Contestaţie la executare. Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare.Contestaţie la executare


contestaţia la executare.

Chiar dacă contestaţia la a fost

retrasă, manifestarea de voinţă a contestatorului

în acest sens, nu poate avea loc decât în faţa

instanţei competente material să soluţioneze

cauza, care, dacă erau îndeplinite condiţiile

legale, putea lua act de aceasta.

(Curtea de Apel Piteşti – decizia

penală nr.677/R din 4 decembrie

2007)

Prin sentinţa penală nr.381 din 11 septembrie 2007,

pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a luat act de retragerea contestaţiei la

executarea sentinţei penale nr.14/2005, pronunţată de Judecătoria

Sectorului 2 Bucureşti, formulată de condamnată, aflată în Penitenciarul

Colibaşi.

Tribunalul a fost sesizat cu contestaţia la executare a sentinţei

penale amintite, prin care se solicita schimbarea încadrării juridice din

infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.5 Cod penal, în

infracţiunea de înşelăciune fără consecinţe grave, invocându-se reducerea

cuantumului prejudiciului fixat de legiuitor ca limită a infracţiunii de

înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, faţă de celelalte forme ale

infracţiunii de înşelăciune.

In şedinţa de judecată din 11 septembrie 2007,

contestatoarea, aflată în stare de deţinere în Penitenciarul Colibaşi, a

precizat că îşi retrage contestaţia, motiv pentru care instanţa a luat act în

consecinţă.

Impotriva sentinţei a formulat recurs Parchetul de pe lângă

Tribunalul Argeş, susţinând nelegalitatea acesteia şi invocând drept caz

de casare pct.1 al art.385/9 Cod procedură penală, motivat de faptul că

au fost încălcate regulile referitoare la competenţa materială, în sensul că

Tribunalul Argeş nu poate să ia act de retragerea contestaţiei, atât timp

cât competenţa materială în soluţionarea cauzei aparţinea Judecătoriei

Piteşti.

Prin decizia penală nr.677/R din 4 decembrie 2007,

pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul procurorului, s-a

casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare la

Judecătoria Piteşti.

In mod corect curtea a constatat că au fost încălcate dispoziţiile art.460

alin.1 şi 6 din Codul de procedură penală, referitoare la competenţa de

soluţionare, în primă instanţă a contestaţiei la executare, potrivit cărora,

în cazul în care contestatorul se află în stare de deţinere, competenţa

materială aparţine instanţei corespunzătoare locului de deţinere,

rămânând fără relevanţă faptul că între timp contestatoarea a fost pusă în

libertate.