O.G. nr. 2/2001, art. 16, art. 17
Procesul-verbal este nelegal dacă fapta reţinută în sarcina conducătorului auto nu este încadrabilă în dispoziţiile legale în baza cărora acesta a fost sancţionat contravenţional. în aceste condiţii, pe de o parte, cel sancţionat se află în imposibilitatea de a face proba contrară, iar, pe de altă parte, instanţa nu poate realiza un control eficient şi real de legalitate şi temeinicie, nefiind clar care este fapta contravenţională reţinută şi nici în ce măsură cel căruia i s-a aplicat sancţiunea este vinovat de săvârşirea vreunei faptei contravenţionale, iar un astfel de mod de descriere a faptei contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi, implicit, art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, nulitate care se poate constata şi din oficiu.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 2263 din 22 iunie 2009, nepublicată
Prin cererea înregistrata sub nr. 2660/1748/CV/2008, recurenta SC N.C. SRL a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2496 din 9 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 2660/1748/2008, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutieră Română, solicitând modificarea sentinţei recurate, admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal contestat. în motivarea cererii, se arată că în mod greşit şi nelegal instanţa a respins plângerea formulată de petenta-recurentă împotriva procesului-verbal, în condiţiile în care din considerentele sentinţei, cât şi din procesul-verbal contestat nu rezultă foarte clar care este fapta pentru care a fost sancţionată societatea, fie pentru lipsa carnetului de conducere al şoferului, situaţie în care răspunderea nu aparţine societăţii, fie pentru lipsa tahografului, faptă
care însă nu rezultă din procesul-verbal. In drept au fost indicate dispoziţiile art. 299 şi art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
In cauză a formulat întâmpinare intimata, care a învederat că sentinţa recurată este legală şi temeinică, întrucât petenta a fost sancţionată pentru încălcarea dispoziţiilor art. 8 pct. 11 din O.G. nr. 37/2007, care prevăd că este contravenţie fapta de a conduce un vehicul dotat cu tahograf fără a utiliza cartela tahografică, iar sancţiunea este aplicabilă societăţii sau conducătorului auto, după caz, potrivit art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ.
In recurs nu au fost depuse acte noi.
Analizând cererea formulată, sentinţa recurată şi probele administrate în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a constatat următoarele: prin sentinţa civilă nr. 2496 din 9 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 2660/1748/2008, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutieră Română, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta SC N.C. SRL împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria AIR nr. 0088946 din 8 aprilie 2008, încheiat de intimată. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal mai sus menţionat petenta a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 8 pct. 11 din O.G. nr. 37/2007, întrucât s-a reţinut că, în urma controlului efectuat în data de 8 aprilie 2008, ora 17,55, pe DN 5 km 15+600, a fost depistat vehiculul aparţinând petentei, condus de şoferul T.C., care în momentul controlului nu deţinea cârd conducător auto.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa a reţinut, sub aspectul legalităţii procesului-verbal de contravenţie contestat, că acesta respectă cerinţele impuse de art. 16 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
In plus, conform art. 8 pct. 11 din O.G. nr. 37/2007, constituie contravenţie conducerea unui vehicul dotat cu tahograf fără a utiliza cartela tahografică, context în care instanţa de fond a concluzionat că împrejurarea că agentul constatator nu a folosit noţiunea de cartelă tahografică nu este de natură să ducă la nulitatea procesului-verbal, întrucât actul normativ foloseşte şi formularea de cârd conducător auto.
Analizând recursul declarat de recurenta-petentă împotriva acestei sentinţe, tribunalul a constatat că, în raport de probele existente în dosarul de fond, în mod greşit prima instanţă a apreciat că procesul-verbal este legal, în condiţiile în care fapta reţinută în sarcina petentei nu este încadrabilă în dispoziţiile legale în baza cărora aceasta a fost
sancţionată contravenţional. In aceste condiţii, pe de o parte, petenta se află în imposibilitatea de a face proba contrară, iar, pe de altă parte, instanţa nu poate realiza un control eficient şi real de legalitate şi temeinicie, nefiind clar care este fapta contravenţională reţinută în sarcina acesteia şi nici în ce măsură cel sancţionat este vinovat de săvârşirea vreunei faptei contravenţionale.
Un astfel de mod de descriere a faptei contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi, implicit, art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi atrage nulitate pro-cesului-verbal de constatare a contravenţiei, nulitate care se poate constata şi din oficiu.
In acest context, tribunalul a admis recursul, iar în baza art. 312 alin. (1) şi (3) şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, a modificat în tot sentinţa rccurată, în sensul că a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal de contravenţie contestat, ca nelegal întocmit, în cauză fiind incidenţă una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzută de actul normativ menţionat, şi anume nedescrierea faptei contravenţionale.
