Admiterea apelului şi trimitere spre rejudecare. Nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la sesizarea instanţei. Nerezolvarea fondului cauzei. Nesoluţionarea acţiunii civile alăturate acţiunii penale. Înşelăciune


Admiterea apelului şi trimitere spre rejudecare. Nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la sesizarea instanţei. Nerezolvarea fondului cauzei. Nesoluţionarea acţiunii civile alăturate acţiunii penale.

Prin sentinţa penală nr. 1579 din 17.12.2009 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal – parte civilă S.C. A. S.R.L. şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal – parte civilă S.C. A. S.R.L., pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte S.C. A. S.R.L., rechizitoriul nu face referire la această societate, decât în partea dispozitivă, fără a se reţine, în partea expozitivă, vreo faptă în legătură cu această societate. În rechizitoriu, se vorbeşte despre 2 bilete la ordin, ambele cu scadenţa la 15.04.2004, reţinându-se că au fost emise în vederea câştigării încrederii administratorului S.C. A. S.R.L. (pag. 1 a rechizitoriului din 28.02.2006).

Biletele la ordin, aflate la filele 12-13 din dos. 1716/P/2004, sunt emise în favoarea S.C. A. S.R.L. la 27.11.2003, cu scadenţa la 03.12.2003, respectiv 27.12.2003, fără a se indica data scadenţei pentru acesta din urmă.

La filele 50 şi 54 din dos. 1715/P2004, există două bilete la ordin emise în favoarea S.C. A. S.R.L., cu scadenţa la 15.04.2004 (fila 50), respectiv 05.04.2004 (fila 54), însă despre acestea nu se face vorbire în actul de sesizare al instanţei.

Pe de altă parte, se reţine de prima instanţă că, în cauză, nu s-au făcut probe din care să rezulte că S.C. A. S.R.L. este succesoarea în drepturi a S.C. A. S.R.L., despre care se face vorbire în rechizitoriu. Prin urmare, faţă de S.C. A. S.R.L., fapta nu există (având în vedere cele mai sus arătate în raport de cele consemnate în rechizitoriu).

În ceea ce priveşte S.C. A. S.R..L, în rechizitoriu, se reţine că fila CEC emisă în favoarea S.C. A S.R.L. a fost completată doar parţial de învinuitul F. F. şi folosită doar pentru a crea încredere părţii civile, că vor fi plătite cerealele achiziţionate, nefiind stabilită la data completării şi o dată scadentă, condiţie impusă de art. 215 alin. 4 Cod penal (pag. 2 a rechizitoriului din 28.02.2006).

Se reţine că, în plângerea aflată la fila 4 din dosar 1716/P/2004, R. G. afirmă că a completat personal fila CEC seria BK nr. 30000514124, lăsată drept garanţie, semnată şi ştampilată „la începutul relaţiei comerciale”, introducând-o spre decontare la BCR Giurgiu, la 04.08.2004, ocazie cu care i-a fost restituită, cu menţiunea lipsă totală de disponibil; fila CEC aparţine unui set de documente care au fost retrase din circulaţie. De asemenea, se reţine că, în declaraţia aflată la fila 8 din dosar 1716/P/2004, inculpatul a afirmat că i-a pus la dispoziţie lui R. G. fila CEC semnată şi ştampilată, necompletată (în alb), drept garanţie pentru marfa ce urma a fi achiziţionată, iar fila CEC a fost completată la 04.08.2004, astfel cum declară chiar R. G. în plângerea aflată la fila 4 în dosarul 1716/P/2004.

Conform înscrisului aflat la fila 86 în dosarul 1715/P/2004 perioada de interdicţie bancară de a emite cecuri, altele decât cecuri în numerar, la care a fost supusă S.C. F. S.R.L., a fost cuprinsă între 5.07.2004-5.08.2005, iar istoricul incidentelor majore la plăţile prin CEC (fila 87 şi următoarele dosar 1715/P/2004) priveşte perioada 25.11.2003-30.06.2004, astfel că, la momentul emiterii CEC-ului în alb, societatea nu se afla în perioada de interdicţie, aşa încât instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine că, la acel moment, a existat intenţia fraudării din partea inculpatului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu şi părţile civile S.C. A. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L.

Tribunalul, analizând sentinţa în raport de apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu şi de partea civilă S.C. A. S.R.L., precum şi din oficiu, potrivit art. 382 Cod procedură penală, în limitele prevăzute de art. 371 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt şi de drept, tribunalul constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Conform art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa este obligată a hotărî, prin sentinţă, asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

Dacă învinuirea constă din mai multe fapte, instanţa trebuie să se pronunţe asupra tuturor, în primul rând asupra acelor fapte pentru care, prin dispozitivul rechizitoriului, s-a dispus trimiterea în judecată. Pentru aceste fapte, existând o sesizare legală, omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra lor constituie o încălcare a unei obligaţii legale, ce atrage nulitatea absolută a hotărârii.

Având în vedere că se constată că instanţa de fond nu a analizat materialul probator administrat cu privire la existenţa infracţiunii de înşelăciune în dauna părţii civile S.C. A S.R.L., autorul acesteia şi forma de vinovăţie, ci a examinat cauza, formalist, pornind de la o premisă falsă, în sensul că actul de sesizare se referă la infracţiunea de înşelăciune faţă de S.C. A. S.R.L., societate care, de altfel, nici nu a figurat în proces şi nici nu a fost citată, tribunalul consideră că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor infracţiunilor cu care a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 1697/P/2004 emis la data de 28.02.2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, aşa încât, nu a respectat dispoziţiile legale, art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, fiind incident cazul de desfiinţare prevăzut de art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.

De asemenea, tribunalul constată că prima instanţă nu a respectat nici dispoziţiile art. 346 Cod procedură penală, cu privire la rezolvarea acţiunii civile, deoarece, în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanţa se pronunţă, prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunilor civile.

Astfel, deşi părţile vătămate S.C. A. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. s-au constituit părţi civile, încă din faza de urmărire penală, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestora, chiar dacă a pronunţat soluţia de achitare faţă de inculpat, iar instanţa de apel nu poate analiza aceste cereri direct în apel, fără a prejudicia părţile de un grad de jurisdicţie.