solicitarea de anulare a actelor administrative emise în anul 2000-2005,

respectiv excepţia tardivităţii introducerii acţiunii în contencios administrativ a acestor

capete de cerere, instanţa constată că acestea sunt nefondate.

Din cererea de chemare în judecată precizată ulterior pentru înlăturarea

oricărui dubiu, rezultă că, prin acţiunea principală, reclamanta a invocat excepţia de

nelegalitate, respectiv de ilegalitate a actelor administrative, decizii de încadrare şi

salarizare emise anterior actului administrativ a cărui nulitate se invocă.

Astfel fiind instanţa constată în privinţa acestor capete de cerere incidenţa art.

4 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv a dispoziţiilor art. 7 alin. 5 din

acelaşi act normativ.

Potrivit acestor texte de lege, „legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În

acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea

litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios

administrativ competentă şi suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de

contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care

se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea

cauzei nu se dispune in ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de

nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze.”

Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă,

în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de

nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a

prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la

dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.”

În cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea

actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine

seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.”

„În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public,

Agenţia Naţionala a sau al celor care privesc cererile

persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în

cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea

prealabilă.”

În lumina acestor dispoziţii legale instanţa constată că excepţia neîndeplinirii

procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii introducerii capătului trei de cerere

invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 137

C.proc.civ., acestea urmează a fi respinse.

Excepţia lipsei timbrajului cererii de chemare în judecată a fost soluţionată de

către instanţă printr-o încheiere intermediară anterioară, în sensul respingerii

acesteia, la dosarul cauzei fiind depusă dovada achitării taxei de timbru prevăzută de

art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997.

Din înscrisurile depuse în probaţiune de către părţi, instanţa a constatat că

anterior modificării Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici prin O.U.G.

nr. 82/2000, reclamanta a fost încadrată la autoritatea publică pârâtă în funcţia

publică de execuţie Inspector, clasa I, grad principal, treapta 1.

În urma modificărilor intervenite la Legea privind Statutul funcţionarilor publici,

prin Decizia nr. 423/31.07.2000, reclamanta a fost reîncadrată în funcţie prin

echivalare, în funcţia publică de Inspector A, clasa II, gradul 1.

Prin deciziile de stabilire a salariilor ulterioare emise de pârâtă,s-a menţinut

categoria, clasa şi gradul reclamantei urmând ca, prin Decizia nr. 65/01.02.2005

emisă în baza şi în aplicarea OUG nr. 92/2004 respectiv a OUG nr. 82/2004,

reclamanta să fie reîncadrată în funcţia de Inspector de specialitate, categoria A,

clasa II, gradul 1. Deciziile de salarizare ulterioare ale reclamantei, inclusiv cea a

cărei anulare se solicită pe cale principală, emisă în anul 2007, menţin această

funcţie de execuţie a reclamantei.

Prin Decizia nr. 760/25.10.2007 a cărei anulare se solicită pe calea acţiunii

principale, reclamantei i s-au stabilit drepturile salariale prevăzute de O.G. nr. 6/2007

corespunzător funcţiei publice de execuţie Inspector clasa I, grad principal, treapta 1.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat în termen contestaţie în

condiţiile prevăzute de art. 11 din OG nr. 6/2007 prin care solicită stabilirea corectă a

funcţiei sale de execuţie şi stabilirea corespunzătoare corectă a salariului acesteia,

contestaţie care a fost respinsă de către pârâtă.

Modul de echivalare a funcţiilor de specialitate structurate pe grade şi trepte

Faţă de această dispoziţie legală, reţinând şi punctul de vedere exprimat de

Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, instanţa constată că, prin Decizia nr.

423/2000 emisă de pârâtă, reclamanta a fost greşit încadrată, reîncadrarea corectă a

acesteia trebuind să fie în cea de consilier categoria A, clasa I gradul 3, cu salariul

corespunzător acestei funcţii.

Întrucât prin decizia amintită şi ulterior prin deciziile de încadrare ulterioare,

pârâta nu a respectat dispoziţiile legale privind reîncadrarea reclamantei în funcţia

publică echivalentă cu cea deţinută anterior modificării funcţiei publice deţinute de

aceasta,iar potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 262/2007, excepţia de nelegalitate a unui act administrativ individual poate

fi invocată, oricând indiferent de data emiterii actului, instanţa constată că deciziile de

încadrare respectiv de salarizare emise de pârâtă în anii 2000-2005 şi cele ulterioare

emise în baza acestora sunt nelegale, motiv pentru care, în temeiul art. 4 din Legea

nr. 554/2004 şi a textelor de lega anterior amintite, excepţia de nelegalitate a

acestora urmează a fi admisă.

Înlăturând actele administrative emise în legătură cu raportul de serviciu al

reclamantei respectiv în legătură cu stabilirea funcţiei publice deţinute şi salarizarea

corespunzătoare acestei funcţii, constate ca nelegale conform celor de mai sus,

pornind de la încadrarea corectă a reclamantei din anul 2000, reţinând modificările

legislative ce au intervenit ulterior, instanţa constată că, la data emiterii deciziei a

cărei anulare se invocă, reclamanta era îndreptăţită să fie încadrată pe funcţia

publică de consilier, clasa I, grad superior, treapta 1 cu salariul aferent acestei

funcţii.

Constatând că decizia a cărei anulare se solicită nu a stabilit în mod corect

funcţia publică de execuţie corespunzătoare studiilor, vechimii în funcţie, în grade şi

trepte profesionale ale reclamantei, instanţa a apreciat că acţiunea în contencios

administrativ înaintată de reclamantă pentru anularea acesteia este întemeiată, motiv

pentru care aceasta urmează să fie admisă.

Faţă de modul de soluţionare a capătului de cerere privind anularea ultimei

decizii de stabilire a funcţiei de execuţie a reclamantei şi a salariului aferent acestei

funcţii, instanţa constată că reclamanta, de-a lungul timpului a suferit un prejudiciu

cert, constând în diferenţa de salariu neîncasată urmare a stabilirii eronate a funcţiei

publice şi a salariului acesteia, evident stabilit în cuantum inferior decât cel legal

cuvenit.

Având în vedere dispoziţiile legale privind prescripţia extinctivă, instanţa a

constatat că solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata diferenţei de

salariu neîncasată pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în

judecată, la valoarea actualizată a acestora, este întemeiat, motiv pentru care, şi

acest capăt de cerere urmează a fi admis astfel cum acesta a fost formulat.

De asemenea, instanţa apreciază ca fiind legală şi temeinică solicitarea

reclamantei privind obligarea pârâtei ca, urmare a admiterii excepţiilor de nelegalitate

invocate de reclamantă şi a admiterii capetelor de cerere formulate în principal de

aceasta, să oblige pârâta să efectueze şi operaţiunile tehnico-administrative

necesare executării sentinţei, respectiv cele privind efectuarea menţiunilor

corespunzătoare în cartea de muncă a reclamantei, având în vedere că, în acest act

juridic, se pot efectua rectificări doar în baza unor acte administrative emise de

autoritatea publică angajatoare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 2 pct. 1 lit d) C.proc.civ, art. 1,

4,8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 274

C.proc.civ., art. 11 alin. ultim din OG nr. 6/2007, art. 998 C.civ. instanţa a admis

acţiunea în contencios administrativ şi excepţiile de nelegalitate invocate de

reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de

reclamantă reprezentând taxe judiciare şi onorar de avocat.