Conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărei permis de conducere a fost anulat Circulaţie rutieră


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SFÂNTU GHEORGHE

SENTINŢA PENALĂ NR. 101

Şedinţa publică din 09 aprilie 2008

Completul compus din :

PREŞEDINTE :

GREFIER :

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,

, procuror la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe

Pe rol fiind judecarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. A.-C. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărei permis de conducere a fost anulat, prevăzută şi pedepsită de art.86 alin.2 teza II din O.U.G. nr.195/2002 R. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art.215 alin.1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a din Cod penal.

Judecarea cauzei s-a efectuat cu respectarea prev.art.304 Cod.proc.penală în sensul că, susţinerile şi concluziile părţilor, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată s-au înregistrat pe suport audio video computerizat.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedură legal îndeplinită

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care :

Cauza a fost dezbătută în fond la data de 08 aprilie 2008, conform încheierii de şedinţă, care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi la care se face trimitere.

J U D E C A T O R I A

DELIBERAND

CONSTATA URMATOARELE

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna întocmit la data de 16.04.2007 sub nr./P/2006 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe de judecata la data de 24.04.2007 sub nr. /305/2007 s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale şi trimiterea in judecata a inculpatului B. A. C., fiul lui C. şi T., născut la data de 22.12.1977 in —— jud.—–, domiciliat in —— str. ——- nr. — bl. — sc. — et. — ap. — jud. —-, respectiv com. —— sat ——– jud. —–, posesor al CI seria —– nr. ———, CNP ——-,sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 al. 1 şi 3 C. pen. şi art. 86 al. 2 teza II din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. şi art. 33 lit. a C. pen.

In esenţa, prin actul de sesizare a instanţei de judecata s-a reţinut ca in perioada 10.01.2005-11.04.2005 inculpatul a condus autoturismul marca Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare ——-, având permisul de conducere anulat, iar cu ocazia angajării sale in cadrul SC ——-SRL ——-, inculpatul a indus in eroare reprezentanţii societăţii , prezentând ca adevărat faptul ca deţine permis de conducere, astfel încât fără aceasta eroare societatea nu l-ar fi angajat.

In cursul urmăririi penale, inculpatul nu a putut fi audiat, apreciindu-se faptul ca se sustrage urmăririi penale, efectuându-se verificări in acest sens, conform înscrisurilor aflate la filele 39,54,58,60 dosar.

Legal citat in cauza ( inclusiv cu mandat de aducere ) inculpatul nu s-a prezentat in faţa instanţei,faţa de acesta efectuându-se procedura de judecata in lipsa, din verificările efectuate rezultând faptul ca inculpatul este plecat din ţara încă din luna mai 2007,lucrând in —–, fără a se cunoaşte adresa acestuia ( f. 199-200).

In faţa instanţei de judecata au fost audiaţi reprezentantul parţii civile- A. F. , precum şi martorii V. N., V. B., N. C. L., B. C. , declaraţiile acestora fiind consemnate in înscrisurile aflate la filele 139,141, 173,174 dosar.

In fapt, instanţa reţine ca inculpatului i-a fost anulat permisul de conducere , conform sentinţei penale nr. —–/–.–.2001, acesta fiind dezactivat la data de –.–.2001, astfel cum rezulta din dovada emisa de S. R. P. de C. şi Î. a V. G. ( f. 15 dosar ).

In luna ianuarie 2005 inculpatul s-a prezentat la sediul SC —–SRL —- ,in vederea ocupării postului de director vânzări, in urma interviului susţinut ocupând funcţia de director vânzări pentru zona ——– , societatea comerciala punând astfel la dispoziţia inculpatului telefon mobil şi autoturism de serviciu, in desfăşurarea activităţii sale profesionale.

Deşi o condiţie esenţiala pentru ocuparea postului respectiv era aceea ca inculpatul sa posede permis de conducere valabil ( întrucât postul presupunea predarea obligatorie a unui autovehicul in vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ) , cu ocazia interviului susţinut, inculpatul a afirmat ca poseda permis de conducere , fără a prezenta actele in acest sens, declarând reprezentantului societăţii ca actele se aflau la hotelul unde era cazat inculpatul.

Astfel cum rezulta din declaraţia reprezentantului parţii civile( f. 139-140), cu toate ca inculpatul nu a prezentat documentele necesare, fara a se efectua verificări cu privire la existenţa unui permis de conducere valabil ( deşi, aşa cum s-a reţinut anterior aceasta era o condiţie esenţiala pentru angajare) , inculpatul a fost angajat pe acel post,la data de 07.01.2005 întocmindu-se contract de , fiindu-i aduse la cunoştinţa atribuţiile de serviciu. Totodată, in derularea activităţii profesionale, inculpatului i s-a predat de către societate autoturismul marca ——- cu nr. de înmatriculare ——– pe care inculpatul urma sa-l predea societăţii la încetarea relaţiilor de munca.

Inculpatul şi-a desfăşurat activităţile de serviciu in mod corespunzător, astfel cum rezulta tot din declaraţia reprezentantei parţii civile ( f. 139-140 dosar ), tatăl său fiind cel care conducea autoturismul menţionat, însoţindu-l pe inculpat in deplasările pe care acesta le efectua in îndeplinirea atribuţiilor sale de director de vânzări, astfel cum rezulta din depoziţia acestuia ( f. 141).

Întrucât autoturismul era condus de tatăl inculpatului ( martorul B. C. ) in deplasările pe care acesta urma sa le efectueze, astfel cum rezulta din depoziţia martorului B. C., autovehiculul s-a aflat parcat ( in perioada dintre deplasări ) fie in com. ——-, la domiciliul acestui martor , fie la domiciliul inculpatului , in mun. ——–.

Potrivit depoziţiei martorului B. C. , precum şi înscrisului aflat la fila 19 dosar, la data de 25.03.2005 martorul B. C. a parcat autoturismul menţionat pe strada I. K. din mun. —–, in parcarea de la domiciliul inculpatului,fiind nevoit sa se interneze in spital. Ulterior, la data de 10.04.2005, revenind la autoturism, in locul in care îl parcase, martorul a constatat ca acesta fusese avariat, prezentându-se la poliţie şi învederând aspecte constatate.

Abia in momentul in care autoturismul este adus la sediul societăţii de către martorul V. N., efectuându-se verificări in evidenţa posesorilor de permise de conducere, s-a constatat faptul ca inculpatul avea permisul de conducere anulat.

Starea de fapt rezulta din materialul probatoriu administrat in cauza, atât in cursul urmăririi penale, cat şi in faţa instanţei de judecata.

In ceea ce priveşte infracţiunea prevăzuta de art. 86 al. 2 teza II din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. reţinuta in sarcina inculpatului prin actul de sesizare, instanţa are in vedere faptul ca actul normativ menţionat a suferit modificări in conţinutul legal, chiar daca regimul sancţionator a rămas acelaşi.

Astfel, potrivit art. 78 al. 2 din OUG nr. 195/2002 ( anterior republicării şi renumerotării la datele de 3 august 2006 şi ulterior, la data de 2.08.2007 ) ,conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori acesta i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Prin modificările intrate in vigoare ulterior, textul art. 78 al. 2 a fost renumerotat , intervenind însă schimbări şi în ceea ce priveşte conţinutul legal, in sensul ca potrivit art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Prin urmare, având in vedere faptul ca au intervenit modificări in conţinutul legal in sensul celor indicate anterior, chiar daca regimul sancţionator a rămas acelaşi, instanţa apreciază ca se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare, in sensul aplicării C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) cu privire la infracţiunea prevăzuta de art. 86 al. 2 teza II din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. , faţa de data reţinuta prin actul de sesizare ca fiind cea a săvârşirii faptei de către inculpat.

Pe baza considerentelor expuse, in baza art. 334 C.pr.pen. instanţa va schimba încadrarea juridica a faptelor reţinute in sarcina inculpatului B. A. C., din infracţiunile de înşelăciune şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având permisul de conducere anulat, in forma continuata, prevăzute de art. 215 al. 1 şi 3 C. pen. şi art. 86 al. 2 teza II din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. şi art. 33 lit. a C. pen., in infracţiunile de înşelăciune ,prevăzuta de art. 215 al. 1 şi 3 C. pen. şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având permisul de conducere anulat , in forma continuata, prevăzuta de art. 86 al. 2 teza II din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. şi C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), art. 33 lit. a C. pen., potrivit dispozitivului de mai jos, schimbarea de încadrare juridica fiind pusa in discuţia parţilor in şedinţa publica din data de ———

In ceea ce priveşte infracţiune de înşelăciune, prevăzuta de art. 215 al. 1 şi 3 C. pen. reţinuta in sarcina inculpatului prin actul de sesizare, instanţa are in vedere faptul ca aceasta infracţiune presupune inducerea in eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract,prin prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevărate, in scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi daca s-a pricinuit o paguba.

In situaţia data, inculpatul s-a prezentat la interviul pentru ocuparea postului de director vânzări, declarând reprezentantei parţii civile faptul ca are permis de conducere, insa cu toate ca o condiţie esenţiala pentru ocuparea acelui post o constituia aceea ca inculpatul sa posede permis de conducere valabil, şi cu toate ca inculpatul nu a prezentat documente in acest sens ( învederând ca uitase permisul de conducere la hotel ) , conducerea societăţii nu a efectuat nici un fel de verificări cu privire la acest aspect, inculpatul fiind trimis la departamentul logistica pentru a i se întocmi formele de angajare, fiind ulterior angajat cu contract de munca şi predându-i-se autoturismul menţionat, in îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, aspecte învederate chiar de reprezentanta parţii civile ( f. 139).

Pentru a putea fi reţinuta existenţa acestei infracţiuni, este necesar sub aspect subiectiv, scopul prevăzut expres de textul de lege indicat, respectiv obţinerea unui folos material injust, pentru sine sau pentru altul, ceea ce nu este cazul in situaţia de faţa, in condiţiile in care inculpatul a fost angajat pe postul respectiv,cu contract de munca, fiind retribuit pe baza desfăşurării activităţii profesionale,desfăşurându-şi in mod corespunzător activitatea de serviciu, neputându-i-se reproşa ceva in acest sens, astfel cum declara reprezentata parţii civile ( f. 140).

Totodată, sub aspect obiectiv, acţiunea de inducere in eroare trebuie sa aibă ca rezultat producerea unei pagube, ori in situaţia de faţa prin angajarea inculpatului in postul respectiv nu s-a produs societăţii nici o pagubă, de altfel chiar reprezentanta parţii civile menţionează in mod clar faptul ca suma de bani cu care societatea s-a constituit parte civila reprezintă prejudiciul produs prin avarierea autoturismului şi nicidecum pretenţii civile pentru înşelăciune sau pentru retribuţiile pe care le-a primit inculpatul de la societate in calitate de angajat ( f. 140),astfel încât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune nici sub aspect obiectiv.

Mai mult, conform art. 215 al. 3 C. pen., pentru reţinerea acestei infracţiuni este necesar ca inducerea sau menţinerea in eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract trebuie sa fie săvârşita astfel încât , fără aceasta eroare, cel înşelat sa nu fi încheiat sau executat contractul, ori, tot din declaraţia reprezentantei parţii civile rezulta faptul ca inculpatul ar fi fost angajat pe acel post chiar şi in situaţia in care acesta ar fi declarat ca nu poseda permis de conducere valabil, in atare situaţie inculpatul urmând sa-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu fără a primi insa autovehiculul, deplasările urmând a fi efectuate cu mijloacele de transport in comun.

Având in vedere toate aspectele menţionate, instanţa apreciază ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzuta de art. 215 al. 1 şi 3 C. pen. nici sub aspectul laturii obiective, dar nici sub aspectul laturii subiective, motiv pentru care in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 al. 1 lit. d C.pr.pen. va achita pe inculpatul B. A. C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzuta de art. 215 al. 1 şi 3 C. pen. conform dispozitivului de mai jos.

Cu privire la infracţiunea prevăzuta de art. 86 al. 2 teza II din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. şi C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) instanţa are in vedere următoarele :

In calitate de angajat al SC——– SRL ———, ca director de vânzări, inculpatului i s-a pus la dispoziţie pentru efectuarea deplasărilor in vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu autoturismul societăţii, inculpatul neavând permis de conducere valabil, astfel cum într-adevăr rezulta din dovada aflata la fila 20 dosar, permisul de conducere al acestuia fiind anulat încă din anul 2001.

Instanţa are insa in vedere faptul ca inculpatul nu a fost surprins conducând in trafic, de către organele de poliţie, neexistând in acest sens nici un proces verbal de constatare la dosarul cauzei,ori vreun alt act de constatare.

Potrivit declaraţiilor martorului B. C., tatăl inculpatului, rezulta ca acest martor a condus autoturismul menţionat, din momentul angajării inculpatului şi a preluării maşinii respective şi până in momentul avarierii autoturismului .

Autoturismul a fost avariat in timp ce se afla staţionat in parcare, fiind lăsat in acel loc de martorul B. C., astfel cum rezulta din declaraţia acestuia, coroborata cu înscrisul aflat la fila 19 dosar, respectiv declaraţia martorului data in faţa organelor de poliţie cu ocazia constatării avarierii autovehiculului, acest martor fiind cel care, întorcându-se la locul in care parcase autoturismul a constatat ca acesta fusese avariat, şi nu inculpatul , cum greşit se reţine in referatul de terminare a urmăririi penale, declaraţia aflata la fila 19 fiind data de martor şi nu de către inculpat.

Acelaşi martor menţionează faptul ca s-a înţeles cu inculpatul in sensul ca martorul va conduce autoturismul , tocmai din cauza faptului ca inculpatul avea permisul de conducere anulat, iar din momentul preluării maşinii de către inculpat şi până in momentul avarierii , autovehiculul a fost condus doar de către martor, acesta însoţindu-l pe inculpat in toate deplasările pe care acesta trebuia sa le efectueze in îndeplinirea atribuţiilor de serviciu . Martorul precizează de asemenea faptul ca îl conducea pe inculpat la distribuitorii respectivi, aşteptându-l pana când acesta îşi rezolva atribuţiile , deplasările fiind efectuate după terminarea programului de munca al martorului, existând totodată şi situaţii in care inculpatul se deplasa cu mijloacele de transport in comun, sau apelând la diverşi colegi de munca( f. 141-142).

Depoziţia acestui martor se coroborează astfel cum s-a reţinut anterior şi cu înscrisul aflat la fila 19 dosar, respectiv declaraţia data la poliţie de martorul B.C. cu ocazia constatării avarierii maşinii.

In ceea ce priveşte declaraţia reprezentantei parţii civile ( f. 139-140) in sensul ca l-a văzut pe inculpat ieşind şi respectiv intrând in curtea societăţii la volanul maşinii nu este de natura a conduce, in lipsa altor probe , la concluzia ca într-adevăr inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, existând şi posibilitatea ca pana in momentul intrării in curtea societăţii, maşina sa fi fost condusa de tatăl inculpatului şi in orice caz nu exista un act de constatare in acest sens, inculpatul nefiind surprins conducând in trafic .

Din declaraţia martorului V. B. ( f. 173 ) rezulta faptul ca acest martor angajat al aceleiaşi societăţi, nu l-a văzut niciodată conducând pe inculpat, mai mult, depoziţia acestui martor susţine depoziţia data de martorul B. C., martorul precizând ca l-a văzut pe inculpat in una din deplasările in interes de serviciu, la ———-, inculpatul fiind însoţit de tatăl său .

Aceleaşi aspecte sunt învederate şi de către martorul N. C. L. ( f. 174), martorul precizând ca nu l-a văzut niciodată pe inculpat conducând vreun autovehicul.

Totodată, martorul V. N. ( f. 101) precizează de asemenea faptul ca pe toate documentele de la poliţie, întocmite cu ocazia constatării avarierii maşinii, figura drept conducător auto al respectivului autovehicul tatăl inculpatului , personal martorul nevăzându-l niciodată pe inculpat conducând autoturismul.

Pe baza întregului material probatoriu administrat , atât in cursul urmăririi penale, cat şi in faţa instanţei de judecata , instanţa apreciază ca exista un puternic dubiu cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prevăzute de art. 86 al. 2 teza II din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. şi C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), având in vedere declaraţiile martorilor audiaţi, precum şi lipsa oricărui act de constatare in sensul surprinderii inculpatului conducând pe drumurile publice .

Considerând ca prezumţia de nevinovăţie prevăzuta de art. 5/2 C.pr.pen. nu a fost răsturnata, iar potrivit principiului „in dubio pro reo”, dubiul profita inculpatului, instanţa va achita pe inculpat,in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 al. 1 lit. d C.pr.pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având permisul de conducere anulat in forma continuata, prevăzuta de art. 86 al. 2 teza II din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. şi C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ),potrivit dispozitivului de mai jos.

In ceea ce priveşte latura civila a cauzei, având in vedere faptul ca astfel cum s-a reţinut anterior, parţii civile nu i s-a produs nici un prejudiciu prin angajarea inculpatului de altfel reprezentanta parţii civile învederând faptul ca suma de bani cu titlu de despăgubiri civile solicitata reprezintă de fapt contravaloarea manoperei şi a reparaţiilor efectuate in urma avarierii autovehiculului, având in vedere de asemenea faptul ca infracţiunea prevăzuta de art. 86 din OUG nr. 195/2002 este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat, mai mult, prezumţia de nevinovăţie a inculpatului nefiind răsturnata in cauza, existând un puternic dubiu cu privire la săvârşirea acestei fapte de către inculpat, instanţa va respinge pretenţiile civile formulate de partea civila, ca neîntemeiate, potrivit dispozitivului de mai jos.

Văzând şi prevederile art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat in cuantum de —- lei ( — lei-onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, — lei-cheltuieli judiciare avansate in cursul urmăririi penale, — lei-cheltuieli judiciare avansate in faza de judecata ) vor rămâne in sarcina statului, din care suma de — lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului va fi avansata B. C. din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARAŞTE

In baza art. 334 C.pr.pen. schimba încadrarea juridica a faptelor reţinute in sarcina inculpatului B. A. C., fiul lui C. şi T., născut la data de ——– in —— jud. ——-, domiciliat in ——- str. ——– nr. — bl. — sc. — et. — ap. — jud. —–, respectiv com. —— sat ——— jud. ——, posesor al — seria— nr. ——, CNP ———-, din infracţiunile de înşelăciune şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având permisul de conducere anulat, in forma continuata, prevăzute de art. 215 al. 1 şi 3 C. pen. şi art. 86 al. 2 teza II din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. şi art. 33 lit. a C. pen., in infracţiunile de înşelăciune ,prevăzuta de art. 215 al. 1 şi 3 C. pen. şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având permisul de conducere anulat , in forma continuata, prevăzuta de art. 86 al. 2 teza II din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. şi C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), art. 33 lit. a C. pen.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 al. 1 lit. d C.pr.pen. achita pe acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzuta de art. 215 al. 1 şi 3 C. pen.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 al. 1 lit. d C.pr.pen. achita pe acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având permisul de conducere anulat, in forma continuata, prevăzuta de art. 86 al. 2 teza II din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. şi C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: )

Respinge pretenţiile civile formulate de partea civila SC—– SRL ——- , cu sediul in mun. ——— str.———- nr. —- jud. ——–, respectiv mun. ——— str. ———– nr. —- jud. ———–.

In baza art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat in cuantum de 480 lei avansate de stat rămân in sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului va fi avansata B. C. din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu drept de Apel in termen de 10 zile de la pronunţare şi de la comunicare cu inculpatul şi partea civila.

Pronunţata in şedinţa publica, azi, ———-.

PREŞEDINTE GREFIER

1