Dubla inscripţionare a denumirilor străzilor instituţiilor publice şi firmelor particulare în limbile română şi maghiară Corelaţia cu reglementările internaţionale


C.A. Braşov, decizia nr. 688 din 14 decembrie 1995

Hotărârea Consiliului local Apaţa, judeţul Braşov, privind dubla inscripţionare, a fost validată de prima instanţă, prin respingerea acţiunii introdusă de Prefectura judeţului Braşov, cu referire la Legea nr. 3 din 29 aprilie 1995 pentru ratificarea Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, considerându-se că, în raport cu dispoziţiile acestei Convenţii-cadru, pârâtul era competent să adopte măsurile contestate.

În recurs, hotărârea primei instanţe a fost casată pentru că:

a) Potrivit dispoziţiilor art. 11pct. 3 din Convenţie “în ariile locuite în mod tradiţional de un număr substanţial de persoane aparţinând unei minorităţi naţionale, părţile vor depune eforturi, în cadrul sistemului lor legal, inclusiv, atunci când este cazul, în cadrul acordurilor încheiate cu alte state şi ţinând seama de condiţiile lor specifice, pentru expunerea denumirilor locale tradiţionale, a denumirilor străzilor şi altor indicaţii topografice destinate publicului, deopotrivă, în limba minoritară, acolo unde există o cerere suficientă pentru astfel de indicaţii”. Simpla lectură a textului este suficientă pentru a observa că el nu este atributiv de competenţă în favoarea vreunei anume autorităţi administrative sau altui organism al părţii care a ratificat convenţia, ci se face trimitere la sistemul legal al părţii respective, deci chestiunea competenţei trebuie rezolvată conform dreptului intern român, astfel încât stabilirea primei instanţe că pârâtul este competent a lua măsuri în discuţie, conform acestui text al Convenţiei, nu are acoperire legală.

b) Din conţinutul textului Convenţiei rezultă că aplicabilitatea sa este subordonată îndeplinirii unui complex de condiţii prealabile, incluse în formularea reprodusă mai sus, ceea ce implică obligativitatea unor lucrări pregătitoare, prin care să se stabilească existenţa acestor condiţii, care să justifice adoptarea hotărârii corespunzătoare. În speţă însă, hotărârea atacată a fost luată de pârât, în baza unui referat al primarului comunei, care nu cuprinde nici o verificare în sensul precizat în Convenţia-cadru, ci se limitează la o simplă propunere privind dubla inscripţionare, modalitate în discordanţă vădită cu textul Convenţiei, reprezentând o măsură discreţionară a autorităţii locale, neconfirmabilă în justiţie.

c) Făcând corelaţia necesară între dispoziţiile dreptului intern român şi reglementarea internaţională, ultima fixând multiplele condiţionări menţionate, se impune stabilirea că verificarea acestora justifică aplicabilitatea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 100/1990, conform cărora îndreptăţirile de această natură aparţin competenţei Consiliului judeţean, în raport cu faptul că dubla inscripţionare este inclusă în această reglementare a legii române, concordantă cu cea internaţională.