Proces-verbal încheiat pentru punerea în executare a unui act administrativ. Natura juridică: operaţiune administrativă


Este necontestat că Protocolul nr. 81087 din 30 octombrie 2002. vizat de excepţia de nelegalitate. a fost încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi Comisia locală a Legilor fondului funciar a municipiului Reghin, pentru predarea-preluarea terenurilor cu destinaţie agricolă din domeniul privat al statului.

În preambulul acestui act se menţionează în mod expres că a fost încheiat în temeiul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 268/2001, a Legii nr. 400/2002 şi a O.U.G. nr. 102/2001, pentru aducerea la îndeplinire a Ordinelor nr. 266/2001 şi nr. 482/2001 emise de ministrul agriculturii.

Deci, acest protocol reprezintă un proces-verbal în care s-a consemnat punerea în a unor acte administrative, emise în baza legii, privind predarea-preluarea unor terenuri cu destinaţie agricolă, astfel că. din punct de vedere juridic, are caracterul unei operaţiuni administrative care nu a produs efecte juridice, ci a consemnat efectele juridice produse de actele administrative aduse la îndeplinire.

Instanţa de administrativ, sesizată fie pe calea unei acţiuni principiile, fie pe calea unei excepţii de nelegalitatc. este competentă să se pronunţe asupra nelegalităţii unui act administrativ, or actul atacat în cauza de faţă este o operaţiune administrativă care nu a produs efecte juridice, ci doar le-a consemnat pe cele produse de actele administrative puse în executare.

Este adevărat că potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care sunt legate de actul administrativ atacat dar, în cauză, actele administrative a căror executare a fost consemnată în protocolul respectiv nu au fost atacate.

Deci, neproducând efecte juridice prin el însuşi şi ncavând caracterul unui act administrativ de sine stătător, protocolul în cauză nu putea fi atacat în mod separat în faţa instanţei de contencios administrativ, nici pe calea unei acţiuni şi nici pe calea unei excepţii de nelegalitate.

I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., deciziei nr. 5531 din 17 noiembrie 2005, în Jurisprudenţei s. cont. adm. şi fisc., 2005, p. 51

Notă: Soluţia pare în afara oricărei discuţii. Totuşi, ea merită o explicaţie suplimentară. Astfel, este adevărat că într-o ipoteză (similară celei din speţă) în care un act administrativ este executat material prin fapte materiale, iar acest lucru este consemnat (atestat) printr-un înscris separat, acesta din urmă nu este un act administrativ pentru că, pur şi simplu, nu adaugă niciun efect juridic în plus faţă de faptele materiale extinctive pe care le consemnează1. Uneori însă, efectele juridice ale unui act administrativ (sau alt tip de act juridic) sunt stinse nu prin fapte materiale ci prin alte acte juridice (de executare). Or, în acest caz, aceste din urmă acte nu se limitează la a constata efectul extinctiv al unor fapte materiale, ci sting ele însele anumite efecte juridice (drepturi sau obligaţii). în consecinţă, un asemenea act ar fi unul administrativ.