Circumstanţe atenuante şi agravante. Aplicarea dispoziţiilor art. 741C.pen. şi art. 13 C.pen.


Dacă, la data judecării faptelor era în vigoare art. 741C.pen., iar inculpatul a achitat integral prejudiciul până la pronunţarea hotărârii în primă instanţă, dar după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care acest articol a fost declarat neconstituţional, inculpatul este în drept să beneficieze de cauza de impunitate prevăzută de acest text legal, în virtutea principiului legii penale mai favorabile, prevăzut de art. 13 C.pen.

Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 358 din 23 aprilie 2012

Prin sentința penală nr. 1190 din 22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș în dosarul nr. 7121/320/2011 în temeiul art. 334 C.proc.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului O.L. din infracțiunile de înșelăciune – prevăzută de art. 215 alin. (1), 2, 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. și reținerea art. 33 lit. a) C.pen. în infracțiunile de înșelăciune – prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., art. 37 lit. b) C.pen. și reținerea art. 33 lit. a) C.pen.

în temeiul art. 345 alin. (1) și (2) C.pen. a fost condamnat inculpatul O.L. astfel:

– la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.pen., cu reținerea art. 41 alin. (2) C.pen., art. 37 lit. a) și b C.pen.;

– la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C.pen. cu reținerea art. 37 lit. a) și b) C.pen.

în temeiul art. 61 alin. (1) teza a II-a s-a dispus revocarea liberării condiționate a executării pedepsei de 7,2 ani închisoare, dispusă prin sentința penală 106/2006 a Tribunalului Mureș.

în temeiul art. 39 alin. (2) C.pen. s-a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, de 862 zile închisoare, cu pedepsele de 6 ani închisoare și 6 luni închisoare, aplicate, aplicând pedepsele rezultante de 6 ani închisoare și 862 zile închisoare.

în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. raportat la art. 33 lit. a) C.pen. s-a dispus contopirea pedepselor de 6 ani închisoare și 862 zile închisoare și a fost aplicată cea mai grea dintre ele, cea de 6 ani închisoare.

în baza art. 71 C.pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

în baza art. 88 alin. (1) C.pen. s-a dedus din pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive pe perioada 31.03.2011 la zi.

în temeiul art. 350 alin. (1) C.proc.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului O.L.

în temeiul art. 345 alin. (1) și (2) C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul B.A.O. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), 2, 3 C.pen. cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.pen. și a art. 76 alin. (1) lit. c) C.pen.

în baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform dispozițiilor art. 82 C.pen.

în baza art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul B.A.O. a fost reținut pentru 24 de ore în data de 14.04.2011 și deduce din durata pedepsei aplicate durata reținerii de 24 de ore.

în temeiul art. 345 alin. (1) și (3) C.proc.pen. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. s-a dispus achitarea inculpatului N.J. de sub acuza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 C.pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen.

în temeiul art. 346 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T.I. SRL Bistrița

în temeiul art. 346 C.proc.pen., art. 998 – 999 C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC H.R. SA și s-a dispus obligarea inculpatului O.L. la plata sumei de a sumei de 68.335, 15 lei – reprezentând despăgubiri civile.

în temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C.proc.pen., instanța a obligat inculpații O.L. și B.A.O. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul din 25.05.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților O.L. (pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune – prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. și reținerea art. 33 lit. a) C.pen.) și B.A.O.(pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.pen.). S-a dispus, de asemenea, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N.J. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma complicității, prevăzută de art. 26 C.pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.pen., cu reținerea art. 37 lit. a) C.pen.

S-a reținut în cuprinsul rechizitoriului, în esență, faptul că inculpatul O.L., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, i-a indus și menținut în eroare pe reprezentanții SC T.I. SRL Bistrița și SC H.R. SA București, prezentându-se sub nume mincinoase și folosind înscrisuri contrafăcute, cu ocazia încheierii contractelor și achiziționarea de materiale, eliberând pentru plata mărfurilor cumpărate, la data de 8.07.2010, 08.08.2010 și respectiv 31.08. 20101, filele cec seria BTRL1BB4969093, BTRL1BB4876019 și respectiv fila cec BTRL1BB4876017, completate corespunzător ca instrumente de plată, stabilind data plății să fie 02.09.2010, 7.09.2010 și 21.09.2010, fără a exista disponibilul necesar în contul bancar și care ulterior fiind depuse la bancă pentru încasare au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil în contul deschis la B.T. Mureș.

S-a reținut că inculpatul B.A.O., împreună cu inculpatul O.L., i-a indus și menținut în eroare pe reprezentanții SC T.I. SRL Bistrița, recomandându-l părții vătămate pe inculpatul O.L. drept un colaborator și creditor al său, cu ocazia achiziționării de către acesta a unor materiale în valoare de 52.605,32 lei de la partea vătămată, pentru achitarea cărora a eliberat o filă cec emisă de o societate aflată în interdicție bancară, instrument de plată primit de la B.A.O.

Cu privire la inculpatul N.J. s-a reținut că acesta, cu intenție, i-a ajutata pe inculpatul O.L. și B.A.O., să îi inducă în eroare pe reprezentanții SC T.I. SRL Bistrița, spunându-i inculpatului B.A.O. să gireze fila cec emisă de SC Y.I. SRL și punându-l pe acesta din urmă în legătură cu inculpatul O.L.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a constatat următoarea stare de fapt:

Prin contractul nr. 6/14.01.2010 de cesiune părți sociale cu privire la SC D.G.C. SRL s-a cesionat părțile sociale ale societății comerciale către P.M. și R.A. Cesiunea s-a înregistrat în evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului la data de 20.01.2010 (conform rezoluției nr. 6155/20.01.2010 privind desemnarea unei noi persoane împuternicite a SC D.G.C. SRL

La data de 05.02.2010 administrator al SC D.G.C. SRL devenea numitul B.V.G., conform mențiunilor înregistrate la O.N.R.C.

La data de 22.02.2010 numitul B.V.G. l-a împuternicit, prin Procura Autentificată Notarial sub nr. 494/22.02.2010 de B.N.P. L.M., pe inculpatul O.L. „să facă toate demersurile legate de buna desfășurare a activității societății SC D.C. SRL”.

Conform împuternicirii acordate, inculpatul O.L. primea dreptul de a se prezenta „în fața tuturor organelor competente inclusiv O.R.C., bănci, instanțe judecătorești, finanțe, primării, I.T.M., Oficiu Poștal, având drept de semnătură”. Conform aceleiași împuterniciri, inculpatul O.L. primea puterea de decizie, „de a încheia orice acte, cu persoane fizice sau juridice din România și străinătate, va stabili clauzele, în condițiile cele mai avantajoase pentru societate, va urmări executarea tuturor contractelor încheiate în societate, adică va avea toate puterile prevăzute de lege și de actele constitutive ca fiind în sarcina mea”.

La aceeași dată, 22.02.2010, conform specimenului de semnături împuterniciți depus la B.T. inculpatul O.L. depunea specimen de semnătură la B.T.

Instanța reține că, conținutul documentelor de mai sus s-au coroborat cu declarațiile inculpatului B.A.O., date de acesta în fața organelor financiare, dar și în fața organelor de urmărire penală.

Se mai arată că, conținutul acestor documentelor s-au coroborat și cu declarațiile martorului P.L.C. care a arătat că în derularea relațiilor comerciale pe care le-a avut ca reprezentant zonal al SC T.I. SRL Bistrița cu SC D.G.C. SRL singurul reprezentant al SC D.G.C. SRL a fost inculpatul O.L. pe care l-a recunoscut, atât în cursul urmăririi penale în cursul recunoașterii după fotografie la care a participat, cât și în cursul cercetării judecătorești, în ședința publică în care a fost ascultat.

Ca reprezentant al SC D.C. SRL, inculpatul O.L. a încheiat și derulat o serie de relații comerciale cu inculpatul B.A.O.- în calitatea acestuia de administrator al SC I.S. SRL, începând cu luna ianuarie 2010.

în perioada iunie-iulie 2010, SC I.S. SRL a livrat către SC Y.I. SRL, conform facturilor 101252/24.06.2010 și 101311/1.07.2010, mărfuri în valoare totală de 52.605, 72 lei. în schimbul contravalorii mărfurilor livrate, inculpatul B.A.O. a acceptat de la SC Y.I. SRL fila cec seria RZBR1BM0056722, în valoare de 52.605, 72 lei.

La începutul lunii iulie 2010, inculpatul B.A.O. a luat legătura telefonic cu reprezentantul zonal de vânzări al SC T.I. SRL Bistrița – martorul P.L.C. – căruia i l-a recomandat ca partener comercial societatea comerciala SC D.G.C. SRL (al cărui reprezentant faptic era inculpatul O.L. – conform celor reținute anterior). Inculpatul B.A.O. i-a indicat martorului P.L.C., atât faptul că societatea recomandată este interesată de achiziționarea unui anume tip de cablu – comercializat de societatea SC T.I. SRL Bistrița – cât și faptul că, fiind un partener de afaceri al său, societatea SC T.I. SRL Bistrița va primi în schimbul mărfurilor pe care urma să le livreze către SC D.G.C. SRL un instrument de plată emis de către SC I.S. SRL.

Ulterior acestei convorbiri telefonice (al cărei existență și conținut a rezultat din coroborarea declarațiilor martorului P.L.C. și ale inculpatului B.A.O. date în fața organelor de cercetare penală -f. 219 – 227 vol. 2 dos. și următoarele) inculpatul O.L. a luat legătura telefonică cu martorul P.L.C. căruia, după referirea la recomandarea telefonică făcută de inculpatul B.A.O., i-a solicitat onorarea unei comenzi – cablu de un anumit tip (comercializat în mod curent de SC T.I. SRL Bistrița), indicând totodată și lungimea acestuia.

Conform uzanțelor comerciale al SC T.I. SRL Bistrița, martorul P.L.C. a solicitat comunicarea electronică a certificatului de înmatriculare al societății căreia urma să i se livreze cablul în discuție, precum și datele de identificare ale acesteia, iar după obținerea acordului pentru derularea operațiunii comerciale, s-a procedat la livrarea cablului la adresa indicată tot electronic de către reprezentantul SC D.G.C. SRL – respectiv în incinta fostei fabrici de sticlă din localitatea Luduș.

Cu ocazia livrării efective, martorul T.M. – șoferul care a efectuat transportul cablului, a primit fila cec RZBR1BM0056722 emisă de SC Y.I. SRL în favoarea SC I.S. SRL, girată de acesta în favoarea SC D.G.C. SRL și care, la rândul ei, o girează către SC T.I. SRL Bistrița. Pentru diferența între valoarea filei cec – 52.605, 72 lei – și valoarea cablului livrat, martorul T.M. a primit suma de 1183,45 lei – numerar.

Instanța reține că din declarația martorului Pașca Lucian-Constantin – care s-a coroborat cu declarația reprezentantului SC T.I. SRL Bistrița – numitul T.R.D., a rezultat faptul că fila cec primită de la SC D.G.C. SRL era emisă de o altă societate decât SC I.S. SRL (cu care SC T.I. SRL Bistrița avea o relație comercială veche) SC T.I. SRL Bistrița – prin intermediul martorului P.L.C. – a solicitat reprezentanților SC D.G.C. SRL emiterea unei file cec pentru plata cablului livrat.

Ca urmare, martorul P.L.C. s-a întâlnit cu inculpatul O.L. care i-a predat fila cec BTRL1BB4969093 emisă de SC D.G.C. SRL în favoarea SC T.I. SRL Bistrița. Așa cum a rezultat din declarațiile martorului P.L.C. și ale reprezentantului părții vătămate SC T.I. SRL Bistrița fila cec BTRL1BB4969093 a fost emisă completată și semnată la toate rubricile, având termen scadent menționat la data de 02.09.2010.

Conform înțelegerii reînnoite între reprezentanții SC T.I. SRL Bistrița și SC D.G.C. SRL urma ca, în cazul în care prima fila cec – cu seria RZBR1BM0056722 emisă de SC Y.I. SRL – nu va putea fi încasată, să fie introdusă la plată fila cec BTRL1BB4969093, emisă de SC D.G.C. SRL la data de 02.09.2010.

Ulterior, SC T.I. SRL Bistrița obținea din partea inculpatului O.L. – reprezentantul SC D.G.C. SRL mai multe instrumente de plată ce ar fi urmat să fie folosite pentru încasarea contravalorii facturii fiscale emise – corespunzător mărfii livrate. Astfel inculpatul O.L. înmânează personal sau transmite prin poștă către SC T.I. SRL Bistrița fila cec BTRL1BB nr. 4876019 precum și Biletul la Ordin nr. BTRL3BT7175348 emis de SC D.G.C. SRL avalizat de B.V.G.

La data de 11.08.2010 fila cec RZBR1BM0056722 emisă de SC Y.I. SRL era introdusă la plată, fiind refuzată.

La data de 6.09.2010 SC T.I. SRL Bistrița introducea la plata fila cec BTRL1BB4969093 – emisă de SC D.G.C. SRL la data de 02.09.2010, acesta fiind refuzată la plată ca urmare a lipsei totale de disponibil.

La data de 10.09.2010 SC T.I. SRL Bistrița introducea la plata fila cec BTRL1BB nr. 4876019 emisă de SC D.G.C. SRL la data de 07.09.2010 în favoarea sa, această filă cec fiind de asemenea refuzată pentru lipsa totală a disponibilului din cont.

Pe de altă parte, s-a constatat că din analiza extraselor de cont ale SC D.G.C. SRL aferente perioadei 6.07.2010 – 20.09.2010, a rezultat că singurul gen de operații efectuat de inculpatul O.L. au fost cele de debitare a conturilor – ultimele operații de acest fel fiind efectuate în data de 17.08.2010 când contul SC D.G.C. SRL a fost debitat de inculpatul O.L. cu suma de 34.877, 29 lei, după care nu a mai existat nici o alimentare a conturilor cu sumele de bani necesare pentru plata filelor cec sau biletului la ordin emise către SC T.I. SRL Bistrița.

Sintetizând, din probele administrate instanța a reținut că inculpatul O.L., cu ocazia derulării contractului între SC D.G.C. SRL și SC T.I. SRL Bistrița, prin emiterea filei cec BTRL1BB nr. 4876019 precum și a Biletului la Ordin nr. BTRL3BT7175348 emis de SC D.G.C. SRL avalizat de B.V.G., a creat convingerea SC T.I. SRL Bistrița că în conturile bancare ale societății emitente -SC D.G.C. SRL – exista disponibilul necesar pentru ca aceste instrumente de plată să fie încasate (fapt neadevărat), determinând astfel pe SC T.I. SRL Bistrița să execute contractul comercial constând în livrarea rolei de cablu conform facturii fiscale seria BNTUB nr. 0014258 din 08.07.2010, în condițiile agreate și creând astfel un prejudiciu în dauna părții vătămate SC T.I. SRL Bistrița constând în contravaloarea parțială a mărfurilor livrate – în valoare de 53.788, 72 lei.

Cu privire la inculpatul B.A.O. s-a reținut în actul de sesizare că acesta a indus în eroare pe reprezentanții părții vătămate SC T.I. SRL Bistrița prin aceea că a prezentat acestora ca adevărat faptul că SC D.G.C. SRL și administratorul împuternicit al acesteia – inculpatul O.L. – era o veche firmă parteneră. De asemenea, s-a reținut faptul că a determinat partea vătămată SC T.I. SRL Bistrița să încheie o tranzacție comercială cu SC D.G.C. SRL urmând ca pentru plata mărfurilor ce ar fi urmat să fie livrate de către SC T.I. SRL Bistrița către SC D.G.C. SRL acesta din urmă ar fi urmat să fie plătită prin intermediul unui instrument de plată emis de SC I.S. SRL, fapt de asemenea nereal.

Analizând acuzațiile formulate de Ministerul public împotriva inculpatului B.A.O. prin prisma probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, s-a constatat că organele fiscale – în urma controalelor efectuate la SC I.S. SRL la solicitarea organelor de urmărire penală – au stabilit că între această societate comercială și societățile comerciale administrate în fapt de inculpatul O.L. – SC T. SRL și SC D.G.C. SRL – nu au existat alte relații comerciale cu excepția contractului de lucrări încheiat la data de 1.06.2010 între SC I.S. SRL si SC D.G.C. SRL

Obiectul acestui contract a fost acela de executare a lucrărilor de manoperă pentru lucrarea „instalații electrice interioare”, valoarea contractului fiind de 45.150,00 lei plus TVA.

S-a constatat că, potrivit clauzelor contractuale termenul de execuție a lucrărilor era stabilit la 30 zile de la punerea la dispoziție a obiectivului, finalizarea lucrărilor efectuate urmând a fi recepționată de SC I.S. SRL pe bază de proces verbal de recepție a lucrărilor, iar plata urma să se facă în termen de 30 zile de la emiterea facturii, pe baza situației de lucrări executate – care trebuiau depuse cel mai târziu la data de 30.06.2010.

Cu privire la relațiile comerciale între SC I.S. SRL și SC D.C. SRL, inculpatul O.L. a declarat inițial, în cursul urmăririi penale, că nu cunoștea alte amănunte decât că acestea au existat. în cuprinsul aceleiași declarații a arătat că avea cunoștință că obiectul de activitate al SC D.G.C. SRL îl constituia construcțiile, dar nu cunoștea câți angajați avea această societate comercială.

în cursul cercetării judecătorești inculpatul O.L. arată însă că „am încheiat cu SC I.S. SRL un contract de prestări de lucrări de instalații pentru care plata s-a și făcut, lucrarea fiind executată însă numai parțial întrucât SC I.S. SRL nu mai avea bani”, arătând de asemenea că această lucrare a fost efectuată de „10 persoane care nu aveau contracte de muncă”, dar nu cunoaște numele acestora întrucât nefiind administratorul SC D.G.C. SRL nu el este cel care i-a angajat.

Cu privire la modalitatea de plată a lucrărilor de instalații efectuate de SC D.C. SRL, inculpatul O.L. a arătat inițial că probabil a primit de la inculpatul B.A.O. o filă cec – dar a dat această filă cec administratorului SC D.G.C. SRL – numitul B.V.G.

Declarațiile inculpatului O.L. erau în mod evident contrazise de cele declarate de către inculpatul B.A.O. care a arătat că inculpatul O.L. era persoana care reprezenta SC D.G.C. SRL – fiind singura persoană pe care a cunoscut-o ca reprezentant al acestei societăți.

Pe de altă parte, se mai reține că declarațiile inculpaților O.L. și B.A.O. se contraziceau reciproc cu privire la finalizarea contractului de lucrări de instalații încheiat la data de 1.06.2010, mai precis cu privire la finalizarea/recepționarea acestor lucrări.

Astfel, în timp ce inculpatul B.A.O. a declarat că aceste lucrări au fost efectuate și finalizate de SC D.G.C. SRL și recepționate de el în calitate de reprezentant al SC I.S. SRL – aceste operațiuni stând la baza plății efectuate prin girarea filei cec RZBR1BM0056722 emisă de SC Y.I. SRL, inculpatul O.L. a declarat că, după cunoștința lui lucrările de instalații în discuție nu au fost finalizate, întrucât SC I.S. SRL nu le putea plăti, recunoscând totuși că o plată s-a făcut prin filă cec.

Acestor contradicții li s-a alăturat și faptul că, potrivit informațiilor furnizate de I.T.M. Mureș, SC D.G.C. SRL avea ca angajați un număr de 5 persoane, între care 3 muncitori necalificați, 1 muncitor zidar și un muncitor constructor – nici unul dintre ei neavând calificarea necesară pentru efectuarea unor astfel de lucrări de specialitate, precum și faptul că inculpatul O.L. (deși singurul care se ocupa de administrarea societății) nu a putut indica numelor acelor persoane care au efectuat lucrările în discuție, chiar fără forme legale.

Sintetizând cele mai sus reținute cu privire la contractul de prestări servicii, atașat la filele 246-248 a dosarului de urmărire penală, instanța a apreciat că acesta era unul fictiv și că lucrările ce reprezentau obiectul său de activitate nu au fost realizate în fapt de SC D.G.C. SRL (care nu numai că nu avea muncitorii specializați în executarea unor astfel de lucrări, dar nici numărul necesar pentru realizarea acestora într-un termen de 30 zile), singura funcție a acestui contract fiind aceea de a justifica girarea filei cec RZBR1BM0056722 emisă de SC Y.I. SRL (cu privire la care inculpatul B.A.O. avea dubii că se poate încasa (dată fiind cesionarea succesivă într-un scurt interval de timp către mai multe persoane) către SC D.G.C. SRL.

Cu privire la faptul că inculpatul B.A.O. a determinat încheierea contractului între SC D.G.C. SRL și SC T.I. SRL Bistrița încredințând pe reprezentanții celei din urmă de faptul că plata mărfurilor livrate urma să se facă printr-un instrument de plată emis de către SC I.S. SRL se reține că a rezultat cu claritate din probele administrate în cursul procesului penal că fila cec folosită de SC D.G.C. SRL pentru plata către SC T.I. SRL Bistrița a fost cea emisă de SC Y.I. SRL în favoarea SC I.S. SRL și nu de către această din urmă societate – motiv pentru care reprezentanții SC T.I. SRL Bistrița au insistat ca SC D.G.C. SRL să emită ea însăși un instrument de plată și de asemenea, au luat legătura cu inculpatul B.A.O. ulterior momentului în care au intrat în posesia filei cec emise de SC Y.I. SRL pentru lămurirea situației (astfel cum rezultă din declarațiile coroborate ale inculpatului B.A.O. și reprezentantului părții vătămate SC T.I. SRL Bistrița – date în fața instanței).

Având în vedere cele mai sus, instanța a constatat că faptele inculpatului B.A.O.- de prezentare a adevărate a unor fapte mincinoase (colaborarea între firmele SC D.G.C. SRL și SC I.S. SRL precum și plata către SC T.I. SRL Bistrița a mărfurilor livrate de acesta către SC D.G.C. SRL cu un instrument de plată emis de SC I.S. SRL) au determinat pe reprezentanții părții vătămate SC T.I. SRL Bistrița să încheie contractul comercial cu SC D.G.C. SRL acceptând plata la termen prin filă cec și nu imediat și prin numerar, producându-se un prejudiciu SC T.I. SRL Bistrița constând contravaloarea parțială a mărfurilor livrate – în valoare de 53.788, 72 lei.

Prin acțiunile sale inculpatul B.A.O. a contribuit la obținerea de către inculpatul O.L. a unui folos material injust – rezultat din însușirea contravalorii obținute din vânzarea cablului livrat de SC T.I. SRL Bistrița către terțe persoane.

Cu privire la inculpatul N.J. s-a reținut în cuprinsul actului de sesizare că acesta, cu intenție, i-a ajutat pe inculpații B.A.O. și O.L. să îi inducă în eroare pe reprezentanții SC T.I. SRL Bistrița, spunându-i inculpatului B.A.O. să gireze fila ce emisă de SC Y.I. SRL către SC D.G.C. SRL și punându-i pe cei doi inculpați în legătură unul cu celălalt.

S-a apreciat de către Ministerul Public că ajutorul acordat de către inculpatul N.J. celor doi inculpați a fost unul de natură morală constând în punerea celor doi coinculpați în legătură unul cu celălalt și s-a reținut ca probă recunoașterea inculpatului N.J.- făcută în cursul urmăririi penale cu privire la acest aspect, care se coroborează cu conținutul transcrierii certificate a convorbirii telefonice înregistrate la data de 10.02.2011 purtate între inculpatul N.J.(de la numărul de telefon 0749.557.637) și o terță persoană (de la numărul de telefon 0751.383.467) în cuprinsul căreia inculpatul N.J. îi explică celui din urmă mecanismul circuitului invers al facturilor.

S-a arătat, de asemenea, faptul că inculpatul N.J. a fost acela care coordona această întreagă activitate infracțională a inculpatului O.L. – invocându-se tonul autoritar folosit de inculpatul N.J. în convorbirile telefonice efectuate cu inculpatul O.L.

Cu privire la aceste acuze, instanța a constatat că toate convorbirile telefonice transcrise au fost purtate ulterior momentului în care faptele care fac obiectul prezentului dosar au avut loc și deși, din conținutul acestora a rezultat că inculpatul N.J. era acela care coordona activitatea de debitore a unor conturi pentru care inculpatul O.L. avea împuternicire de operare și că inculpatul N.J. a recunoscut faptul că are trei-patru societăți comerciale prin intermediul căruia făcea să funcționeze un mecanism de genul celui la care se face referire în actul de sesizare nu s-a putut stabili o legătură directă între activitățile inculpaților O.L. și B.A.O. și afirmațiile inculpatului N.J. din convorbirile telefonice înregistrate.

Se reține că singura probă directă a fost recunoașterea directă a inculpatului N.J.- făcută în cursul urmăririi penale, recunoaștere care însă nu s-a putut corobora sub aspectele sale esențiale (respectiv faptul că a făcut legătura între cei doi coinculpați în scopul de a-i ajuta pe aceștia să inducă în eroare pe partea vătămată SC T.I. SRL Bistrița prin girarea unei file cec ce nu putea fi încasată) cu nici un alt mijloc de probă administrat cauzei.

Astfel, inculpatul B.A.O. a arătat că deși a apelat la ajutorul inculpatului N.J. pentru verificarea SC Y.I. SRL – verificare în urma căreia a rezultat că părțile sociale ale societății fuseseră concesionate către mai multe persoane anterior, într-un scurt interval de timp – acesta nu a declarat, nici în cursul urmăririi penale și nici al cercetării judecătorești că inculpatul N.J. i-ar fi spus că va lua „țeapă” ori că l-ar fi îndemnat să dea mai departe fila cec în discuție, către inculpatul O.L.

Chiar înlăturând declarația dată de inculpatul N.J. în fața instanței – declarație în cursul căreia acesta a revenit asupra declarațiilor sale din cursul urmăririi penale, instanța a reținut că, potrivit art. 69 C.proc.pen. „declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.

Pentru aceste considerente, instanța a constatat că prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului N.J. nu poate fi înlăturată.

Cu privire la acuzațiile formulate împotriva inculpatului O.L. referitoare la partea vătămată SC H.R. SA instanța a constatat că, din probele administrate în cursul procesului penal, a rezultat următoarea stare de fapt:

în cursul lunii iulie 2010, inculpatul O.L. s-a prezentat sub numele de G.G. reprezentanților SC H.R. SA, ca împuternicit al administratorului SC D.G.C. SRL

A prezentat în acest sens un copia legalizată a unui act de identitate pe numele de G.G. (legalizată prin încheierea de legalizare nr. 576/25.03.2010 de BNP L.M., precum și copia procurii autentificate notarial sub nr. 494/22.02.2010 de BNP L.M. (prin care administrator SC D.G.C. SRL – numitul B.V.G. îl împuternicea pe numitul G.G. să reprezinte societatea.

Sub acest aspect, declarațiile reprezentantului părții vătămate SC H.R. SA – numitul V.R. și ale martorei S. (fostă A.G.) L.G. se coroborează cu declarațiile inculpatului O.L. – date în cursul cercetării judecătorești.

După verificarea societății de către reprezentanții SC H.R.SA, s-a încheiat, la data de 23.07.2010, contractul de vânzare-cumpărare nr. R659-005-07-2010 între SC H.R. SA și SC D.G.C. SRL – reprezentat prin împuternicit G.G. S-a stabilit un termen de plată la 30 zile de la data facturării și s-a stabilit o limită de 200.000 lei – ceea ce însemna că în situația în care valoarea betonului livrat ar fi depășit această sumă, chiar dacă termenul stabilit pentru plată nu s-ar fi depășit, livrările s-ar fi oprit până la achitarea sumelor datorate.

La data semnării contractului reprezentantul SC D.G.C. SRL a lăsat, ca și garanție, fila cec BTRL1BB4876018 – în alb, semnată de administratorul societății, numitul B.V.G.

în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat, partea vătămată SC H.R. SA a livrat către SC D.G.C. S.R.L., la locațiile indicate de acesta, beton, conform facturilor fiscale seriile RMXB004063, RMXB004137, RMXB004245, RMXB004246, în valoare totală de 34.470, 64 RON pentru plata cărora reprezentanții SC H.R.SA au primit, la data de 8.08.2010, de la inculpatul O.L. – pe care îl cunoșteau sub numele de G.G. – fila cec seria BTRL1BB4876019, semnată și completată corespunzător. Fila cec purta menționată ca dată a plății data de 7.09.2010 – conform clauzelor contractuale.

La solicitarea inculpatului O.L. partea vătămată SC H.R. SA a efectuat și alte livrări de beton, conform facturilor fiscale nr. RMXB004314, RMXB004315, RMXB004316, RMXB 004378, RMXB004378, RMXB 004461, RMXB 004651, RMXB004459, RMBXB004379, RMXB 004460, RMXB 004651 în valoare totală de 33.864, 51 RON pentru plata cărora a primit, de la inculpatul O.L. fila cec seria BTRL1BB4876017, pentru suma de 33.864, 51 RON semnată și completată, stabilind ca dată a plății data de 21.09.2010.

Atât fila cec seria BTRL1BB4876019 în valoare de 34.470, 64 RON cât și fila cec seria BTRL1BB4876017 în valoare de 33.864, 51 RON au fost refuzate de plata din cauza lipsei totale de disponibil astfel cum a rezultat din înscrisurile aflate la filele 61, 64 vol. 1 dos. următoarele

Se reține că, singurele operațiuni pentru conturile SC D.G.C. SRL deschise la B.T. au fost cele de debitare – efectuate de inculpatul O.L., ultima la data de 17.08.2010 – în intervalul 06.07.2010 – 20.09.2010 acestea nefiind alimentate cu sumele necesare pentru încasarea filelor cec emise de SC D.G.C. SRL în favoarea SC H.R. SA

Instanța a constatat că inculpatul O.L. a procedat la vânzarea betonul livrat de către SC H.R. SA către terțe persoane la un preț inferior celui practicat de producător, însușindu-și sumele de bani obținute.

Se reține că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezulta că betonul livrat conform avizelor de însoțire a mărfii – nr. ROCU080343/05.08.2010, ROCU080342/05.08.2010 și ROCU080344/05.08.2010 au fost facturate de către SC D.G.C. SRL către SC E.C. SRL la valoarea de 8060 lei în timp ce prețul practicat de SC H.R.SA era, pentru respectiva cantitate, de 10.812 lei.

Se mai reține că din probele administrate – declarațiilor martorilor H.O. și P.M., coroborate cu declarațiile martorei S. (fostă A.G.) L.G. și conținutul copie procurorii autentificate notarial sub nr. 494/22.02.2010 de BNP L.M., precum și originalul încheierii de legalizare nr. 576-577/28.01.2010 de BNP L.M. rezulta că documentele folosite de inculpatul O.L. pentru legitimarea sa în fața reprezentanților SC H.R.SA, sub numele de G.G., erau false.

Având în vederea starea de fapt mai sus reținută, instanța a constatat că inculpatul O.L., la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. R659-005-07-2010 între SC H.R.SA și SC D.G.C. SRL – a indus în eroare pe reprezentanții SC H.R.SA prezentându-se sub identitate și calitate falsă, iar ulterior, prin revânzarea betonului livrat de partea vătămată SC H.R. SA la un preț inferior față de cel practicat de acesta și însușirea sumelor de bani astfel rezultate și a produs astfel acesteia o pagubă în cuantum de 68.335 lei – reprezentând contravaloarea betonului livrat de aceasta și neachitat.

Concluzionând, instanța a constatat că faptele pentru săvârșirea cărora inculpatul O.L. a fost trimis în judecată existau și au fost săvârșite de acesta cu vinovăție sub forma intenției directe.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpaților au fost avute în vedere prevăzut art. 72 C.pen. privitoare la faptele comise și la persoana inculpaților.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b, instanța a interzis exercițiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C.pen., având în vedere că aceste dispoziții nu contravin, conform art. 20 din Constituția României, altor dispoziții din pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

împotriva sentinței instanței de fond au declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș și inculpatul B.A.O.

Recursul parchetului îi vizează doar pe inculpații B.A.O. și N.J.

Astfel, pentru inculpatul B. se solicită majorarea pedepsei aplicate și executarea în regim de detenție iar pentru inculpatul N. se solicită condamnarea pentru infracțiunea prevăzut de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen.

în motivele de recurs invocate de inculpatul B.A.O. se solicită, achitarea de sub învinuirea comiterii vreunei infracțiuni sau încetarea procesului penal pe temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C.proc.pen. și aplicarea unei amenzi administrative.

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art. 385 14 C.proc.pen. și prin raportare la art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., sub toate aspectele, se rețin următoarele:

Inculpatului N.J. se impută de către parchet faptul că i-a ajutat pe coinculpații O.L. și B.A.O. să îi inducă în eroare pe reprezentanții SC T.I. BISTRIȚA SRL prin aceea că i-a spus inculpatului B.A. să gireze cu fila cec emisă de SC Y.I. SRL către SC D.G.C. S.R.L., punându-i în legătură pe cei doi inculpați, Oltean și B.

în opinia instanței de recurs la dosar nu există suficiente probe care să dovedească faptul că inculpatul N. i-a ajutat pe ceilalți doi coinculpați în activitatea infracțională.

Rezultă din dosarul cauzei că inculpatul N. a aflat că societatea Y.I. SRL a fost cesionată succesiv și că este posibil ca această societate să nu aibă disponibil. Mai rezultă că i-ar fi sugerat lui B. să dea fila cec mai departe, însă acest aspect nu este de natură a duce automat la convingerea că inculpatul a coordonat activitatea infracțională desfășurată de ceilalți doi inculpați.

Nu rezultă de la dosar faptul că inculpatul le-ar fi spus celor doi exact ceea ce trebuiau să facă, simpla sugestie nefiind de natură a duce automat la implicarea acestui inculpat în activitatea infracțională.

Ca urmare, Curtea nu este de acord cu susținerea parchetului, în sensul că între acest inculpat și ceilalți doi ar fi existat vreo înțelegere prealabilă, în sensul girării filei cec emisă de SC Y.I. SRL, în condițiile în care, așa cum rezultă de la dosar, inculpatul N. a aflat că societatea a fost concesionată și a bănuit că ar fi posibil ca societatea să nu aibă disponibil în cont, nefiind sigur de aceasta.

Ca urmare, soluția de achitare pronunțată de către instanța de fond este legală și va fi menținută.

Opinia majoritară asupra situației inculpatului B.A.O.:

în ceea ce-l privește pe inculpatul B.A.O., se apreciază că deși există unele contradicții între declarațiile inculpatului O. și B., contractul de prestări servicii încheiat între SC I.S. S.R.L și SC D.G.C. SRL a fost unul fictiv iar reținerea instanței de fond, în sensul că acest aspect rezultă din faptul că SC D.G.C. SRL nu avea numărul de muncitori necesari pentru a executa lucrările în termen de 30 de zile, este reală.

Rezultă de la dosar că inculpatul B. era conștient că fila cec emisă de SC Y.I. SRL este posibil să nu poată fie încasată și tocmai pentru a evita acest aspect, la înțelegere cu inculpatul Oltean, a fost folosită în contractul cu SC D.G.C. SRL, urmând ca fila cec să fie folosită ulterior în alte contracte și ca și garanție.

în plus tot el este cel care a garantat societății T.I. BISTRIȚA că SC D.G.C. SRL este o societate cu care colaborează și că se va achita contravaloarea mărfii cu instrumente de plată emise și de firma sa.

în opinia Curții, activitatea de inducere în eroare a inculpatului s-a realizat cu intenție directă, inculpatul, prin modul în care a acționat, cunoștea că fila cec în valoare de 52.605,72 lei nu va putea fi încasată și tocmai pentru a nu avea prejudiciu la firma sa a încercat să o transmită mai departe ca și garanție.

De fapt, inculpatul a fost cel care a și achitat prejudiciul cauzat părții civile SC T.I. SRL Bistrița, prin aceasta inculpatul recunoscându-și culpa.

în raport de mai sus, în opinie majoritară, se apreciază că pentru acest inculpat instanța de fond a reținut corect comiterea infracțiunii prevăzut de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.pen., în cauză neexistând vreun temei de achitare, cum a solicitat inculpatul în motivele de recurs.

Cu privire la această faptă instanța de recurs observă că faptele au fost comise în perioada iulie-august 2010.

De asemenea se observă că până la pronunțarea sentinței, 22.11.2011, inculpatul a achitat paguba către SC T.I. SRL Bistrița.

Se mai observă că la data judecării acestor fapte era în vigoare art. 711C.pen. potrivit căruia: „în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar. Dispozițiile prevăzute la alin. (1) și (2) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune de același gen, prevăzută de prezentul cod, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1) și (2).”

Acest articol a fost introdus în codul penal prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202 din 26.11.2010.

Prin decizia penală nr. 573/2011 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 25 mai 2011, acest text de lege este declarat neconstituțional astfel că în prezent nu se mai aplică.

în opinia majoritară decizia Curții Constituționale urmează a se aplica doar pentru acele fapte noi ce apar după intrarea în vigoare a acestei decizii.

Cum în cazul de față pe parcursul judecății au fost în vigoare disp. art. 741C.pen., care îi sunt mai favorabile inculpatului, deoarece îi oferă posibilitatea aplicării unei amenzi administrative, este clar că acesta va beneficia de acest text de lege, urmând a i se aplica disp. art. 13 C.pen.

Ca urmare, sub acest aspect se va admite recursul inculpatului și în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. se va casa parțial sentința atacată și în urma rejudecării cauzei, în baza art. art. 11 pct. 2 lit. b) C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. i)1 C.proc.pen., se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului B.A.O. pentru comiterea infracțiunii prevăzut de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.pen., ca urmare a aplicării art. 741 alin. (1) și (2) C.pen., raportat la art. 13 C.pen.

în baza art. 741 alin. (2) C.pen., se va aplica inculpatului B.A.O., sancțiunea administrativă prevăzută de art. 91 lit. c) C.pen., respectiv amenda de 1.000 lei.

Se va dispune înregistrarea amenzii în cazierul judiciar și se va elimina din sentință dispozițiile privitoare la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de mai sus, precum și aplicarea art. 81, 82, 83 C.pen.

Vor fi menținute restul dispozițiilor din sentința atacată, care nu sunt contrare prezentei.

în ceea ce privește recursul parchetului, pentru considerentele de mai sus, acesta va fi respins ca nefondat, în conformitate cu art. 385 15 pt. 1 lit. b) C.proc.pen.

Opinia separată asupra situației inculpatului B.A.O.:

1. Sub aspectul elementului material al laturii obiective infracțiunea de înșelăciune în convenții, prevăzut de art. 215 alin. (3) C.pen. constă în acțiunea sau omisiunea din contract care induce în eroare partea contractantă. în acest caz, partenerul contractual este indus în eroare fie cu ocazia încheierii contractului, fie în faza executării contractului. Este esențial de reținut că la înșelăciunea în convenții, în absența erorii în care a fost indusă sau menținută victima, aceasta nu s-ar fi angajat la încheierea sau executarea contractului în condițiile stipulate.

în speță, în sarcina inculpatul B.A.O. se reține că împreună cu inculpatul O.L. i-a indus și menținut în eroare pe reprezentanții SC T.I. SRL Bistrița, recomandându-l părții vătămate pe inculpatul O.L. drept colaborator și creditor al său cu ocazia achiziționării de către acesta a unor materiale în valoare de 52.605,32 lei.

Din probele depuse la dosar (f. 78-84 dosar recurs) rezultă că inculpatul B.A.O. avea relații comerciale încă de la sfârșitul anului 2009 cu SC T.G. SRL și SC D.C. SRL care erau reprezentate de inculpatul O.L., astfel că nu se poate susține că inculpatul B.A.O. nu a desfășurat relații comerciale cu inculpatul O.L., aspect recunoscut de ambii inculpați.

Faptul că inculpatul B.A.O. a avut o discuție cu martorul P.L.C. că un colaborator al său (respectiv O.L.) are nevoie de cablu și dacă îi poate da o cerere de telefon, lucru cu care martorul a fost de acord, nu poate fi reținută ca fiind o inducere în eroare a SC T.I. SRL Bistrița, întrucât convenția s-a încheiat între inculpatul O.L. și martorul P.L.C., a doua zi după ce acest martor a discutat la telefon cu inculpatul B.A.O., inculpatul B. neparticipând la încheierea convenției între părți, neștiind ce au discutat în concret inculpatul O.L. și martorul P.L.C. și în ce condiții s-a încheiat convenția.

Este nefiresc a se reține faptul că discutând cu un partener de afaceri despre faptul că un alt partener de afaceri dorește să colaboreze cu tine, să constituie înșelăciune pentru că partenerul pe care l-ai recomandat nu și-a onorat obligațiile contractuale.

Faptul că inculpatul O.L. a înșelat SC T.I. Bistrița este în afara oricărui dubiu, însă nu se poate reține că inculpatul B.A.O. a făcut același lucru, întrucât acesta nu a participat la încheierea convenției între părți, ci doar i-a spus martorului P.L.C. că un colaborator de-al său dorește să fac afaceri cu firma pe care o reprezenta martorul.

Nici susținerile că fila cec a fost emisă de o altă societate și a fost girată de firma inculpatului B.A.O. în favoarea firmei reprezentate de inculpatul O.L., care apoi a girat în favoarea părții vătămate nu poate fi reținută ca constituind un mijloc fraudulos prin care a fost indusă în eroare partea vătămată.

Firma inculpatului B.A.O. girând cecul emis de o altă societate și-a asumat obligații prevăzut de art. 19 din Legea nr. 59/1934, care prevede că în lipsă de clauză contrarie, girantul răspunde de plată. Or nu se poate susține că inculpatul B.A.O. a înșelat partea vătămată, ca în final tot firma sa să plătească prejudiciul, lucru care s-a și întâmplat de fapt în realitate.

Neparticipând la încheierea convenției dintre inculpatul O.L. și reprezentanții SC T.I. SRL Bistrița, nu se poate reține că inculpatul B.A.O. a indus sau menținut în eroare partea vătămată, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzut de art. 215 alin. (1), (2), (3) C.pen. și prin urmare se impunea achitarea inculpatului în condițiile art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen.

2. Cu privire la soluția adoptată, cu opinie majoritară, referitor la inculpatul B.A.O., apreciem că acestea este greșită.

Curtea, a admis recursul inculpatului B.A.O., a casat sentința atacată și rejudecând cauza, a încetat procesul penal împotriva acestui inculpat ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 741 alin. (1) și (2) C.pen.

Potrivit art. 741C.pen. „în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate”.

în speță, nu era aplicabil acest text de lege din două motive:

în primul rând din interpretarea dispozițiilor art. 741C.pen. rezultă că inculpatul trebuie să facă o plată voluntară. Conform art. 741 alin. (1) C.pen. „învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzei…”, astfel că, în opinia noastră, din acest text rezultă în mod neechivoc că inculpatul trebuie să acopere în mod voluntar și integral prejudiciul cauzat, și nicidecum acesta să fie acoperit de către alte persoane sau prin alte modalități.

în speță, inculpatul nu a acoperit personal prejudiciul cauzat părții civile, ci aceasta și-a recuperat paguba pe cale civilă, prin executare silită, judecătoresc poprind contul societății inculpatului.

în al doilea rând, apreciem că prejudiciul se putea achita pe cale voluntară doar în perioada în care art. 741C.pen. era în vigoare, acesta fiind declarat neconstituțional prin decizia nr. 573 din 25 mai 2011 a Curții Constituționale.

Având în vedere că partea civilă a recuperat prejudiciul cauzat de către inculpat la data de 4.10.2011, prin executare silită, când textul nu mai era în vigoare (f.60 dosar fond) considerăm că disp. art. 741C.pen. nu erau aplicabile în cauză nici sub acest aspect.

Față de considerentele expuse, în baza art. 385 15 pct.2 lit. b) C.proc.pen. apreciem că recursul inculpatul trebuia admis și în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen., inculpatul B.A.O. trebuia achitat pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.