Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. LITIGIU PRIVIND FUNCŢIONARII PUBLICI.
-Legea nr.284/2010;
-art.16 2 din Legea nr.285/2010.
În temeiul Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011, prin dispoziţia nr. 262/31.01.2011 i s-a stabilit intimatului reclamant un salariu de bază lunar în cuantum de 5136 lei ca urmare a reîncadrării sale în funcţia publică generală de execuţie consilier , grad profesional superior, clasa de salarizare 59, coeficient de ierarhizare 4,19.
În temeiul Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011, prin dispoziţia nr. 262/31.01.2011 i s-a stabilit intimatului reclamant un salariu de bază lunar în cuantum de 5136 lei ca urmare a reîncadrării sale în funcţia publică generală de execuţie consilier , grad profesional superior, clasa de salarizare 59, coeficient de ierarhizare 4,19.
Ulterior prin dispoziţia nr. 1.389/28.07.2011 emisă de recurentul pârât i se stabileşte intimatului, pentru aceeaşi funcţie publică şi fără a interveni vreo modificare a raportului de serviciu ori a carierei profesionale, un salariu de bază brut lunar în sumă de 3701 lei începând cu data de 1.08.2011.
Ulterior prin dispoziţia nr. 1.389/28.07.2011 emisă de recurentul pârât i se stabileşte intimatului, pentru aceeaşi funcţie publică şi fără a interveni vreo modificare a raportului de serviciu ori a carierei profesionale, un salariu de bază brut lunar în sumă de 3701 lei începând cu data de 1.08.2011.
Emiterea celei de a doua dispoziţii de stabilire a salariului atacată în prezenta cauză a fost justificată de pârâtul recurent prin faptul că s-a modificat organigrama instituţiei, crescând numărul funcţiilor publice îndreptăţite a beneficia de anumite drepturi băneşti cu caracter special, respectiv cele prevăzute de OG nr. 92/2003, precum şi a prevederilor articolul 16 din Legea 285/2010 ce reglementează plafonul maxim până la care se poate majora salariul brut, fondul de stimulente acordat în luna octombrie 2010 fiind redistribuit din nou la noul număr de funcţionari publici rezultat în urma modificării organigramei instanţei.
Emiterea celei de a doua dispoziţii de stabilire a salariului atacată în prezenta cauză a fost justificată de pârâtul recurent prin faptul că s-a modificat organigrama instituţiei, crescând numărul funcţiilor publice îndreptăţite a beneficia de anumite drepturi băneşti cu caracter special, respectiv cele prevăzute de OG nr. 92/2003, precum şi a prevederilor articolul 16 din Legea 285/2010 ce reglementează plafonul maxim până la care se poate majora salariul brut, fondul de stimulente acordat în luna octombrie 2010 fiind redistribuit din nou la noul număr de funcţionari publici rezultat în urma modificării organigramei instanţei.
Această modificare a salariului de bază brut lunar al intimatei reclamante dispuse prin cea de a doua dispoziţie emisă de pârât este nelegală, astfel cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă.
Această modificare a salariului de bază brut lunar al intimatei reclamante dispuse prin cea de a doua dispoziţie emisă de pârât este nelegală, astfel cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă.
Drepturile salariale ale sunt cele prevăzute de actele normative emise de legiuitor pentru reglementarea salarizării, ele fiind stabilite prin normele legale stipulate în acest sens, neputând fi modificate decât prin norme juridice de forţa legii, astfel cum stipulează prevederile articolul 1 alin.2 lit. b din Legea 284/2010.
Câtă vreme normele legale privitoare la salarizarea funcţionarilor publici nu au fost modificate de legiuitor şi nu au intervenit modificări ale raportului de serviciu ori a carierei profesionale a funcţionarului public, autoritatea administrativă nu poate dispune modificarea drepturilor salariale stabilite anterior în temeiul legii, în baza unor acte administrative inferioare normelor legale şi care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiei.
Câtă vreme normele legale privitoare la salarizarea funcţionarilor publici nu au fost modificate de legiuitor şi nu au intervenit modificări ale raportului de serviciu ori a carierei profesionale a funcţionarului public, autoritatea administrativă nu poate dispune modificarea drepturilor salariale stabilite anterior în temeiul legii, în baza unor acte administrative inferioare normelor legale şi care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiei.
Faptul că în urma modificării organigramei instituţiei a crescut numărul de funcţionari publici cu vocaţie în beneficierea unor drepturi băneşti cu caracter special, nu îndreptăţeşte recurenta să procedeze la reducerea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici existenţi anterior modificării organigramei, beneficiari de drepturi băneşti cu caracter special, pentru a putea acorda şi noilor funcţionari cu aceeaşi vocaţie drepturile respective băneşti.
Faptul că în urma modificării organigramei instituţiei a crescut numărul de funcţionari publici cu vocaţie în beneficierea unor drepturi băneşti cu caracter special, nu îndreptăţeşte recurenta să procedeze la reducerea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici existenţi anterior modificării organigramei, beneficiari de drepturi băneşti cu caracter special, pentru a putea acorda şi noilor funcţionari cu aceeaşi vocaţie drepturile respective băneşti.
Într-adevăr articolul 16 din Legea 285/2010 stipulează că majorarea salariului brut nu poate fi mai mare de 15% faţă de nivelul personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, însă această dispoziţie legală nu îndreptăţeşte instituţia publică care după ce a procedat la reîncadrarea funcţionarilor publici şi stabilirea drepturilor salariale în acord cu dispoziţiile Legii 284/2010 şi Legii 285/2010, să procedeze la modificarea drepturilor salariale stabilite ori de câte ori intervin modificări în privinţa numărului funcţionarilor publici şi fluctuaţii de personal.
Într-adevăr articolul 16 din Legea 285/2010 stipulează că majorarea salariului brut nu poate fi mai mare de 15% faţă de nivelul personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, însă această dispoziţie legală nu îndreptăţeşte instituţia publică care după ce a procedat la reîncadrarea funcţionarilor publici şi stabilirea drepturilor salariale în acord cu dispoziţiile Legii 284/2010 şi Legii 285/2010, să procedeze la modificarea drepturilor salariale stabilite ori de câte ori intervin modificări în privinţa numărului funcţionarilor publici şi fluctuaţii de personal.
În cazul în care intervin fluctuaţii de personal prin modificarea organigramei, îi revine autorităţii publice obligaţia de a proceda la stabilirea drepturilor salariale noilor funcţionari, însă în limitele prevăzute de lege şi prin respectarea drepturilor salariale stabilite în privinţa celorlalţi funcţionari publici neafectaţi de modificări organizatorice şi în privinţa cărora nu au intervenit nici un fel de modificări.
În cazul în care intervin fluctuaţii de personal prin modificarea organigramei, îi revine autorităţii publice obligaţia de a proceda la stabilirea drepturilor salariale noilor funcţionari, însă în limitele prevăzute de lege şi prin respectarea drepturilor salariale stabilite în privinţa celorlalţi funcţionari publici neafectaţi de modificări organizatorice şi în privinţa cărora nu au intervenit nici un fel de modificări.
După cum în mod judicios a reţinut în prima instanţă este nelegală modificarea şi recalcularea drepturilor salariale ale unui funcţionar public în funcţie de fluctuaţia numărului de personal dintr-o instituţie publică, drepturile salariale stabilite putând fi modificate doar în condiţiile prevăzute de lege şi în temeiul unor acte normative.
După cum în mod judicios a reţinut în prima instanţă este nelegală modificarea şi recalcularea drepturilor salariale ale unui funcţionar public în funcţie de fluctuaţia numărului de personal dintr-o instituţie publică, drepturile salariale stabilite putând fi modificate doar în condiţiile prevăzute de lege şi în temeiul unor acte normative.
a invocată în temeiul prevăzut de articolul 16 din Legea 285/2010 în raport de noii funcţionari publici cu vocaţie a beneficia de drepturi băneşti cu caracter special nu poate îndreptăţi autoritatea publică de a dispune reducerea drepturilor salariale a funcţionarilor publici existenţi pentru a putea obţine fonduri pentru plata drepturilor salariale ale noilor funcţionari publici.
Decizia nr.3708/CA/18.10.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.743/CA din 16.02.2012 Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea formulată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâtul P. M. S. M.
A anulat dispoziţia nr.1389/28.07.2011 emisă de pârât.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Potrivit dispoziţiei nr.1389/28.07.2011 (fila nr.5), începând cu data de 01.08.2011, reclamantul, numit în funcţia publică generală de execuţie de consilier, gradul profesional superior, gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă 5, clasa de salarizare 59, coeficient de ierarhizare 4.19 în cadrul Compartimentului Silită din Aparatul de specialitate al P. M. S. M., beneficiază de un salariu lunar de bază brut în cuantum de 3701 lei.
Împotriva acestei dispoziţii reclamantul a formulat contestaţie, iar prin adresa nr.27784/09.08.2011 (fila nr.7) contestaţia sa a fost apreciată ca fiind netemeinică şi nelegală. Argumentele reţinute de pârât în motivarea răspunsului la contestaţie sunt identice cu cele prezentate în întâmpinare, motiv pentru care instanţa nu le va reitera.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut că prin dispoziţia nr.262/31.01.2011 (fila nr.14), începând cu data de 01.01.2011, reclamantul a fost reîncadrat în funcţia publică generală de execuţie, consilier, gradul profesional superior, gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă 5, clasa de salarizare 59, coeficient de ierarhizare 4.19, beneficiind de un salariu de bază lunar în cuantum de 5136 lei.
Instanţa a constatat că, atât dispoziţia nr. 262/31.01.2011, cât şi dispoziţia nr.1389/28.07.2011 au fost emise în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 284/2010, Legii nr.285/2010 şi Legii nr.188/1999 republicată. În plus, la emiterea dispoziţiei nr.1389/28.07.2011, s-a avut în vedere şi HCL nr. 136/2011 privind aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al P. M. S. M.
Din răspunsul la contestaţia formulată de reclamant rezultă că motivul reducerii salariului primit de reclamant prin dispoziţia nr. 1389/28.07.2011 constă în adoptarea unui nou Regulament de Organizare şi Funcţionare al P. M. S. M. prin care s-au atribuit şi altor compartimente atribuţii specifice celor îndreptăţite să primească stimulente din fondul constituit conform OG nr.92/2003 republicată.
Cu alte cuvinte, în urma adoptării acestui regulament s-a mărit numărul persoanelor îndreptăţite să primească stimulente ceea ce a determinat o recalculare a nivelului mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010 în funcţie de numărul persoanelor care beneficiază de aceste stimulente conform Regulamentului aprobat prin HCL nr. 136/2011.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de drepturi băneşti acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările şi completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. (1), se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi băneşti aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcţie publică, pe categorii, clase şi grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcţie contractuală, în funcţie de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
Prin urmare, drepturile băneşti incluse în salariul de bază conform art. 14 din Legea nr. 285/2010 s-au determinat în funcţie de nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010.
Conform art. 14 alin. 2 din Legea nr. 285/2010, valoarea medie prevăzută la alin. (1) se calculează pentru funcţiile identice, echivalente sau asimilate din punctul de vedere al salarizării, distinct pe fiecare ordonator principal de credite, respectiv pe ordonator secundar de credite şi cumulat pentru ordonatorii terţiari de credite din subordinea fiecărui ordonator principal sau, după caz, secundar de credite.
Interpretând în ansamblu dispoziţiile art. 14 alin. 1 şi 2, instanţa a apreciat că nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010 inclus în salariul de bază se calculează în funcţie cuantumul acestor stimulente aferente lunii octombrie raportat la numărul persoanelor îndreptăţite să primească stimulente în luna octombrie 2010.
Astfel, în opinia instanţei, la stabilirea cuantumului salariului brut conform Legii nr. 285/2010 s-a avut în vedere un criteriu fix şi nu variabil din moment ce legiuitorul a stabilit ca şi criteriu de referinţă nivelul stimulentelor aferente lunii octombrie 2010.
În consecinţă, este nelegală modificarea nivelului mediu al drepturilor băneşti la care se referă art. 14 prin modificarea ulterioară a numărului de persoane îndreptăţite să primească stimulente.
Întrucât prin dispoziţia contestată reclamantului i-a fost redus salariul, aşa cum acesta a fost stabilit anterior prin dispoziţia nr. 262/31.01.2011, exclusiv ca urmare a adoptării HCL Satu Mare nr. 136/2011 prin care s-a mărit numărul persoanelor îndreptăţite să primească stimulente ceea ce a condus la o recalculare a nivelului mediu al acestora, instanţa a apreciat că dispoziţia contestată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 285/2010, respectiv cu nerespectarea criteriului stabilit prin acest text legal pentru determinarea nivelului mediu al stimulentelor care intră în calculul salariului de bază.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 8, 10 şi 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 14 din Legea nr. 285/2010, instanţa a admis acţiunea şi a anulat dispoziţia nr. 1389/28.07.2011 emisă de pârât ca nelegală.
În baza principiului disponibilităţii, nu a acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs pârâtul P. M. S. M. , solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate iar pe fond respingerea acţiunii.
Arată că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală.
Mai arată că dispoziţia primarului nr. 1389/2011 a fost emisă cu respectarea Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin aplicarea prevederilor acesteia coroborate cu normele interne de organizare a instituţiei. Pentru a nu se acorda un tratament discriminatoriu, diferit, pentru salariaţii încadraţi pe funcţii identice sau apropiate şi cu aceleaşi atribuţii de serviciu, fondul de stimulente aferent lunii octombrie 2010, care constituie un criteriu de referinţă în stabilirea mediei stimulentelor, respectiv plafon maxim ce nu poate fi depăşit prin aplicarea legii salarizării, a fost redistribuit în vederea realizării unei medii pentru fiecare funcţie publică, pe categorii, clase şi grade profesionale. În stabilirea mediei stimulentului pe funcţii s-a avut în vedere:
– Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al P. M. S. M. , aprobat prin H.C.L. nr. 136/30.06.2011, care este un instrument de organizare folosit pentru descrierea detaliată a structurii organizatorice a unei instituţii în vederea cunoaşterii şi analizei sale aprofundate, în cadrul căruia se descriu în detaliu compartimentele şi funcţiile acestora, obiectivele şi atribuţiile acestora.
– Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al D. E. P. S. M., aprobat prin H.C.L. nr. 137/30.06.2011. În consecinţă Regulamentele de Organizare şi Funcţionare alături de Organigramă şi Statul de funcţii reprezintă documentaţia constitutivă a instituţiei. Practic pornind de la aceste regulamente şi coroborat cu prevederile art. 14 din Legea nr. 285/2010 au fost identificate toate persoanele îndreptăţite la stabilirea salariului de bază brut prin includerea în acesta a mediei stimulentului, ceea ce a dus la o recalculare a mediei, aplicabilă, după rămânerea definitivă a celor două hotărâri de consiliu, din luna august 2011. În consecinţă pornind de la fondul de stimulente acordat în luna octombrie 2010 şi luând în calcul toţi salariaţii care sunt îndreptăţiţi a li se stabilii salariile prin includerea în acestea a mediei stimulentului pe funcţii/categorii/grade profesionale începând cu luna august 2011 salariul de bază brut a fost stabilit astfel: salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 a fost majorat cu 15% conform prevederilor art. f din Legea nr. 285/2010 cuantum la care a fost adăugată media stimulentului pentru funcţia, gradul profesional în care salariatul este numit. Evident că, din moment ce s-a modificat, în sensul creşterii, numărul de persoane îndreptăţite, aceasta a dus la scăderea mediei stimulentelor, care a fost apoi introdusă în salariul de bază al fiecăreia dintre persoanele îndreptăţite.
Nu contestă faptul că reclamanta este persoană cu vocaţie la introducerea mediei stimulentelor în salariul de bază, la fel ca şi toţi ceilalţi salariaţi care au fost stabiliţi de către ordonatorul de credite în urma aprobării celor două Regulamente de Organizare şi Funcţionare, prin hotărâri ale Consiliului local, începând cu luna august 2011.
Învederează că legiuitorul, prin art. 16 din Legea nr. 285/2010, reglementează plafonul maxim până la care se poate majora salariul brut după ce enumera la articolele anterioare majorările ce se pot aduce salariului brut, inclusiv prin includerea în acesta a stimulentelor acordate din fondurile constituite potrivit OGR nr. 92/2003. Prin această plafonare consideră că nu s-a realizat o discriminare a reclamantului faţă da celelalte persoane cu aceleaşi categorie, clasă şi grad de salarizare, în condiţiile în care prevederile art. 16 se aplică tuturor persoanelor cărora li se acordă drepturi băneşti din aceste fonduri constituite potrivit OGR nr. 92/2003. Astfel, stimulentele s-au stabilit la nivelul instituţiei pe categorii, clase şi grade profesionale, în funcţie de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale, astfel încât să nu se depăşească majorarea totală a salariului brut prevăzută de art. 16. Am putea vorbi despre o discriminare în situaţia acordării unui tratament diferit persoanelor aflate în situaţii identice. În cazul de faţă însă, tratamentul egal constă în faptul că prevederile art. 16 se aplică tuturor funcţionarilor care beneficiază de aceste drepturi băneşti.
Concluzionează că, prin interpretarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 285/2010 a rezultat că majorarea totală a salariului brut nu poate fi mai mare de 15% faţă de nivelul acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, iar modul de stabilire al salariului reclamantei respectă această interpretare.
In ce priveşte adresele datate în anul 2008, depuse în probaţiune, arată că în cea adresată Direcţiei de venituri a municipiului B. M. se precizează că Ministerul Administraţiei şi Internelor nu formulează interpretări/precizări cu caracter general obligatoriu ale actelor administrative, care să poată fi invocate în faţa vreunei instanţe judecătoreşti sau autorităţi administrative.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantului.
În drept a invocat dispoziţiile art.304 pct. 6 şi 9 Cod procedură civilă şi dispoziţiile invocate.
Intimatul reclamant legal citat nu a formulat întâmpinare.
Instanţa de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu a reţinut că este nefondat şi în baza prevederilor articolul 312 alin.1 Cod procedură civilă a dispus respingerea lui ca atare şi menţinerea în tot a sentinţei atacate pentru următoarele considerente:
Drepturile salariale ale funcţionarilor publici sunt cele prevăzute de actele normative emise de legiuitor pentru reglementarea salarizării, ele fiind stabilite prin normele legale stipulate în acest sens, neputând fi modificate decât prin norme juridice de forţa legii, astfel cum stipulează prevederile articolul 1 alin.2 lit. b din Legea 284/2010.
Discriminarea invocată în temeiul prevăzut de articolul 16 din Legea 285/2010 în raport de noii funcţionari publici cu vocaţie a beneficia de drepturi băneşti cu caracter special nu poate îndreptăţi autoritatea publică de a dispune reducerea drepturilor salariale a funcţionarilor publici existenţi pentru a putea obţine fonduri pentru plata drepturilor salariale ale noilor funcţionari publici.
În consecinţă, instanţa de recurs a reţinut că motivele de recurs invocate sunt nefondate, în mod corect şi legal reţinând prima instanţă că dispoziţia atacată emisă de recurentul pârât este nelegală.
Pentru aceste considerente recursul declarat în cauză a fost respins, iar sentinţa atacată menţinută în totalitate.
Instanţa nu a acordat cheltuieli de judecată deoarece părţile nu au solicitat acordarea lor.
