Funcţionar public poliţist. Destituire din funcţie emisă de şeful I.J.P. Sancţionare succesivă pentru aceeaşi faptă. Consecinţe


Funcţionar public poliţist. Destituire din funcţie emisă de şeful I.J.P. Sancţionare succesivă pentru aceeaşi faptă. ConsecinţeSancţionarea poliţistului cu amânarea promovării în gradul profesional pe o perioadă de 3 ani” pentru fapte prevăzute de art. 57 lit. a), b) şi e) din Legea nr. 360/2002 în data de 25 aprilie 2007, pentru trei abateri disciplinare, pentru ca în 27 aprilie 2007 să fie sancţionat pentru aceleaşi fapte cu destituirea din poliţie”, în baza art. 58 lit. d), art. 59 alin. 7 şi 9 şi art. 60 din aceeaşi lege, fără declanşarea altei proceduri de cercetare prealabilă, conduce la nulitatea celei de a doua dispoziţii de sancţionare.Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 368/CA din 10 iulie 2008Prin sentinţa civilă nr. 98/CA din 24 martie 2008 a Tribunalului Vaslui s-a hotărât:Respinge excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a I.G.P.R. şi de nulitate a dispoziţiei nr. 161 din 26 aprilie 2007.Respinge contestaţia formulată de reclamantul S.M. împotriva dispoziţiei nr. 161 din 26 aprilie 2007 emisă de inspectorul şef al Inspectoratului de poliţie al judeţului Vaslui, precum şi a dispoziţiei nr. 1369 din 15 mai 2007 emisă de inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, pe care le menţine.Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut instanţa de fond:Prin dispoziţia nr. 161 din 26 aprilie 2007 a şefului Inspectoratului de poliţie al judeţului Vaslui s-a dispus destituirea din poliţie a agentului de poliţie S.M., reţinându-se în sarcina acestuia săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 57 lit. a), b) şi d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi de art. 12 al. 1 lit. a), b) şi d) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor.Împotriva dispoziţiei nr. 161 a formulat contestaţie S.M., care, prin dispoziţia nr. 1362 din 15 mai 2007 i-a fost respinsă de inspectorul general al Poliţiei Române.Împotriva celor două dispoziţii a formulat contestaţie S.M.Excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Vaslui de a soluţiona cererea a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 26 noiembrie 2007 întrucât contestaţia vizează dispoziţia de destituire emisă de şeful I.P.J. Vaslui, ceea ce atrage şi competenţa instanţei de administrativ a tribunalului de a soluţiona cererea. Prin dispoziţia nr. 1362 s-a soluţionat contestaţia la dispoziţia de destituire, iar plângerea formulată şi împotriva acestei dispoziţii nu atrage competenţa materială a Curţii de Apel potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C.pr.civ.

In cauză raporturile de serviciu au fost stabilite între contestator şi I.P.J., pârâtul I.G.P.R. având calitate procesuală pasivă întrucât prin cerere s-a solicitat şi anularea dispoziţiei emisă de inspectorul general al I.G.P.R. în soluţionarea contestaţiei făcută de reclamant.In ce priveşte excepţia de nulitate a dispoziţiei nr. 161 întrucât s-au aplicat două sancţiuni pentru aceleaşi abateri se constată că nu este întemeiată.Din examinarea dispoziţiilor nr. 160 şi nr. 161 se constată că sancţiunile au fost aplicate pentru săvârşirea unor fapte diferite, chiar dacă au fost emise la interval de o zi, respectiv la 25 aprilie 2007 şi 26 aprilie 2007.Neîntemeiate sunt şi celelalte excepţii de nulitate invocate de contestator, procedura de cercetare prealabilă şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare poliţiştilor fiind derogatorie de la cea prevăzută pentru funcţionarii publici prin Legea nr. 188/1999 şi H.G. nr. 1210/2003.In cazul poliţiştilor procedura de cercetare prealabilă şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare este prevăzută de Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004 şi prin Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.Susţinerile contestatorului că procedura prealabilă trebuia suspendată nu au nici un temei. Din cercetările referitoare la abateri nu au rezultat date şi indicii că au fost săvârşite fapte prevăzute de legea penală, astfel că nu se impunea nici participarea unui reprezentant al Corpului conform art. 59 al. 4 din Legea nr. 360/2002.De asemenea, contestatorul a fost ascultat, consemnându-se susţinerile acestuia, astfel că nu se constată încălcarea prevederilor art. 59 al. 5 din Legea nr. 360. Chiar dacă în faţa consiliilor de disciplină poliţistul are dreptul de a fi asistat de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de Corp, nu rezultă din probele administrate că i s-ar fi încălcat acest drept.Nici pe fondul cauzei plângerea nu este întemeiată, contestatorul nefăcând dovada altor situaţii de fapt decât cele reţinute în actul sancţionator,ori că sancţiunea aplicată este mare faţă de abaterile comise.

Astfel, la data de 27 martie 2007 acesta a aplicat 3 sancţiuni contravenţionale fără a respecta procedura privind încheierea procesului verbal şi a celei referitoare la confiscare. In al treilea proces verbal nu s-a consemnat cantitatea de peşte confiscată şi nici nu s-a încheiat vreun act de cântărire a peştelui confiscat. Activitatea nu a fost raportată şi abia la 30 martie 2007 a încheiat un proces verbal din care rezultă că a distrus prin ardere 15 kg de peşte.O altă faptă reţinută în sarcina sa priveşte desfăşurarea unor activităţi pe linie de circulaţie rutieră la intersecţia D.E. 581 cu D.J. 244 fără a fi planificat şi în condiţiile în care i s-a interzis să mai desfăşoare activităţi pe linie de circulaţie rutieră atât de şeful serviciului poliţiei rutiere, cât şi de şeful biroului poliţiei rurale care are în arondare Postul de poliţie O.De asemenea, la data de 16 aprilie 2007 s-a deplasat în satul T. cu autoturismul de serviciu în jurul orelor 21, fără a fi planificat în serviciul de patrulare, unde s-a întâlnit cu minora B.L. împreună cu care s-a deplasat pe un drum lăturalnic, conducând-o pe aceasta acasă tot cu acel autoturism în jurul orelor 2230.Din depoziţiile martorilor audiaţi nu rezultă că petentul nu se face vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, ci că are o comportare corespunzătoare în societate, este conştiincios şi că prin activitatea desfăşurată ar fi deranjat anumite persoane din conducerea instituţiilor superioare.Din examinarea întregului material probator administrat în cauză rezultă că la aplicarea sancţiunii de destituire din poliţie s-au avut în vedere gravitatea faptelor comise, consecinţele acestora, gradul de vinovăţie a poliţistului, împrejurările în care au fost săvârşite faptele şi că S.M. a mai fost sancţionat.Sancţiunea aplicată nu este disproporţionată faţă de faptele repetate comise de contestator, motiv pentru care instanţa apreciază că se impune respingerea plângerii şi menţinerea dispoziţiilor nr. 161 din 26 aprilie 2007 şi nr. 1362 din 15 mai 2007.Curtea a admis recursurile pârâtelor I.J.P. Vaslui şi I.G.P.R. ca fiind întemeiate, pentru considerentele de mai jos.

Astfel, în ce priveşte excepţia dirimantă a nulităţii recursului, Curtea constată că reclamantul şi-a motivat în termenul procedural cererea de recurs, înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 1831 din 11 aprilie 2008, iar faptul că ulterior a depus la dosar o dezvoltare diferită a aceloraşi motive de recurs, nu poate conduce la nulitatea căii de atac promovate în cauză, cum se solicită de intimată.Raportat documentaţiei de la dosar, Curtea constată ca fiind eronat respinsă excepţia nulităţii deciziei nr. 169 din 26 aprilie 2007,din moment ce aceasta nu respectă dispoziţiile procedurale aplicabile funcţiei publice deţinute de recurent, respectiv Legea nr. 360/2002 şi O.M.A.I. 400/2004, evocate de însăşi intimată prin întâmpinarea depusă la dosar în actuala fază procesuală.Ori, în speţă reclamantul a fost sancţionat disciplinar prin dispoziţia nr. 160 din 25 aprilie 2007, cu sancţiunea prevăzută de art. 58 lit. c) şi art. 59 alin. 1 şi 9, art. 60 din Legea nr. 360/2002 şi art. 12 alin. 1 lit. a), b) şi d) din O.M.A.I. 400/2004, constând în amânarea promovării în gradul profesional pe o perioadă de 3 (trei) ani, în baza încheierii Consiliului de disciplină din 07 martie 2007, măsură ce i-a fost comunicată cu adresa intimatei nr. 13.128 din 27 aprilie 2007, pentru fapte prevăzute de art. 57 lit. a), b) şi e) din Legea nr. 360/2002.Numai că în aceeaşi zi, 27 aprilie 2007, cu adresa intimatei nr. 13129, i se comunică reclamantului că prin dispoziţia nr. 161 din 26 aprilie 2007, s-a dispus sancţionarea sa cu destituirea din poliţie”, în baza art. 58 lit. d), art. 59 alin. 1 şi 9 şi art. 60 din Legea nr. 360/2002, pentru faptele prevăzute de art. 57 lit. a), b) şi d) din Legea nr. 360/2002 şi art. 12 alin. 1 lit. a), b) şi d) din O.M.A.I. 400/2004.Prevederea O.M.A.I. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I. o obliga, însă, pe intimată ca, anterior aplicării sancţiunii cu destituirea din poliţie a reclamantului, să declanşeze procedura de cercetare prealabilă care să fie urmată de Consiliul de disciplină, ce avea obligaţia întocmirii unui dosar, în care să fie citată persoana ce a săvârşit abaterile disciplinare, în vederea exercitării dreptului său la apărare – sens în care se dispune prin Secţiunea a 2-a din O.M.A.I. 400/2004, Procedura cercetării prealabile”.

Deşi susţine prin întâmpinarea de la dosar că dispoziţia de sancţionare 161/2007, a fost emisă pentru alte fapte” decât cele ce au stat la baza dispoziţiei nr. 160/2007 -, pentru care a fost urmată procedura de cercetare, finalizată prin raportul nr. 43938 din 23 aprilie 2007 -, intimata nu face dovada parcurgerii procedurii prealabile anterioare sancţionării reclamantului cu destituirea din poliţie, procedură ce nu putea fi declanşată şi finalizată oricum în cele 24 ore scurse de la emiterea dispoziţiei nr. 160725 aprilie 2007.Totodată, deşi în cuprinsul dispoziţiei nr. 160 din 25 aprilie 2007 se face trimitere la încheierea consiliului de disciplină din 24 aprilie 2007″, reclamantul este sancţionat pentru amenzile excesive aplicate familiei B. din satul O., şi absenţele nemotivate de la serviciu, în condiţiile în care comisia de disciplină l-a cercetat pentru cele trei abateri disciplinare ce au fost ulterior menţionate în cuprinsul dispoziţiei nr. 161 din 26 aprilie 2007, respectiv – sancţionarea contravenţională a celor trei cetăţeni din satul T., fără respectarea procedurii legale de confiscare a peştelui în data de 27 martie 2007; desfăşurarea de activităţi pe linie de circulaţie rutieră în data de 05 aprilie 2007 fără programare; deplasarea cu autoturismul din dotare în seara zilei de 16 aprilie 2007 împreună cu minora B.L.Rezultă aşadar că pentru faptele reţinute în dispoziţia nr. 160 din 25 aprilie 2007 nu a fost cercetat de comisia de disciplină, deşi în cuprinsul acesteia se face trimitere la raportul comisiei din 23 aprilie 2007, iar pentru dispoziţia 161 din 26 aprilie 2007 în litigiu nu s-a efectuat nici o cercetare prealabilă anterioară valabilă, întrucât deşi faptele reţinute sunt analizate în raportul comisiei de disciplină 43938 din 23 aprilie 2007 sus-menţionat, acest raport a fost anexat dispoziţiei nr. 160/2007, iar nu celei cu nr. 161/2007, în litigiu.Totodată, recurentul a avut cunoştinţă de procedura de cercetare finalizată prin raportul din 23 aprilie 2007, recunoscând săvârşirea faptelor, astfel că a considerat că sancţiunea ce i s-a aplicat pentru acestea a fost cea de amânarea promovării în grad profesional pe o perioadă de trei ani”, conform dispoziţiei nr. 160725 aprilie 2007,pentru ca în 26 aprilie 2007 să-i fie emisă dispoziţia nr. 161/2007 în litigiu, prin care, fără o nouă cercetare prealabilă, să fie sancţionat pentru aceleaşi fapte, cu destituirea din funcţie, în preambulul dispoziţiei nr. 16072007 apărând însă fapte pentru care nu a fost cercetat de comisia de disciplină, astfel cum s-a arătat anterior.

Raportat celor arătate în cele ce preced, Curtea a constatat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că în speţă intimata ar fi emis actul administrativ sancţionator în sarcina recurentului, cu respectarea procedurii legale de cercetare prealabilă şi cea de acordare a dreptului de apărare celui sancţionat, vicii de natură a conduce la nulitatea actului astfel emis.