Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat. Condiţii Circulaţie rutieră


O.U.G. 195/2002, art. 85, alin.1

Fapta inculpatului de a se afla la volanul unei maşini tractate, în condiţiile în care această maşină nu avea motor în stare de funcţionare nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 85. al.1, din OUG 195/2002, întrucât deplasarea maşinii pe drumurile publice s-a efectuat ca urmare a tractării de către un alt autovehicul.

Prin sentinţa penală nr.157/24.10.2008 în temeiul art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.74 şi 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. C. D , fiul lui L. şi F. – N., născut la data de 07 august 1977 în Bistriţa, judeţul Bistriţa Năsăud, domiciliat în Bistriţa, str. D. V, nr.20, judeţ Bistriţa Năsăud, , 12 clase, necăsătorit, la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art.81 alin.1 Cod penal a fost dispusă suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi, în baza art.82 Cod penal a fost stabilit un termen de încercare de 2 ani şi 1 lună.

În baza dispoziţiilor art.359 alin.1 Cod procedură penală a fost atrasă atenţia inculpatului G.C. D. asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal ce reglementează revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenul de încercare.

În baza art.191 alin.1 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a reţinut următoarele:

În data de 19.02.2008 inculpatul G. C. D. a condus autoturismul marca Lada, neînmatriculat, pe DJ 151 pe ruta Luduş-Bistriţa, fiind depistat în trafic de către organele de poliţie. Autoturismul condus de către inculpat era tractat de către autoutilitara marca Fiat, condus de către fratele inculpatului, respectiv de către G. R. A.

Instanţa de fond a reţinut că art.12 din O.U.G. 195/2002 prevede imperativ că pentru a circula pe drumurile publice vehiculele, cu excepţia celor trase sau împinse cu mâna, trebuie să fie înmatriculate sau înregistrate şi să poarte plăcuţe cu nr. de înmatriculare sau înregistrare iar art.17 alin.3 din aceeaşi ordonanţă interzice circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor radiate din evidenţă. S-a mai reţinut că, conceptul de autovehicul vizează orice vehicul prevăzut cu un mijloc mecanic de propulsie care se deplasează prin mijloace proprii şi care circulă în mod obişnuit pe drumurile publice.

De asemenea s-a mai reţinut că prin conducător se înţelege persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul iar acţiunea de conducere vizează operaţiunea tehnică prin care persoana pune în mişcare şi dirijează pe drumurile publice un autovehicul, care are o asemenea aptitudine, de a se deplasa pe drumul public.

In raport de cele expuse mai sus instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului, care la data de 19.02.2008 a condus autoturismul Lada neînmatriculat pe DJ 151, pe ruta Luduş-Bistriţa, fiind depistat în trafic de către organele de poliţie, tractat de autoutilitara marca Fiat, condus de către fratele inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.

De asemenea s-a mai apreciat că lipsesc dovezile privitoare la transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului, în sensul că inculpatul nu a dovedit o minimă diligenţă cu privire la certificarea provenienţei şi existenţei datelor de identificare a autovehiculelor.

La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere prev. art.72 Cod penal privitoare la fapta comisă şi la persoana inculpatului, în cauză fiind reţinute şi circumstanţe atenuante, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special, la 1 lună închisoare. De asemenea s-a făcut şi aplicarea art.81, 82 şi 83 Cod penal.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal apel inculpatului iar Tribunalul Mureş, prin decizia penală nr.40/A/13.02.2009, a admis apelul, a desfiinţat integral hotărârea atacată şi în rejudecare în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod pr. penală l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea comiterii infracţiunii prev. de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

Pentru a hotărî în acest sens tribunalul a reţinut că starea de fapt a fost corect stabilită de către instanţa de fond.

Pornind de la textul de lege, prevăzut de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, fapta inculpatului ar putea fi săvârşită fie prin punerea în circulaţie sau prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat.

S-a reţinut că deşi prima instanţă l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea faptei în modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat este evident că inculpatul nu a condus autoturismul, atâta vreme cât acesta nu avea motor în stare de funcţionare ci a fost tractat de o altă maşină.

Sub aspectul modalităţii punerii în circulaţie, s-a constatat că autoturismul inculpatului nu îndeplinea condiţiile pentru a fi calificat autovehicul, în sensul art.6 pct.6 din O.U.G. 195/2002 republicată, deoarece nu era în stare de funcţionare adică nu era echipat cu motor care să-i asigure deplasarea.

De asemenea s-a mai reţinut că autoturismul inculpatului nu poate fi calificat nici ca vehicul în sensul art.6 pct.35 din aceeaşi ordonanţă, deoarece chiar dacă s-a deplasat prin tractare nu este utilizat în mod curent pentru transportul persoanelor sau bunurilor ori pentru efectuarea serviciilor sau lucrări.

Prin prisma considerentelor de mai sus Tribunalul a considerat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive cu privire la latura obiectivă pentru ca fapta inculpatului să constituie infracţiune.

Împotriva deciziei Tribunalului a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş care a solicitat casarea integrală a deciziei tribunalului şi menţinerea în totalitate a sentinţei instanţei de fond.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod pr. penală şi prin raportare la art.3859 alin.3 Cod pr. penală s-au reţin următoarele:

Decizia Tribunalului Mureş, în opinia Curţii, este legală şi temeinică, în mod corect apreciindu-se că se impune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr. penală.

Astfel din analiza prev. art.85 alin.1 din O.U.G. 195/2002 republicată rezultă că pentru a comite această infracţiune inculpatul cu intenţie să fi pus în circulaţie şi să fi condus pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat.

Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că la data de 19.02.2008, pe ruta Luduş-Bistriţa, a fost depistat în trafic autoturismul marca Lada neînmatriculat, maşină care era tractată de autoutilitara marca Fiat, condusă de numitul G. R. A. Trebuie subliniat faptul că la volanul autoturismului marca Lada se afla inculpatul.

Din probele administrate rezultă că maşina a fost cumpărată pentru piese de schimb şi nu era înmatriculată în circulaţie.

În opinia Curţii s-a apreciat că Tribunalul în mod corect a reţinut că practic inculpatul nu a condus autoturismul Lada pe drumurile publice deoarece maşina a fost tractată de către o altă maşină. Autoturismul Lada nu avea motorul pornit, deplasarea efectuându-se ca urmare a tractării de către cealaltă maşină, aspect care nu poate să fie contestat în cauză.

Este real faptul că acţiunea de conducere vizează operaţiunea tehnică prin care persoana pune în mişcare şi dirijează pe drumurile publice un autovehicul însă punerea în mişcare şi dirijarea pe drumurile publice s-a efectuat practic de către autoutilitara Fiat, condusă de martorul G. R. A, inculpatul nefăcând altceva decât să se orienteze, pentru a realiza deplasarea maşinii, după autoutilitara condusă de către martorul G.

S-a apreciat că în mod corect s-a stabilit de către instanţa de apel că nu se poate reţine comiterea infracţiunii de către inculpat nici sub aspectul punerii în circulaţie a unui autovehicul neînmatriculat deoarece maşina nu era în stare de funcţionare, deşi avea motor, acesta nu era pornit şi nu s-a făcut dovada că motorul era în stare de funcţionare.

În raport de cele de mai sus recursul promovat a fost declarat nefondat şi a fost respins, în conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b Cod pr. penală.