Cum, inculpatul S.B. nu a agresat-o pe partea vatamata, nu a exercitat vreo presiune psihica si nu a sustras vreun bun, nu i-a sprijinit pe ceilalti doi inculpati (care nici ei nu stiau unul de actiunea celuilalt si nici ce bunuri a luat fiecare), nu se poate retine participarea sa la vreo infractiune; achitarea complicilor poate atrage modificarea calificarii faptei pentru autor.
Cod procedura penala, art.10 lit.”c”,
art.11 pct.2 lit.”a”
Prin rechizitoriul nr.1894/P/2002, din data de 05 decembrie 2002, al Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului U.E. pentru comiterea a doua infractiuni de tâlharie si, totodata, disjungerea cauzei privind pe inculpatii S.C., M.E. si C.E., care, pâna la acea data, nu au putut fi depistati de catre organele de politie.
Prin rechizitoriul nr.2220/P/2002 din 02.06.2005, s-a dispus si trimiterea în judecata a inculpatilor S.C. si M.E. pentru savârsirea infractiunii de tâlharie, infractiune prevazuta de art.211 alin.1 si alin.2 lit.”b si c” si alin.21 lit.”a” Cod penal prin aceea ca, la 10 octombrie 2002,prin exercitarea de violente, impreuna cu U.E., într-un loc public, asupra partii vatamate S.M., i-au sustras suma de 400.000 lei si un ceas.
Retinând aceeasi motivare, in fapt si in drept, prin sentinta penala nr. 327 din data de 26 iulie 2006, pronuntata în dosarul penal nr.1152/2005, Tribunalul Constanta l-a condamnat, în baza art.211 alin.1 si 2 lit.”b si c” si alin.21 lit.”a” Cod penal, pe inculpatul S.C. la pedeapsa de 7 (sapte) ani închisoare, iar, in baza art.211 alin.1 si 2 lit.”b si c” si alin.21 lit.”a” Cod penal, cu art.37 lit.”b” Cod penal, pe inculpatul M.E. la pedeapsa de 7 (sapte) ani si 6 (sase) luni închisoare.
Prin decizia penala nr.28/P/din 14.02.2007 Curtea de Apel Constanta a admis apelurile celor doi inculpati, a desfiintat sentinta penala nr.327/2006 a Tribunalului Constanta si în baza art.11 punct 2 lit. »a » Cod procedura penala raportat la art.10 lit. «c» Cod procedura penala, a dispus achitarea celor doi inculpati pentru infractiunea de tâlharie.
Prin decizia penala nr.3099 din 11.06.2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Constanta, a casat decizia penala nr.28/P/din 14.02.2007 a Curtii de Apel Constanta si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceasta instanta pentru contradictia dintre considerente si dispozitiv, neanalizând probele dosarului cu ocazia motivarii.
Dupa casare cu trimitere, în cauza nu au putut fi administrate alte probe.
Verificând legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate, prin prisma criticilor aduse si din probele dosarului rezulta urmatoarele:
Cei doi inculpati în tot cursul procesului penal au declarat ca nu au savârsit aceasta fapta, aceasta fiind comisa numai de U.E., inculpatul S.C. precizeaza ca primele declaratii nu au fost scrise de el, nefiind stiutor de carte, declaratii pe care le-a infirmat in fata procurorului, cât si ulterior în cadrul cercetarii judecatoresti.
Cei doi inculpati au recunoscut ca în seara incidentului se aflau în acel bar in care se afla si partea vatamata si ca aceasta, când a plecat la toaleta, a fost urmata numai de U.E., fara sa le comunice ce va face, iar la putin timp spre toaleta s-a indreptat si inculpatul M.E. gasind-o pe partea vatamata cazut, ocazie cu care, la cererea acestuia, l-a ajutat sa se ridice.
Intrebându-l ce s-a intâmplat, partea vatamata a declarat ca a fost lovit, dar nu stie cine a facut-o. În aceasta situatie, i-a cerut martorei S.R.M. sa anunte organele de politie.
La sosirea acestora, numitul U.E. a recunoscut ca numai el l-a lovit pe partea vatamata, dupa care i-a luat ceasul si banii, fara a spune ceea ce au facut si apelantii inculpati.
De precizat, cu aceeasi ocazie, asupra numitului U.E. s-ar fi gasit banii si ceasul sustras de la partea vatamata.
Martora S.R.M. care lucra ca barman in acel loc, a declarat ca auzind strigate în toaleta, s-a îndreptat in acel loc, ocazie cu care a vazut-o pe partea vatamata cazuta iar lânga aceasta 2-3 persoane, pe care nu le-a putut identifica. Martora mai declara ca, nu a vazut nimic în legatura cu cel sau cei care l-au lovit pe partea vatamata si cu ocazia recunoasterii din grup a declarat ca nu poate sa recunoasca din grup nici unul dintre cele trei persoane si nici pe partea vatamata, deoarece nu retine trasaturile figurii si nici semnalmentele fizice.
La dosarul cauzei s-a atasat si dosarul penal în care numitul U.E. care a fost condamnat definitiv pentru aceasta infractiune si pe care el a recunoscut ca a savârsit-o.
Potrivit art.63 Cod penal « probele nu au valoare mai dinainte stabilita si aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata în urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului ».
În raport de aceasta prevedere legala, prin coroborarea probelor administrate în cauza în ambele faze ale procesului penal si cu respectarea prevederile prevazute de art.289 si 290 Cod procedura penala, în baza art. 379 punct 2 lit.”a” Cod procedura penala, apelurile au fost admise si, in baza art.11 punct 2 lit. « a » raportat la art.10 lit. «c» Cod procedura penala, cei doi inculpati au fost achitati pentru infractiunea de « tâlharie ».
