Obligarea autorităţii la emiterea unui act administrativ. Durata rezonabilă a procedurii


Întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei, aşa cum a reţinut în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudenţă, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente, precum şi miza litigiului pentru persoana interesată (cauza Frydlender împotriva Franţei şi cauza Hartman împotriva Republicii Cehe).

Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 261 din 19 septembrie 2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. 478/39/2011 la data de 13.05.2011, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, obligarea acestuia să transmită dosarul evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței și să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la definitivarea evaluării sub sancțiunea aplicării unor penalități de 10 lei pe zi de întârziere și a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie în sarcina președintelui autorității pârâte, conform dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004. Cu cheltuieli de judecată.

Arată reclamantul că, prin notificarea nr. 354 din 27.07.2001, depusă la Prefectura Județului Botoșani și remisă ulterior spre competentă soluționare Primăriei municipiului Botoșani, a solicitat despăgubiri pentru imobilul care a fost situat în Botoșani str. Ștefan cel Mare nr. 2.

Acest imobil compus din clădire și teren în suprafață de 1.200 mp, a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretelor de nr. 147/1980 și 154/1982, în vederea construirii unui ansamblu de locuințe și a dotărilor tehnico edilitare eferente.

Prin dispoziția Primarului municipiului Botoșani nr. 4547/14.05.2007, s-a respins solicitarea acestuia privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul arătat mai sus și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Mai arată reclamantul că această Dispoziție a fost comunicată împreună cu actele doveditoare Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor București în luna mai 2007.

De la data emiterii acestei dispoziții și până la data introducerii acțiunii a trecut o perioadă îndelungată, timp în care a depus mai multe cereri prin care a solicitat pârâtei să i se comunice stadiul în care se află dosarul înaintat de Primăria Botoșani, fiindu-i comunicat de fiecare dată că urmează a fi analizat și înaintat unui evaluator pentru evaluare.

în susținerea cererii sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 4547/14.05.2007 emisă de Primăria Mun. Botoșani, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că în urma analizării dosarului de despăgubiri nr. 6321/CC s-a constatat că notificarea nr. 354/2001 depusă de către P.D. a fost soluționată prin emiterea Dispoziției nr. 4547/14.05.2007, prin care s-au acordat despăgubiri pentru imobilul situat în strada Ștefan cel Mare din Botoșani. Mai arată că a solicitat identificarea obiectului dispoziției menționate, pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în sensul de a se preciza expres componența imobilului pentru care s-a acordat beneficiul Legii nr.10/2001, respectiv teren și/sau construcții, cu indicarea destinației și a suprafeței pentru fiecare în parte, precizând că pentru aceste aspecte a remis în original dosarul înregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr. 36646/CC, în vederea reanalizării, potrivit aspectelor semnalate.

Pârâta a mai învederat că potrivit prevederilor alineatului 2 indice 1 al articolului 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 „dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de Prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al Instituției Prefectului ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”, așa încât retransmiterea dosarului către Comisie urmează a se face prin intermediul Prefecturii județului Botoșani, care va exercita controlul de legalitate atât asupra dispoziției cât și a întregii documentații care a stat la baza emiterii acesteia.

Considerând că dispoziția a fost emisă cu nerespectarea prevederilor legale amintite, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București a solicitat admiterea excepției de nelegalitate a acesteia.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând că va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel apreciind că nu poate fi reținut termenul de 30 de zile, indicat de reclamant prin acțiune.

A mai arătat că este nejustificată aplicarea unor penalități de 10 lei/zi de întârziere, întrucât nu pârâtei îi revine obligația de a completa dosarul de despăgubire, ci entității care l-a soluționat și reclamanților, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001. De asemenea, arată că este nejustificată și aplicarea amenzii de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere aplicabilă conducătorului autorității centrale, motivat de faptul că dispozițiile legale indicate de reclamantă sunt incidente numai în situația în care există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar autoritatea, obligată printr-o astfel de hotărâre, nu o pune în executare.

Prin încheierea de ședință din data de 9 septembrie 2011, Curtea a suspendat judecarea cauzei conform art. 243 pct. 1 Cod de procedură civilă, fiind repusă pe rol la data de 27.11.2011.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 27 noiembrie 2011 în dosarul nr. 478/39/2011, Curtea de Apel Suceava a sesizat Tribunalul Botoșani pentru soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 4547/14.05.2007 emisă de către Primăria Mun. Botoșani, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 8.11.2011, sub nr.10387/40/2011.

Instanța a procedat la introducerea în cauză a emitentului actului, respectiv a Primarului Municipiului Botoșani, în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, și având în vedere că la data de 27.06.2011 P.D. a decedat, potrivit certificatului de moștenitor nr. 30/2011 eliberat de BNP N.A. a fost introdusă în cauză moștenitoarea acestuia, M.M.

Pârâții au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca inadmisibilă.

Prin sentința nr. 644 din 16 februarie 2012, Tribunalul Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 4547/14.05.2007 emisă de către Primăria Municipiului Botoșani, și în consecință a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate invocată de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Botoșani, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București și M.M. – moștenitoare după defunctul P.D.

împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a fost anulat, ca nemotivat, de către Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2970 din 28 mai 2012.

Urmare a rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a soluționat excepția de nelegalitate, Curtea a repus cauza pe rol.

Prin sentința nr. 261/19.09.2012, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul P.D. – decedat și continuată de M.M., în calitate de moștenitoare a defunctului, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București; a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită evaluatorului dispoziția nr. 4547/14.05.2007 emisă de Primăria Municipiului Botoșani, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe; a respins cererea de obligare a pârâtei la emiterea titlului de despăgubiri, ca prematur introdusă și cererea de aplicare a penalităților și amenzii, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că obiectul principal al cauzei deduse judecății îl reprezintă obligarea pârâtei să transmită evaluatorului dispoziția nr. 4547/2007 emisă de Primăria Municipiului Botoșani și, ulterior, să emită titlul de despăgubiri.

Instanța a reținut, de asemenea, că reclamantul a invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea.

în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (l) lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiția excesului de putere este dată de art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004 și constă în exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin încălcarea dreptului și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

în conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”.

Curtea a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în soluționarea cererilor sale, însă cererea a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. l din Legea nr.554/2004.

Curtea de Apel Suceava a reținut că în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se constată că prin Convenție se apără drepturi concrete și efective, iar orice ingerință în drepturile consacrate de aceasta trebuie să corespundă menținerii unui just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială și exorbitantă (cauza Sporrong și Lonnroth; cauza Străin și alții împotriva României).

Or, din această perspectivă, Curtea nu poate reține apărările pârâtei, indiferent de motivația autorității pârâte, întrucât aceasta ar echivala cu o vătămare a reclamantului în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea reparării injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută.

Principiul legalității înseamnă, înainte de toate, existența unor norme de drept intern, suficient de accesibile și previzibile, or în cauza de față Legea nr. 247/2005 a stabilit procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.

Curtea a constatat că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoana interesată (cauza Frydlender împotriva Franței și cauza Hartman împotriva Republicii Cehe).

împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja autoritatea competentă, în tergiversarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005.

Astfel, Curtea a admis cererea reclamantului, a obligat pârâta să transmită evaluatorului dispoziția nr. 4547/14.05.2007 emisă de Primăria Municipiului Botoșani, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe; a respins, însă, cererea de obligare a pârâtei la emiterea titlului de despăgubiri, având în vedere că aceasta este o obligație subsecventă evaluării, neputând anticipa un refuz nejustificat al pârâtei la îndeplinirea acestei obligații; de asemenea, a respins cererea de aplicare a sancțiunii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, aceasta intervenind doar în situația în care nu va fi respectat termenul de 30 de zile pentru executarea măsurilor dispuse prin prezenta sentință.